Lumea continuă să fie de neînțeles pentru fiecare dintre noi. Oricâte filozofii s-ar fi vehiculat, oricâte cărți s-ar fi scris, oricâte spectacole s-ar fi făcut, omul caută în continuare. Se caută pe sine și pe Cel care l-a creat. Mereu are senzația că ceva îi scapă. Și asta pentru că realitatea este relativă.
Se tot vorbește, în ultimul timp, despre faptul că lumea a luat-o razna. Dar unde mai mult decât la Cehov este surprinsă această degradare și unde mai mult ca la Cehov se speră cu toată ființa într-un viitor luminos? Se întrevede o lumină, undeva la capătul acestui tunel care nu știm însă ce distanță de ani lumină are. Salonul nr. 6 este acea încăpere dintr-un spital, unde se intră, dar nu se mai iese.
Pe lângă PREMIERA de joi, 17 noiembrie 2016, ora 19:00 ce va avea loc în Sala Mare a Teatrului Tony Bulandra, spectacolul va fi jucat și vineri, 18 noiembrie, de la ora 00:00 – SPECTACOLUL DE LA MIEZUL NOPȚII, o premieră-experiment. Este o inițiativă unică, justificată de ideea de graniță, de punct de trecere. Ora 24:00 sau 00:00 reprezintă sfârșitul unei zile și începutul alteia. Într-o singură fracțiune de secundă, când ceasul bate miezul nopții, se întâlnesc trecutul, prezentul și viitorul. O persoană considerată nebună (normală) are aceste trei dimensiuni temporale mereu prezente, în același timp, în mintea sa. Ele se amestecă, fără ca pacientul (omul) să le poată tria.
Un alt motiv pentru care am ales această oră de reprezentație este faptul că toate durerile se amplifică noaptea: fie ele fizice, fie sufletești. Fundalul întunecat le potențează, în timp ce lumina zilei le estompează. Ne dorim ca publicul nostru să fie unul implicat și să înțeleagă seriozitatea temelor abordate în spectacolul vieții. Am vrea să fie conștient, să nu se afunde în miciună, superficialitate sau iluzie și să aibă curajul să-și privească în față propriile slăbiciuni. Este un experiment pe care am dori să-l înțelegeți în profunzime: Arta e asemenea unei rugăciuni, iar cea mai puternică dintre rugăciuni este miezonoptica, dovedind astfel vegherea, conștiința noastră trează.
Care sunt criteriile după care poți diferenția un om nebun de un om normal? După felul cum se raportează la realitate. Care realitate? Ea este a fiecăruia, noi ne-o creăm. E asemenea unui joc cu câteva reguli și nesfârșite posibilități. De aceea, de cele mai multe ori, mintea ne joacă feste. Se pierde în noianul de idei, dezvoltă obsesii, frici… înnebunește, ca un semn de revoltă în fața existenței, care încearcă să se explice pe ea însăși, iar și iar. Ne-bunul pentru această lume își creează alta. Mai mică, cu stereotipii, dar în ea se simte în siguranță. Ce se întâmplă însă cu sufletul? Îl vezi reflectat în privirea mare și fixă, îl vezi cât de dor îi este de împlinirea unui ideal, un ideal numai de el știut, pe care simte că nu are cum să-l împărtășească lumii. În esență este același ideal fără de care noi, „oamenii normali”, ne-am adaptat să trăim: iubirea. Mai goi, mai singuri, mai nesimțitori, dar trăim. Toți cei care tindem însă să credem în adevăr, în frumos, în iubire și în acel ceva sau cineva dincolo de noi, suntem ne-buni pentru lumea aceasta. Vrem alta pe care o presimțim și ne luptăm să o dezgropăm din noi înșine, acolo unde a acoperit-o frica și toate celelalte sentimente negative. Salonul nr. 6, după A.P. Cehov, în regia lui Dumitru Acriș (Moscova) s-a născut din curajul de a lupta pentru o lume mai bună și este un „afront“ adus renunțărilor la vis.
Dumitru Acriș este actor și regizor, născut la Chișinău, unde a absolvit Actorie. După 12 ani de teatru, începând cu anul 2012 se retrage la Moscova unde studiază regie de teatru/dramă la Universitatea de Artă Teatrală GHITIS din Moscova – clasa profesorului Leonid Heifeț. Spectacolul Furtuna, regizat de el la Teatrul Tony Bulandra din Târgoviște, a fost selecționat să participe anul acesta la prima ediție a Festivalului de Teatru Experimental „Bomb“ din Seul, Coreea de Sud. Chiar înainte de a reveni la Târgoviște, Dumitru Acriș a jucat, în limba rusă, one-man show-ul „Hitler in love“, spectacol al Teatrului Tony Bulandra, la International Theatre Festival of Monodrama Performances „SOLO“ de la Moscova. În urma reprezentației, spectacolul a fost nominalizat printre primele spectacole din Capitala Federației Ruse și se va juca în stagiune permanentă la Theatre Center „Na Strastnom”.
Vă așteptăm la teatru!
DISTRIBUȚIA
Andrei Efimovici – Liviu Cheloiu
Hobotov – Mircea Silaghi
Asistenta – Lavinia Pele
Fecluska – Cristina Dumitra
Mihail Averianovici – Vlad Jipa
Nikita – Ionuț Achivoaie
Salonul nr. 6:
Ivan Dmitrici – Bogdan Farcaș
Moiseika – Sebastian Bălășoiu
Un bolnav – Radu Câmpean
Alt bolnav – Alexandru Năstase
Alt bolnav – Ștefan Ștefănescu
Durata: 2h (fără pauză)
Limită de vârstă: 16+
