De ce să amenajăm şi să organizăm un comerţ civilizat la obor, când se poate şi aşa? De câţiva ani buni, oamenii aceştia încearcă să-şi câştige o pâine din muncă cinstită, dar autorităţile găeştene nu mişcă un deget pentru a le crea condiţii. În fiecare sâmbătă îi găsiţi aici, de-a lungul pasarelei, până la obor. Sunt proscrişi, alergaţi uneori de către cei care fac controale, amendaţi, zgorniţi, umiliţi. Sunt trataţi ca cerşetorii sau chiar ca infractorii şi ţinuţi la capul podului, în afara oborului, unde e loc doar pentru afacerişti „serioşi”, gen vânzătorii de cereale (posesori a trei ocale – una pentru vândut, una pentru cumpărat şi una pentru eventuale controale), comercianţii dubioşi de cherestea, adevăraţii cuceritori ai oborului fără vreun efort deosebit şi geambaşii (caii sunt singurele animale acceptate în obor). Am stat de vorbă cu vânzătorii de lapte şi brânză şi le-am ascultat nemulţumirile: „Nu înţelegem deloc administraţia. Nu este şi interesul lor să obţină bani din taxele pe care le-ar impune pentru tarabele puse la dispoziţie? Este mai curat, mai igienic să stăm cu marfa întinsă pe jos, prin praf, decât să avem un spaţiu civilizat în obor, unde să o vindem? Este inadmisibil să ajungem să ne fie ruşine de munca noastră!”, s-au plâns aceştia. Oamenii ne-au declarat că deţin certificate de producători şi că vor să respecte legea, dar că vor continua să-şi vândă astfel marfa, pentru că nu au soluţii să-şi câştige traiul, scrie Cronica Găeştiului. Cătălin MARCU
20