“S-a mai consumat la Târgovişte o ediţie extrem de modestă a festivalului naţional de romanţe. Realizat pe picior de fugă la toate capitolele, Festivalul “Crizantema de Aur” se feşteleşte de câţiva ani încoace de la o ediţie la alta, spre nemulţumirea celor care i-au trăit şi anii de glorie. În cele din urmă, artiştii care au răspuns unor invitaţii târzii nu poartă nicidecum întreaga vină dacă organizatorii locali (numai locali!) se întrec între ei an de an în a banaliza şi discredita un fenomen muzical ce s-ar dori naţional şi chiar internaţional.
Hai să fim serioşi! Gazda a fost aceeaşi Sală a Sindicatelor învechită, murdară şi rece, total neprimitoare, şi ca atare cu prea multe locuri libere în primele două seri. Chiar să nu-i treacă nimănui prin minte să intervină, până nu-i prea târziu, pentru salvarea fizică a Casei Sindicatelor?
A făcut-o, cu multe critici neprofesioniste, scenograful ediţiei, regizorul Mihai Constantin Ranin, cel care a încercat să ascundă sub preş “gunoiul” sălii de spectacole cu o creaţie în două dimensiuni: una artistică, de remarcat din punct de vedere al creativităţii şi una administrativă, de igienizare, nesesizată de presa parteneră, respectiv îmbrăcarea fotoliilor murdare şi a pereţilor degradaţi din sala de spectacole şi din foaierele singurei locaţii în care se pot organiza activităţi cu pretenţie de vizibilitate naţională.
Şi totuşi, scenografia de criză, cu tot gustul de frumos şi mirosuri de mere şi crizanteme, n-avea cum să salveze evoluţia de multe ori dezarmantă a unor pretinse vedete invitate într-un spectacol de romanţe care, evident, n-a fost şi al lor. Vorba celebrului Tudor Gheorghe, pe care l-am văzut săptămâna trecută la Bucureşti, la Sala Palatului arhiplină, răspunzându-i unei doamne din public care-i solicita o piesă de genul “Ionel, Ionelule”: “Doamnă, aţi greşit spectacolul!”. Sigur că sensul acestui răspuns a fost viu aplaudat de spectatorii prezenţi cu miile la Sala Palatului.
Opriţi improvizaţiile de la “Crizantema de Aur”!
Aşadar, n-am decât să fiu şi pentru această ediţie a “Crizantemei de Aur” la fel de aspru în opiniile mele critice pe cât am fost în ultimii ani, de când organizatorii au ţinut, şi evident au reuşit, să o degradeze. Nu poţi avea pretenţia unui festival naţional atâta timp cât ai renunţat, Dumnezeu ştie de ce, la organizatori de tipul Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România, Ministerul Culturii, de ce nu Televiziunea Română şi Radioul Public.
Până la urmă, managementul unui spectacol de talia Festivalului naţional “Crizantema de Aur”, unic în România, nu poate fi făcut exclusiv de politicieni pe singurul criteriu că i-a ales comunitatea. Nu pot crede că târgoviştenii şi dâmboviţenii i-au ales pe Gabriel Boriga şi pe Adrian Ţuţuianu pentru a organiza ei Crizanteme de Aur! Improvizaţia în scenă a fost la ea acasă şi la această ediţie, poate cu excepţia luminilor salvatoare şi a decorului, realizare a profesioniştilor Teatrului Municipal din Târgovişte.
N-am să-mi explic niciodată de ce organizatorii vor să scoată în evidenţă un brand naţional numit “Crizantema de Aur” şi refuză să apeleze la persoane calificate pentru arta spectacolului muzical. Oare să nu le fi spus nimeni acestor organizatori (în afară de mine!), absenţi ani de-a rândul din fenomenul cultural, în speţă de la cel muzical, că în Târgovişte este finanţată de comunitate o orchestră de mare calitate aplaudată până şi pe marile scene ale Capitalei?
Sunt curios cum ar fi comentat (dacă ar mai fi trăit!) o asemenea ediţie regina romanţei Ioana Radu, Mia Braia, Nicuşor Predescu, Ileana Sărăroiu sau Paraschiv Oprea? Mai precis, ce ar fi putut spune ei despre ce s-a întâmplat şi anul acesta la Târgovişte, în comparaţie cu serile de romanţe care au adus glorie şi au scris istorie pentru acest gen muzical.
Festival naţional, aruncat în anonimat
A fost evident pentru toată lumea de bun simţ că tema pentru care a fost inventat festivalul, cea a romanţei, a fost neglijată până şi de unii dintre invitaţii împinşi pe fugă într-un spectacol în care dădeau impresia că efectuează un simplu act administrativ. Am să pornesc metodic în a demonstra lipsa de profesionalism, reaua voinţă şi reaua credinţă. Începutul ar fi acela că mai nimeni prin ţara asta n-a aflat când avea să se desfăşoare la Târgovişte evenimentul “Crizantema de Aur”, rămas doar cu pretenţii naţionale. Nu tu un spot la o televiziune cu audienţă, nu tu o minimă popularizare prin posturile locale de radio şi televiziune din toată ţara, iar de presa scrisă naţională şi locală cu audienţă, nici vorbă! Şi uite-aşa a început cea de-a 46-a ediţie a festivalului “Crizantema de Aur”, fără ca lumea să ştie.
Cu doar două zile înainte de începerea festivalului, un afiş de tip parastas cu un negru premonitoriu a fost lipit pe ici, pe colo, cu rezultatele pe care le-am văzut. Norocul a fost cu câte o bancă comercială care, zice-se, sub formă de sponsorizare, a cumpărat niscaiva bilete pentru care am aflat că ar trebui să-i ridicăm statui. Numai că aici intervine o altă problemă de natură economică. Având în vedere că biletele sunt subvenţionate pentru cetăţeni, putem spune că de fapt banca a fost cea sponsorizată pentru clienţii ei, şi nu banca a sponsorizat “Crizantema de Aur”. Asta aşa, ca să nu ne creadă lumea proşti pe toţi. Altfel, m-aş aştepta ca toţi cumpărătorii de bilete la “Crizantema de Aur” să fie trecuţi pe lista de sponsori ai festivalului!
Vreau să înţeleagă că nici presa la care s-a apelat în ultimele două-trei zile sub un pretins parteneriat media nu putea fi plătită în mod legal pentru eventualele servicii pe care le-a făcut sau urmează să le facă. Dacă vreunul dintre partenerii media şi-a permis să încaseze bani de la vreunul dintre organizatori, nu rămâne decât să-i înapoieze. Dar nu intrăm deocamdată în amănuntele financiare pe care încă nu le ştim. Ne punem doar o simplă întrebare: de ce consiliera primarului, Alina Dumbravă, a trebuit să facă personal (!) plăţile artiştilor prezenţi? Nu au casier nici Primăria, nici Teatrul Municipal?
La acelaşi capitol al organizării nu putem trece cu vederea nici realizarea caietului de sală, făcut şi el pe fugă, cu greşeli, fără informaţiile obligatorii unui asemenea eveniment naţional. Din păcate, şi la această ediţie, programul se deschide cu fotografiile primarului Gabriel Boriga şi preşedintelui Consiliului Judeţean Dâmboviţa, Adrian Ţuţuianu, de-ai fi zis că ei personal sunt realizatorii acestui eveniment. Că organizatorii, mă rog, reprezentanţii lor, par a nu fi de prin patria romanţei româneşti ne-o dovedesc şi frunzele de arţar din caietul de sală, conceput de ignoranţii istoricului bulevard al castanilor, atât de cântat de poeţii romanţei
Laureaţii Festivalului Naţional “Crizantema de Aur”, ediţia a 46-a:
Marele Premiu şi Trofeul “Crizantema de Aur”: Alexandru Chiriac, Constanţa
Premiul I: Andrei Ştefăneţ, Chişinău, Rep. Moldova
Premiul al II-lea: Gjergi Mani, Bucureşti
Premiul al III-lea: Elena Dragomir, Dâmboviţa
Premiul Special al Consiliului Local Municipal şi al Primăriei Târgovişte: Lilica Ioniţă, Buzău
Premiul Special al Consiliului Judeţean Dâmboviţa: Voichiţa Regoş, Maramureş
Premiul “Felicia Filip: romanţă cu parfum de crizantemă”: Cristina Mihaela Dan, Dâmboviţa
Premiul Radio România Cultural: Alexandru Chiriac, Constanţa”
sursa: Jurnal de Dâmboviţa
20