Pentru cei care nu au aflat încă, Sala Sporturilor din Târgoviște nu se mai află în administrarea ANST, adică a statului, devenind de ceva vreme proprietatea privată a familiilor Dobă și C. Iugulescu, care au pus stăpânire pe clubul sportiv al municipiului, adică al târgoviștenilor. Până și Pompiliu Nedelcu, șeful sportului dâmbovițean, trebuie să ceară permisiunea să pătrundă în sală, dar numai în șosete, după ce renunță la pantofii din dotare, iar administratorul Corneliu Cristescu are ca sarcină de serviciu luarea poziției de drepți, cu mâna la tâmplă, în momentul în care intră proprietarii în sală.
În mod normal ar trebui pus și un preț la intrare, doar nu orice fraier merită să le vadă pe baschetbaliste la antrenament și să împartă aerul din aceeași încăpere cu înalte fețe sportive ca Dobă sau C. Iugulescu. Când cei doi se află în Sala Sporturilor, circulația ar trebui întreruptă pe o rază de câțiva kilometri, iar străzile curățate de gunoaie și de câinii vagabonzi. Cei mai păcătoși ar trebui să facă plecăciuni atunci când au privilegiul să-i vadă la față și să le atingă trupurile sfinte și neprihănite, pentru a trăi în sănătate și bunăstare pentru tot restul zilelor.
Nimeni nu are voie să pătrundă în sala lor, repet, proprietate privată, iar cei care îndrăznesc o fac pe propria răspundere, riscând să se șteargă podeaua cu ei și să fie aruncați cu capul de pereți. Vor fi apoi reclamați organelor statului, vor fi anchetați, încătușați și puși să spele toalete la beci, unii din sport chiar au încercat-o pe propria piele, doar pentru că au încălcat o proprietate privată a domnilor Dobă și C. Iugulescu.
Dacă, Doamne ferește, fetele vor rata un coș, vor fi judecați pentru trădarea secretelor de echipă și puși să facă ore de educație fizică și sport cu elevii de la Colegiul Național „Ienăchiță Văcărescu” sau pe bonele cu copiii de bani gata. De fapt, multe altele au intrat în patrimoniul acestor familii respectabile, de la Sala Sporturilor, până la bazinul de înot, stadionul „Eugen Popescu”, sediul CSM Târgoviște, Curtea Domnească, Turnul Chindiei, Șanțul Cetății, Mănăstirea Dealu sau praful de pe tobă, iar pentru aerul respirat trebuie plătită o taxă de fidelitate.
În concluzie, dacă aveți curajul să călcați în Sala Sporturilor, să o faceți cu băgare de seamă, pentru că s-ar putea să aibă antrenament echipa de baschet, păzită de Marius Dobă, un bărbat solid, ras în cap și cu mers apăsat. Nu vorbește foarte mult, dar are mâna grea și cheamă Poliția dacă te vede îmbrăcat în altă culoare decât portocaliu. E bine să nu-l salutați și nici să-l contraziceți, sar putea să își iasă din pepeni. În rest e băiat bun, doar că se dă și el cu cine e la putere. Dacă mâine aș fi eu șef de club, mi-ar deveni cel mai credincios prieten. Mie îmi e simpatic, chiar dacă reclamă pe toată lumea. Lui să-i fie bine!
Costin Mihai
