S-au dus vremurile când cel mai mare pericol pentru tineri era fumatul unei ţigări la poştă! Liceenii experimentează acum, în draci, senzaţiile oferite de etnobotanice şi de droguri puternice, care îi zăpăcesc şi care-i aduc în pragul nebuniei sau chiar al morţii. Nici Găeştiul nu a scăpat de acest flagel cu consecinţe extreme. Am stat de vorbă cu mai mulţi profesori şi diriginţi,care se declară depăşiţi de situaţie şi care sunt absolut îngroziţi de ravagiile pe care le fac drogurile în minţile acestor copii. În oraşul nostru, au existat două magazine de vise, unul pe Str. Şerban Cioculescu şi altul chiar în buricul târgului, lângă Parcul Central. Autorităţile au luat măsuri urgente pentru desfiinţarea lor, însă reţelele se creaseră deja. Numerele de telefon ale dealerilor umblau din agendă în agendă. Cu aproximativ 30 RON, puştanii îşi achiziţionează câte o doză care-i duce pe tărâmul halucinaţiilor. Despre experienţele groazei se vorbeşte în şoaptă. Deşi conştienţi că nu le face bine, liceenii găeşteni continuă să-şi procure moartea la pachet. Zilele trecute, am stat de vorbă cu mai mulţi tineri din cele trei licee ale oraşului nostru. Declaraţiile lor sunt şocante: „Cel puţin 60% dintre tineri au încercat măcar o dată etnobotanicele, chiar şi elevii de la şcolile generale. 30 de lei costă o doză şi se consumă cu alcool. Nu mai poţi dormi, îţi dispare oboseala, râzi întruna, dar ai şi o stare agitată. Când dispare efectul, e jale”, ne-a spus un elev. „Am încercat mai multe droguri, din curiozitate. N-aş mai face-o. E o mare prostie. Ieşeam pe stradă şi aveam impresia că pot să dărâm munţii. Înjuram oamenii, îi provocam, avem impresia că pot să mă urc pe un bloc la pas, în halucinaţiile mele. Slavă Domnului că m-am lecuit”, ne-a mărturisit alt licean. Dramatică este situaţia celor care nu se mai pot opri, şi sunt destui. Drogurile le-au acaparat minţile cu forţă, iar ei refuză să mai trăiască normal. Colegii lor au văzut ce se poate întâmpla cu dependenţii, dar continuă să se expună riscului. S.B. locuieşte singur. Mama este plecată la muncă, în străinătate, tatăl s-a recăsătorit, iar el îşi face de cap aşa cum îl taie capul. A renunţat la tot pentru a sta amorţit ca o legumă, deşi are numai 20 de ani. Trebuia să dea bacalaureatul anul trecut, nu înainte de a-şi rezolva corigenţele. Dirigintele l-a sunat şi i-a spus să nu lipsească de la şcoală (pentru că obişnuia să o facă destul de des), că este ultima zi şi trebuie să-şi încheie situaţia la învăţătură, pentru a păşi în examenul de maturitate. A doua zi, tânărul era „lemn”, încuiat în casă, înecat în lumea lui imaginară. „Ce om întreg la minte ar fi procedat ca el, ştiind că e ultima zi de încheiat socotelile cu şcoala? Nu i-a păsat, dar nici nu a avut familie să-l întrebe de sănătate. M-am implicat cât am putut, i-am sunat părinţii, le-am spus temerile mele după ce am vorbit cu ceilalţi colegi ai lui. Totul, în zadar. Acum vinde ce are prin casă, ca să-şi cumpere droguri”, ne-a spus unul dintre profesori. În aceeaşi situaţie este o tânără liceană. „Parcă e nebună”, spun colegii ei. „Vine în clasă şi priveşte fix într-un loc. E absentă, nu se poate concentra, nu poate fi atentă la nimic. Alteori îşi pune capul pe bancă şi râde sau se încruntă şi vorbeşte singură. Cercul ei se învârte pe la Târgovişte, dar şi prin Găeşti, când vin dealerii”, mai spun colegii. Am mai aflat că există tineri prin licee care nu mai au loc pe braţe de înţepături. Unii ar fi încercat chiar barbiturice de cai în doze mici pentru a pierde contactul cu această lume şi că şmecherii numesc marijuana „Maria”, dar nu şi-o permit, că e mai scumpă. Afacerea drogurilor „legale”, ieftine, este una de miliarde, mai ales că adresează puştanilor. La început, din teribilism, iau o doză. Dacă văd că nu au murit din asta, sunt tentaţi să mai încerce, cu alcool şi energizante. Unii se opresc, pentru că realizează unde pot ajunge. Alţii, nesprijiniţi şi neurmăriţi nici de familii, se afundă în mocirla dependenţei. Nu mai sunt oameni liberi, nu mai sunt frumoşi, nu mai sunt curioşi, sunt pur şi simplu subjugaţi şi terminaţi. Sunt depresivi când se trezesc, dar nu se mai pot opri. Trăiesc doar pentru următoarea doză. Îşi vând hainele de pe ei şi lucrurile din casă la sfert sau jumătate din preţ. Aşteptăm cu interes ca cei de la Crimă Organizată să intre şi prin barurile din Găeşti, unde dealerii îşi flendură otrava liniştiţi. Sperăm, de asemenea, ca măcar în ultimul ceas, familiile acestor copii să-şi intre în rol şi să-i ajute. Suntem convinşi că mulţi nici măcar nu au observat ce se întâmplă cu copiii lor. Dascălii nu pot face prea multe, deşi se străduiesc să abordeze problema cu tact şi diplomaţie, scrie Cronica Găeştiului.
20