Primul care şi-a cerut scuze şi a dat vina pe comunicarea defectuoasă a fost primarul Gabriel Boriga, la şedinţa extraordinară de luni de dimineaţă, când a schimbat tonul denigrator la adresa consilierilor de la USL cu unul mieros. Îl ştiam un actor mai bun, nu mai era nevoie de toată comedia creată, pentru că oricum iese ce vrea el într-un Consiliu Local unde PDL e în minoritate.
Boriga a mai obţinut 7 miliarde pentru baschet, mergând până acolo încât mai avea puţin să verse lacrimi de mila sărmanei echipe, care a cheltuit o jumătate de milion de euro de la începutul anului, fără să câştige titlul. Scuzele au curs precum punctele în dreptul echipei din Arad, şi-a recunoscut greşelile, le-a asumat şi pe ale prietenilor sau colaboratorilor, pozând într-un primar ruşinat şi sensibil.
Aveam să aud ieri aceleaşi cuvinte şi de la alţi PDL-işti cu pretenţii de manageri ai unor proiecte sportive. Greşeli asumate, lipsă de comunicare, dorinţă de îndreptare. E clar că în laboratoarele partidului s-a fabricat o nouă strategie, impunând cadrelor o altă abordare. Umilă, spăşită, linguşitoare. Sedaţi „portocaliu”, băieţii au devenit ca nişte roboţei, care ascultă orbeşte comenzile politice şi se agaţă cu ultimele forţe de funcţiile deţinute.
Pentru ei nu există ruşinea eşecului sau conştiinţa civică, de asumare a iresponsabilităţii cu care au cheltuit banii publici la nivel sportiv, singurul obiectiv este de a trăi în continuare bine, de la stat. Mai joacă acum o carte, probabil decisivă, de a-mi câştiga prietenia, după ce nu au reuşit să mă „convingă” prin alte metode.
Nu voi pica niciodată într-o asemenea capcană şi nici nu vreau prietenia lor, nu merită. În ciuda rateurilor şi a eşecului managerial, nici unul nu are de gând să se retragă. Nici nu mi-am făcut iluzii în acest sens, ce câine pleacă de la măcelărie? Spun ei că, dacă ar ceda, mi-ar da mie satisfacţie. Cât sunt de limitaţi!
Satisfacţie mi-ar da atunci când echipele de fotbal şi de baschet ar face performanţă printr-o strategie sănătoasă, cu mulţi localnici şi când nu vor mai depinde de banii publici, asigurându-şi bugetele din sponsorizări. Cum nu sunt în stare, iar dezastrul se vede cu ochiul liber, la fel şi risipa, corect ar fi să renunţe singuri. Altfel, ar trebui schimbaţi, aşa cum se întâmplă în toată lumea civilizată cu cei care nu performă.
Costin Mihai
20