Comunicat de presă – activitatea de telemuncă
În actualul context epidemiologic, pentru reducerea numărului de angajați care interacționează în birouri, telemunca este o variantă preferată de mulți angajatori și încurajată de autorități. Prin legea 55/2020, privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, la art. 17 se arată că ”pe durata stării de alertă, angajatorii dispun munca la domiciliu sau în regim de telemuncă, acolo unde specificul activității permite, cu respectarea prevederilor Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă”.
În România, această activitate este reglementată prin Legea nr. 81/2018, și definită drept ”o formă de organizare a muncii prin care salariatul, în mod regulat și voluntar, iși îndeplinește atribuțiile specifice funcției, ocupației sau meseriei pe care o deține, în alt loc decât locul de muncă organizat de angajator, cel puțin o zi pe lună, folosind tehnologia informației și comunicațiilor”.
Aceeași lege spune că telemunca se realizează doar prin acordul părților și trebuie să fie prevazută în mod expres în contractul de muncă, pentru noii angajați sau printr-un act adițional la contract. Contractul sau actul aditional trebuie sa includă: precizarea expresă că salariatul lucrează în regim de telemuncă, perioada și/sau zilele în care telesalariatul își desfășoară activitatea la un loc de muncă organizat de angajator, programul în cadrul căruia angajatorul este în drept să verifice activitatea telesalariatului și modalitatea concretă de realizare a controlului, modalitatea de evidențiere a orelor de muncă prestate de telesalariat, responsabilitățile părților convenite în funcție de locul/locurile desfășurării activității de telemuncă, inclusiv responsabilitățile din domeniul securității și sănătății în muncă, obligația angajatorului de a asigura transportul materialelor pe care telesalariatul le utilizează în activitatea sa, la și de la locul desfășurării activității de telemuncă, măsurile pe care le ia angajatorul pentru ca telesalariatul să nu fie izolat de restul angajaților și care îi asigură acestuia posibilitatea de a se întâlni cu colegii în mod regulat, dar și condițiile în care angajatorul suportă cheltuielile aferente activității în regim de telemuncă.
Pentru angajat, acest tip de activitate poate presupune îmbunătățirea echilibrului muncă-viață privată, posibilitatea de a lucra, în ciuda mobilității reduse din cauza bolii sau a handicapului, program flexibil și mai multă libertate în luarea deciziilor, pentru a gestiona timpul de lucru, reducerea costurilor, a timpului de navetă, a stresului și oboselii legate de transport. Pe de altă parte, există și dezavantaje, ca dificultatea de a separa zona profesională de viața privată, izolarea și lipsa accesului la schimbul formal și informal de informații care are loc într-un loc fix de muncă, program prelungit de lucru sau efectuarea muncii în afara programului obișnuit de lucru, dar și dezvoltarea tulburărilor musculo-scheletice, dacă aspectele ergonomice nu sunt gestionate corespunzător.
Și pentru angajatori există o serie de avantaje, cum ar fi riscul redus de accidente rutiere din cauza deplasării reduse a lucrătorilor, economie în spațiile de birouri și costurile asociate, dar și dezavantaje ca supravegherea mai dificilă a managerilor și necesitatea de a găsi noi forme de management, dificultăți în furnizarea asistenței necesare telelucrătorilor, dar și o posibila scădere a angajamentului și o scădere a spiritului de echipă, comunicarea internă devenind mai dificilă.
Lixandru Marius
Inspector Șef
