Jucătorii şi oficialii echipei din Titu au încheiat anul în jurul ceaunului cu jumări de porc, sacrificat şi pregătit la foc automat de gospodarii din club. 2011 a fost un an de excepţie pentru echipa lui Nicu Croitoru, parcă de o viaţă la Titu. Urban e liderul Seriei C3, adică o formaţie fără nume sonore, fără salarii de lux şi fără mari pretenţii la începutul campionatului, când a pierdut câţiva jucători importanţi. De fapt, Titu a ştiut să ia copii ieftin sau gratis şi să le crească repede cota şi preţul. Aici e abilitatea antrenorului Croitoru, dar şi a primarul Ilie Dinu care a ştiut să aleagă şi să aibă răbdare.
Acum, Titu e lider, Nicu a ajuns cel mai bun antrenor al judeţului, peste Silviu Dumitrescu sau Costel Pană, însă la echipă domneşte modestia. Nu am văzut pe nimeni la pomana porcului să se entuziasmeze, să se laude sau să exagereze, Croitoru a ştiut să aducă echilibru în toate. Mă gândeam ce ar fi fost la Şotânga dacă FCM ar fi iernat pe primul loc. Cred că s-ar fi tăiat 10 porci, 100 de oi şi toate găinile din sat, fredonându- se imnul Ligii Campionilor. Asta respect eu la cei de la Titu, muncesc pe brânci şi vorbesc pe teren, acolo unde în acest moment sunt cei mai buni, în condiţiile în care au probabil un buget de mijlocul clasamentului sau chiar mai modest.
Nicu nu a făcut la Titu o echipă strălucitoare, o mică Barcelona, mai degrabă seamănă cu Unirea Urziceni din perioada Dan Petrescu. Muncă multă, transpiraţie, disciplină tactică împinsă la extrem, răbdare şi curaj. De obicei nu prea laud, mai degrabă iau atitudine, însă oamenii ăştia chiar merită să-i respecţi. Aşa cred eu că e corect, să primească aprecieri şi să se bucure de ele. Şi noi ne-am simţit respectaţi printre ei, motiv pentru care am şi onorat invitaţia. Nu am avut nevoie de portbagaje pline, de bani la plic şi nici de linguşeli, ne-au fost suficiente vorbele frumoase pe care le-au spus despre noi.
Nu au existat reproşuri, orgolii şi nici obligaţii, fiecare şi-a făcut treaba muncind serios şi slujind fotbalul, sportul. Politicul nu a fost prezent în discuţii şi nici nu are ce căuta. Ne-am bucurat de fotbal, am vorbit numai despre fotbal şi am depănat amintiri din fotbal, stropite cu vin fiert şi ronţăind şorici. Pe drum, la întoarcere, mă gândeam ce articole dure am scris după înfrângerea de final, de la Conpet. Nimeni nu s-a supărat, dimpotrivă, au fost catalogate ca foarte corecte. Şi de aici se explică diferenţa dintre Titu şi Şotânga. Şi e mare de tot, irecuperabilă.
Costin Mihai | costin.mihai@artpress.ro
