“Stors de valori şi de bani, sportul dâmboviţean a ajuns la o răscruce de drumuri, lăsând impresia că abia se mai ţine pe picioare. Părăsit de cei care nu au sentimente decât pentru bani, sportul local a rămas un adăpost şubred pentru marionetele PDL, care trag cu dinţii să nu-şi piardă salariile şi avantajele obţinute din avutul public, şi el tot mai sărac.
Cum protectorii politici au început să se prăbuşească, marionetele „portocalii” se agaţă acum de cei care au rămas în funcţii prin sport, ridicându-le statui şi pupându-i şi în cele mai ascunse locuri. Ar pupa pe oricine, numai să rămână în sport şi pe salariu, lansând bezele şi către noii conducători. O recunosc aici că, până şi eu am devenit brusc interesant pentru unii, care până mai ieri îmi băgau mâna în gât, astfel încât sunt abordat zilnic cu tot felul de propuneri, cele mai multe de împăcare.
O spun cu toată sinceritatea că mi-am scos duşmănia din suflet, pentru a nu mi-l otrăvi şi pentru a gândi curat. Poate şi de aceea nu mă ating atacurile mişeleşti lansate în ultima vreme de oameni cărora le-am făcut mult bine, fiind concentrat pe lucrurile cu adevărat importante pentru clubul Chindia şi pentru sportul dâmboviţean.
Ce nu înţeleg unii este că eu nu sunt preşedintele Chindiei şi nici nu mă interesează această funcţie, în opinia mea una grea, dar nu sperietoarea de care se tem mulţi. E aşa de simplu să stai pe margine şi să-ţi dai cu părerea sau chiar să fii în interior, să-ţi iei bănuţul şi să nu îţi asumi nici o responsabilitate, încât ajungi să te crezi şi vreun mare specialist.
Tocmai de aceea am ales să mă implic mai mult, să nu mi se mai reproşeze că fac pe moralistul, fără să cunosc greutăţile sportului. Mi s-a cerut în nenumărate rânduri să dau o mână de ajutor, fiindu-mi oferite responsabilitate şi putere în această zonă, însă am refuzat tot de atâtea ori, încât riscam să fiu considerat un fricos. Am şi eu defectele mele, ca toată lumea, însă numai fricos nu sunt ca jurnalist şi ca om, doar că trebuie ales momentul potrivit.
Se impun aduse noi lămuriri, pentru a pricepe şi cei care încă mai cred că sunt şef la Chindia şi că mă voi umple de bani. Nu am nici o funcţie la club, nu am nici avantaj financiar. Sunt reprezentantul unui asociat în AGA, alături de alţi trei, iar unii nu-mi sunt deloc prieteni. Dacă mă invidiază cineva, îl invit să urmărească atacurile venite din partea unor colegi duşmănoşi, care iniţial au fost de partea mea, iar apoi s-au sucit, din motive lesne de înţeles.
Oameni buni, nu sunt eu şef la Chindia în locul lui Trifan. În schimb, ca reprezentant al Consiliului Judeţean Dâmboviţa aici, am tot dreptul să ştiu cum s-au cheltuit banii alocaţi clubului de această instituţie. Că unii se dau loviţi şi comandă în presă atacuri de intimidare, e riscul lor, însă câtă vreme am acceptat noua postură, insist ca totul să se facă transparent şi legal.
Nu mai merge cu vărul lui X, unchiul lui Y, nepotul lui Z sau amanta lui G. Suntem sătui de şmecheraşi cu prieteni în toate partidele, care şi-au aranjat toate neamurile şi obligaţiile. Aşa şi cu cei de sar acum să mă perie, după ce m-au scuipat. Acum îi critică dur pe cei care i-au ţinut la club, în speranţa că îmi vor câştiga simpatia, însă nu au reuşit. Adevărul este că sportul dâmboviţean este putred şi trebuie intervenit de către noile autorităţi, dar cu profesionişti, oameni dispuşi la o muncă serioasă de reabilitare a stricăciunilor.
Obişnuiţi să primească zeci de miliarde din banii publici, pe care să le cheltuiască, de cele mai multe ori aiuristic, şefii de proiecte sau de cluburi sportive au intrat în panică atunci când, în sfârşit, cineva le-a cerut justificări. Au apărut, în sfârşit, şi mult aşteptatele acţiuni de control, iar acum nu ne rămâne decât să aşteptăm răspunsuri. Nu va mai mira pe nimeni dacă nu vor apărea justificările legale la toate miliardele cheltuite”, scrie editorialistul Costin Mihai.
20