“În primăvara anului 1994, înregistram periodic tâlhării comise pe timpul nopții la locuințele unor bătrâne singure. Din declarațiile victimelor, rezulta faptul că autorul era un adolescent care în timpul atacurilor purta o cagulă improvizată dintr-un fes negru. Autorul, nu recurgea la violență, doar amenința victimele cu un cuţit până le deposeda de bani şi eventuale bijuterii. La cercetarea la locul faptei nu găsisem nici urme papilare şi nici urme vizibile de încălțăminte.
După cateva zile, într-o dimineață, m-a sunat primarul localităţii să mă informeze că în noaptea anterioară s-a spart un chioșc amplasat în fața primăriei, lângă şcoala generală. M-am deplasat pentru cercetări la locul cu pricina, iar acolo, am găsit uşa chioșcului deschisă de vanzătoare, lacătul neprezentând urme de forțare. Vânzătoarea mi-a spus că din chioşc au fost furate dulciuri, țigări, pixuri şi multe alte mărunțișuri. Mi-a mai spus de asemenea că atunci când venise ea, chioșcul era încuiat aşa cum îl lăsase în seara anterioară. Am ieşit afară din chioşc şi cam la o distanță de aproximativ 2 m, pe sol, am găsit un cui nou, nefolosit.
Mi-am dat seama ca hoțul intrase în chioșc prin acoperiş desfacând cartonul şi scândurile, apoi prinzându-le din nou în cuie. După dimensiunea găurii din acoperis, am realizat că autorul era adolescent sau poate chiar copil. Găsind pe una din scândurile acoperișului câteva fire de material textil de culoare neagră, mi-am amintit de cagula neagră a autorului tâlhăriilor. Din investigaţiile efectuate la toate cele patru victime ale tâlhăriilor, a reieșit un amănunt comun şi anume faptul că, toate apelaseră la un tânăr rrom de 17 ani, P.D. pentru ajutor in gospodărie. Adolescentul dispăruse de la domiciliul său imediat după spargerea chioşcului.
După unele informaţii, am aflat că se afla în localitatea Ciolpani la niște turci, fiind îngrijitor la oi. Când intenționăm să plec în căutarea lui, un informator, mi-a adus la cunoștință că un rrom dintr-un sat aparţinând localităţii unde lucram decedase în urma unei răni prin împușcare. M-am deplasat la domiciliul rromului decedat. Acolo, rudele decedatului îl pregăteau de înmormântare. Fiind vorba de o moarte suspectă am chemat medicul legist şi echipa operativă. Până la sosirea lor, stabilisem că în noaptea precedentă, decedatul împreună cu alți şase rromi fuseseră la furat de material lemnos dintr-o pădure de pe raza judeţului Prahova.
După ce încărcaseră camionul carosat cu bușteni, în timp ce părăseau pădurea, fuseseră observați de pădurar. Acesta, încercase să-i oprească dar nereuşind, trăsese 3 focuri cu arma (un Mauser ZB, calibru 7,62 mm, muniţie de război cu glonţ din plumb acoperit cu înveliş din cupru şi alamă) din dotare ,spre cabina camionului. În cabină erau înghesuiţi unul peste altul, cei opt rromi. Unul dintre gloanțe lovise un rrom în gamba piciorului, un alt glonţ nimerise şoldul rromului care decedase, iar un altul, pur şi simplu găurise cabina fără să rănească pe nimeni. La sosirea echipei operative şi a legistului, avea să înceapă coșmarul…
Va urma,
D.D”
20