Gică Popescu și Ghiorghi Zotic. Comparația e un pic cam forțată, însă cei doi sunt în acest moment cei mai puternici oameni din fotbalul dâmbovițean. 
Primul are în spate o carieră impresionantă ca fotbalist, fiind căpitanul echipei naționale a României, pentru care a participat la cinci turnee finale, dintre care trei mondiale și două europene, a câștigat 13 trofee, amintind aici doar Cupa Cupelor cu Barcelona și Cupa UEFA cu Galatasaray și a fost căpitan de echipă într-un vestiar cu Ronaldo, Figo sau Stoichkov. E un simbol național, chit că mulți îl contestă pe alte planuri, însă e un colos pentru fotbalul românesc.
De partea cealaltă, Ghiorghi Zotic nu a avut nici o treabă cu fotbalul, până în momentul în care a înființat Alpan Șotânga, o echipă de județ pe care a dus-o în Liga a III-a și care a fuzionat ulterior cu FCM Târgoviște. Oricât de mult îl contestă unii pe Zotic, sunt totuși 12 ani de când bagă bani în fotbal, pentru că orice s-ar spune, nu i-a recuperat niciodată, să nu vorbim aici de profit.
Nu e un sfânt, cum nici Gică nu e chiar Fecioara Maria. Sunt doi oameni total diferiți, provenind din medii fără nici o legătură și având mentalități, viziuni și prieteni de facturi diferite. ,,Baciul” e mai distins, mai boem, Zotic e mai simplu și mai direct. Fiecare cu defectele și calitățile lui. Nu ele îi despart pe cei doi, care până la urmă au același interes, să devină profitabili investind în fotbal, respingerea vine din altă parte.
Îl cunosc bine pe finanțatorul de la Șotânga, nu e de subestimat și nici de subapreciat, compensează anumite tare prin abilități native de supraviețuire așa de puternic dezvoltate, încât stăpânește cu dezinvoltură tehnicile de atac sau de apărare.
Din multe puncte de vedere Zotic nu ar fi rău la Chindia, însă are un miros de lup, simte când trebuie să ocolească o capcană. Îl vedeți în stare să-i țină pe juniorii lui Gică pe picior mare, cu trei mese zilnic la restaurant, pe cazare într-un campus de lux și să-i folosească obligatoriu titulari, pentru ca la ziua stabilită să le plătească și salariile de rigoare? În acest moment, omul e o amenințare pentru Popescu, mă refer la Gică, ,,Baciul” având foarte multe de câștigat din asocierea cu autoritățile locale. Ce îi trebuie să se amestece cu Zotic? El are nevoie de oameni de încredere, cum a fost Crăciunescu sau cum este Țâcă Zamfir, ori cum îl pregătește acum pe acest Neguț.
E clar că juniorii lui sunt peste cei cu care vine afaceristul din zona Șotânga, dar sunt ai lui, îi poate lua oricând dorește, chiar dacă acum joacă pentru Chindia. Până la urmă, nici nu mai știi pe mâna cui să mergi, pentru că nici Zotic nu a rupt gura târgului cu FCM, însă o alianță în acest moment și pe viitor este imposibilă, cu toate că poate e cea mai indicată. Oricât de mult s-ar dușmăni unul pe celălalt, sunt oamenii de care se leagă speranțele noastre pentru un fotbal mai bun.
Ambii fac însă aceeași greșeală. Nu își aleg colaboratorii corecți. Dacă lui Zotic îi trebuie în club oameni de fotbal și de prestanță, Gică are nevoie de un localnic în conducere. Poate nu președinte, unde și-a numit un apropiat, atunci obligatoriu îi trebuie un vicepreședinte de aici, un om priceput și cu putere de muncă. Altfel, vom rămâne în ligile inferioare, cu meciurile acelea prăfuite, vinerea de după prânz sau sâmbăta la matineu. Fotbalul nu a fost niciodată un joc al celor proști, chiar dacă prea mulți au greșita impresie că îl cunosc, scrie editorialistul Costin Mihai, în Jurnal de Dâmboviţa.
20