“Deoarece era vorba de o moarte suspectă, din echipa operativă venită la fața locului făcea parte și un procuror criminalist. Cu greu am reușit să pătrundem în domiciliul rromului decedat. Medicul legist hotărâse să facă necropsia la fața locului. Până atunci mai asistasem la alte zeci de necropsii, văzusem moartea în toate modurile, înecați, spânzurați, arși, electocutați, accidentați de mașină, uciși cu toporul, furca sau cuțitul. După două ore de la începutul necropsiei, legistul nu reușise să găsească glonțul ucigaș. Toate organele interne ale victimei erau ciuruite de particule milimetrice provenite din învelișul de cupru al glonțului.
După încă două ore, între a treia și a patra vertebră a coloanei vertebrale, medicul reușise să găsească glonțul. Acesta, ricoșase din osul șoldului drept al victimei, penetrase coloana vertebrală și era aproape de stratul de piele de pe spatele cadavrului. Soția tânărului rrom decedat leșinase de nenumărate ori în timpul necropsiei, deși, nu era în imediata noastră apropiere, imaginile fiind de nedescris. Nici medicul legist nu mai văzuse o asemenea leziune, nici dezastrul produs într-un corp uman de un astfel de glonț de razboi.
După acest episod, am identificat o a doua victimă a gloanțelor, găsind-o pitită într-o curte, unde, era și camionul plin cu bușteni. Pe vremea aceea, pădurarii, aveau în dotare arme rusești Mauser Z.B. semiautomate și zece cartușe de război. Încărcătorul armei avea capacitatea de cinci cartușe. Pădurarul trăsese trei cartușe și îi mai rămăsese încă două. Din examinarea părții față a camionului am observat cu ușurință găurile produse de cele trei proiectile în zona motorului, la o înălțime de peste 1,40 m de sol. Niciunul dintre cele trei focuri de armă nu fuseseră executate către roțile camionului, pădurarul trăgând spre cabină unde se aflau rromii, cu intenția vădită de a-i opri.
La circa trei ore după plecarea echipei operative, procurorul criminalist m-a sunat și mi-a spus că medicul legist va reveni. Ce se întâmplase ? Nu se ridicaseră probe de țesut din zona orificiului de intrare al glonțului. Vă dați seama ce greu a fost să pătrundem din nou în casa decedatului, printre sute de rromi furioși și să preluăm acele probe ? În sfârșit, a trecut și această încercare, dar în loc să mă ocup de micul tâlhar cu cagulă, mă confruntam cu tot mai multe furturi de bovine.
În circa șase luni, pe timpul nopții, fuseseră furate peste 25 de vaci din curțile locuitorilor. Cu toate eforturile și patrulările, nu reușeam deloc să descopăr hoții. Aveam un cerc de bănuiți, foarte larg de altfel, dar de fiecare dată nu reușeam să strâng destule probe împotriva lor. Așadar, au trecut două luni de când talharul P.D. dispăruse din localitate. Era deja vară când m-am hotărât să plec la Ciolpani și să-l găsesc. M-am deplasat acolo cu F.C., colegul meu, în care aveam încredere deplină, el fiind polițist în localitatea învecinată, în Ciolpani.
Acolo, șeful subunității ne-a spus că în ultima perioadă înregistrare mai multe furturi de păsări, exact în zona locuințelor unor turci. Era pentru mine clar că talharul P.D. pe care îl urmăream, se apucase și acolo de furat. Ne-am deplasat la locuința turcilor, aceasta fiind un palat în construcție. O clădire imensă, cu un hol foarte mare, placat cu gresie albastră și trei piscine. L-am întrebat pe unul dintre turci de ce trei piscine și acesta mi-a spus că pentru fiecare soție câte una.
Tâlharul nostru P.D., nu era acolo, era cu oile turcului pe câmpul din apropiere. Așadar, am plecat cu colegul meu F.C. pe câmp în căutarea lui P.D.(tâlharul cu cagulă)
Va urma,
D.D”
