Aflat în administrarea Clubului Sportiv Municipal Târgoviște și pus gratuit la dispoziția celor de la Chindia, Stadionul „Eugen Popescu” pare a fi un cuibușor de nebunii. Odată cu „expulzarea” la Șotânga a fostului administrator Ghiorghi Zotic, baza sportivă a reajuns pe mâna autorităților, nutrind speranțe că va redeveni una modernă. Că s-au adus unele îmbunătățiri, nu contestă nimeni, dar pe acolo își fac veacul tot felul de personaje pestrițe, angajate și protejate de un sistem putred. Poate că toate acestea nu ar fi ieșit în lumina tiparului, dacă nu s-ar fi consumat un episod crud și revoltător care, efectiv, ne-a oripilat.
Schilodit într-un accident de mașină
Un tânăr amărât, Cornel Ezaru, locuiește de 5 ani în tabela ruginită și plină de șobolani a stadionului târgoviștean. O soartă nemiloasă l-a aruncat anul trecut sub roțile unei mașini, care l-a schilodit pe viață și i-a ucis prietenul. Cum nu mai poate munci ca înainte, adună fier vechi de pe unde apucă, târându-se de pe o zi pe alta. Într-una din diminețile trecute s-a trezit evacuat din tabelă, cu lucrurile aruncate la tomberon și cu interdicția de a mai pătrunde în stadion. Tocmai acum, când un ger năprasnic s-a instalat peste noi, Cornel doarme prin scările de bloc ori pur și simplu pe câmp, în boscheți.
„Vi se pare normal ca un om să locuiască în tabela stadionului? Cine răspunde pentru el dacă i se întâmplă ceva acolo? În plus, vine beat și provoacă scandal sau stricăciuni, lucruri pe care vi le pot confirma cei de la firma de pază”, a sunat explicația evacuării, rostită de Ciprian Iugulescu, președintele CSM Târgoviște. Interesant este că prezența amărâtului în tabelă nu l-a deranjat pe Iugulescu până acum, însă veți vedea pentru ce. Numai că, așa cum a fost îngăduit acest suflet prăpădit 5 ani într-o tabelă infectă, fără uși sau fără ferestre, credem noi că mai putea fi păsuit măcar până dă colțul ierbii.
Slugă în gospodăria lui Iugulescu
Auzind de reproșurile care i se aduc, Cornel se apără dezvăluind lucruri incredibile. „Când îi munceam acasă lui Ciprian Iugulescu eram bun, acum am ajuns schilod și nu mai are ce face cu mine. Câtă vreme eram sluga lui în gospodărie, nu s-a atins de mine, m-a lăsat în tabelă. I-am muncit la greu pentru 25 de lei pe zi, când îi luam și pe ăia, fără să îmi aducă o bucată de pâine. Nu zic că nu am băut și eu, dar pe angajații și pe gardienii de la stadion de ce nu îi vede? Petre Modoran bagă numai coniace și pleacă zob de la stadion, iar Cătălin, gardianul, vine seara la serviciu cu litrul de palincă sau de țuică. Am ajuns să îi deranjez, nu pot ei să facă șmecherii la stadion în liniște”.
Că Iugulescu și-a făcut un obicei în a-i lua pe angajații de la stadion să-i muncească în gospodărie este deja arhicunoscut, numai că nu are curajul să o și recunoască. „Individul care locuiește în tabelă nu a muncit niciodată la mine și nimeni de la stadion. Până la urmă, și dacă ar fi fost așa, eu i-am plătit pe toți cei care m-au ajutat într-un fel sau altul. Cine este acest om să vorbească despre mine? I-am spus să se ducă la primărie, unde o să fie direcționat către un centru social, nu mai are ce să caute în tabelă”.
Acuzații bahice aduse angajaților și gardienilor de la stadion
Printre cei care i-au recomandat lui Cornel un centru social se numără și venerabilul Titi Ionescu, administratorul clubului Chindia. „I-am spus să meargă la un azil sau la un stabiliment pentru persoane fără adăpost, însă nici nu vrea să audă. Vine beat, se ceartă cu gardienii și cu angajații de la stadion, îl înjură pe președintele Iugulescu, mie unul nu mai îmi este milă de el”.
Bietul om își acceptă soarta și va căuta un adăpost la un centru social, însă are și el reproșuri de făcut. „Eu plec la azil, asta au și vrut, să scape de mine de la stadion și să își facă ei de cap. Credeți că nea Titi nu știe ce se întâmplă aici, cu angajații sau gardienii care se îneacă în băutură? Sunt toți pe mână, doar îi ține în brațe Ciprian Iugulescu, omul primarului Boriga”.
Până să ajungă la un centru social, bietul om va continua să doarmă prin boscheți, flămând și disperat. De dimineață l-am găsit tremurând ca o vargă la porțile stadionului, încercând să își recupereze lucrurile aruncate din tabelă. L-am ajutat să le adune, moment în care un gardian obraznic și impertinent ne-a alungat din stadion, la ordinul șefilor.
Dacă pentru acești îmbuibați protejați soarta unui amărât poate că nu reprezintă nimic, noi suntem revoltați și scârbiți de asemenea atitudini. Impresionat de drama acestui amărât, un sportiv cu suflet i-a dăruit o geacă, în speranța că îl va apăra câtuși de puțin de frigul de afară.
Costin MIHAI
