“M-am născut acum 79 ani, într-o vreme de multe frământări și privațiuni, dar dragostea părinților și educația primită au compensat situațiile din vremea aceea”, aşa începe povestea extraordinară de viaţă a doamnei Maria Angelescu, cunoscută drept “mămica” multor generaţii de asistenţi medicali.
“Sunt un om obişnuit, cu bune și cu rele, cu dorințe și deznădejdi”, ne mărturiseşte cu sinceritate doamna Maria.
“După terminarea liceului, am plecat la București unde am intrat la Școala Tehnică Sanitară. Aici am învățat ce înseamnă să fi angajat în slujba sănătății copilului, a celui mai fraged om.
Prima injecție am efectuat-o în primul stagiu practic (se făcea la adulți), la Spitalul Colțea, unei paciente cașectice. Am fost ajutată de o asistentă tânără care a văzut dorința mea de a învăța.
Totul apoi a fost ușor, colegele mele fugeau la cinematograf, eu rămâneam să învăt să îngrijesc sugari, copii arși, cei cu malformații.
La Casa de copii am îngrijit copii sănătoși, cei cărora le dădeam toată dragostea noastră”, îşi continuă povestea îndrăgita doamnă Maria.
“Primul loc de muncă – Spitalul Orășenesc Călărași. Prima noapte de gardă cu emoțiile de rigoare și cu milioane de întrebări (,,cum va fi?”, ,,ce fac dacă este o urgență?”, ,,cine mă va ajuta?”, ,,pot să fac față situației?”). Am plecat de acolo cu regrete și păreri de rău că plec doar după 3 luni (tata nu suporta să mă știe așa departe).
Al doilea loc de muncă, Spitalul Rural Bucșani unde am învățat foarte multe.
- Am făcut parte din echipa operatorie.
- Am făcut un curs de laborator – lucram singură 10 ex. de laborator.
- Efectuam cursuri de ,,Educație Sanitară” la stația locală.
- Un coleg m-a recomandat unor pacienți și efectuam tratamente la domiciliu – adeseori fără plată când era vorba de copii
Destul v-am plictisit (acolo a fost rampa mea de lansare – nu vă speriați de îngrijiri în comunitate).
M-am căsătorit și timp de 10 ani am lucrat în secția Pediatrie a Spitalului Județean, sector Reanimare. Am fost martora copiilor care au plecat sănătoşi și desnădejdea mamei care a pierdut copilul. Avea copii mici, grija pentru sănătate lor se împletea cu grija pentru copiii îngrijiți de mine. Mărul primit de la o mamă îl împărțeam cu colegele, nu puteam să îl duc acasă”, îşi aminteşte cu emoţie doamna Maria.
“La un moment s-a ivit ocazia și am plecat la Şcoala Postliceală Sanitară Târgoviște, în calitate de maistru instructor. O lume nouă, un alt început, dirigintă la o clasă de Pediatrie (2 ani de zile, atât era perioada de formare).
După doi ani s-a înfințat Liceul Sanitar, cu școlarizare din alte două județe (Giurgiu și Teleorman). Veneau copii de 14 ani, care se despărțeau de părinți cu greu, noi suplinindu-le părinții, ajutându-i să treacă peste probleme necazuri, și formându-i ca oficianți sanitari și surori medicale.
Am atât de multe amintiri cu acele generații, cu acei copii pe care i-am văzut crescând și care au plecat din liceu adulți cu responsabilități în domeniul medical, ași putea scrie un roman – romanul vieții mele.
După revoluție s-au înfințat școlile postliceale; am rămas la Școala de stat 9 ani, mergând în paralel și cu Școal Christiana (care se înfințase).
De 16 ani, din 2007, am fost angajată la FEG.
Concluzionând:
- am pus suflet în tot ce am făcut;
- am dorit să învăț copiii să fie oameni, să iubească omul;
- recompensa mea cea mare pe tot parcursul vieții mele a fost relizarea elevilor mei, profesională, socială, sentimentală.
Nu pot să închei decât așa:
ABECEDARUL VIEȚII
“Sa stii sa dai, sa poti sa ceri,
Sa-nveti din ce ai gresit ieri,
Sa te ridici de ai cazut,
Sa nu renunti de te-a durut.
Sa ierti, dar totusi sa tii minte,
Sa-ti fie spre invataminte,
Sa crezi in tine, chiar de toti,
Te vor opri, spunand “Nu poti!”
Sa nu te-opresti a invata,
Sa tii o carte-n dreapta ta,
Sa nu privesti varsta in acte,
Sa-i dai si inimii dreptate.
Sa fii si bun, dar cu masura,
Sa nu schimbi dragostea in ura,
S-apleci si capul, dar jumate,
Sa nu renunti la demnitate.
Sa iti traiesti fiece zi,
Ca si cum ultima ar fi.
Si sa iubesti, sa simti ca zbori,
Ca nu traiesti de doua ori!”
(Licuța Pântia)
Iar ultima generaţie a doamnei Maria a ţinut să îi mulţumească în mod special pentru întreaga activitate, pentru harul şi dăruirea dumneaei, organizând o petrecere surpriză, la Târgovişte.
La iniţiativa Danei Neguţ, o tânără inimoasă, proaspăt absolventă a şcolii sanitare, întreaga clasă s-a mobilizat şi i-a oferit doamnei Maria o după-amiază cu bucurii sincere, un buchet superb de flori, o diplomă de recunoştinţă şi gândurile bune.
Viaţă lungă, liniştită şi fericită, doamna Maria.
20