Prima săptămână după Sfintele Paşti este considerată, în întreaga Ortodoxie, ca una cu bogate rezonanţe spirituale, iar ziua de astăzi, când Biserica noastră a rânduit sărbătorirea Izvorului Tămăduirii, este un mare praznic ce datează din a doua jumătate a primului mileniu creştin, din perioada domniei împăratului bizantin, evlavios şi binecredincios, Leon cel Mare.
Izvorul Tămăduirii este un praznic închinat Maicii Domnului, menit să arate rolul Fecioarei Maria în lucrarea mântuirii oamenilor. Numele Izvorul Tămăduirii aminteşte de o serie de minuni săvârşite la o fântână aflată în apropierea Constantinopolului. În jurul anului 450, în Constantinopol, un prinţ se plimba seara în pădurea de lângă palatul său şi întâlneşte un orb însetat care voia să iasă din pădure, dar era cu totul slăbit din cauza setei. Nu era nici o fântână în apropiere şi orbul, ars de mare sete, îl roagă pe prinţ să-l ajute.
Prinţul, pe nume Leon, caută apă, dar caută în zadar. Nu reuşeşte să găsească nici un izvor în pădure şi ar fi vrut să-l ajute pe orb. Şi cum era el în această frământare, aude un glas dulce care-i spune aşa: „Caută, Leon, pentru că izvorul nu este departe de tine!”
Uimit şi surprins, prinţul continuă să caute, dar fără nici un succes. Şi iarăşi aude glasul acela dulce care-i spune: „Împărate Leon, izvorul este foarte aproape de tine, caută în dumbravă, adapă-l pe orb şi unge ochii orbului, spală ochii lui cu această apă, ca să vezi puterea lui Dumnezeu!” Prinţul mai face câţiva paşi şi găseşte, într-adevăr, izvorul cu apă. Ia apă în pumni şi potoleşte setea orbului, apoi cu aceeaşi apă îi spală ochii şi orbul se vindecă îndată.
Desigur că lumea a aflat foarte repede de această minune şi toţi cei care aveau trebuinţă de vindecare au alergat la acest izvor care s-a dovedit a fi foarte bogat în minuni. Mai târziu, prinţul Leon a ajuns într-adevăr împărat al Bizanţului, aşa cum îi spusese acolo, în pădure, glasul dulce al Maicii Domnului: „Împărate Leon” – aşa îi strigase ea, vestindu-i că va fi împărat al Bizanţului. Împăratul Leon a făcut în acel loc o biserică pentru creştini, pentru toţi cei care veneau să se vindece la acest izvor făcător de minuni.
Chiar Împăratul Iustinian cel Mare, care a urcat pe tronul Bizanţului după mulţi ani, s-a vindecat de o boală foarte grea, spălându-se şi bând din acea apă minunată. Iustinian a refăcut biserica de lângă acest izvor care a devenit foarte popular, tămăduind bolile trupeşti şi sufleteşti. De multe ori suntem bolnavi trupeşte, dar mai ales sufleteşte. Pentru bolile trupeşti ne sunt la îndemână medicii, care şi ei au darul lor de la Dumnezeu.
Pentru bolile sufleteşti însă noi umblăm ca şi când am fi deplin sănătoşi şi nu vrem să ne gândim cât de bolnavi suntem pe dinăuntru. Pentru bolile acestea sufleteşti pentru vindecarea lor, în sfânta Biserică avem trei Sfinte Taine, lăsate de Mântuitorul Hristos: Taina Sfântului Maslu, mai ales pentru bolile sufleteşti (amintim că anul 2012 a fost declarat, de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, „Anul omagial al Tainei Sf. Maslu şi îngrijirii bolnavilor”), Taina Sfintei Spovedanii şi Taina Sfintei Împărtăşanii, pentru sfinţirea vieţii noastre.
De aceea, când ne simţim bolnavi, este foarte bine să mergem la doctor, dar mai înainte de asta e foarte bine să venim la biserică. Maica Domnului are un rol foarte important în aceste vindecări — aşa cum auzim cântându-se în biserică: „Maica Domnului, grabnic ajutătoare”.
Astăzi, în toate bisericile ortodoxe, după Sfânta Liturghie, se va săvârşi slujba de sfinţire a apei (aghiasma mică), după o rânduială adecvată Săptămânii Luminate. Cu această apă se stropesc întâi casele, fântânile, troiţele, precum şi creştinii, în amintirea evenimentului petrecut în jurul anului 450, la Constantinopol, când acel orb a primit, de la Maica Domnului, tămăduire prin intermediul apei sfinţite.
Preot Dumitru Ungureanu, Parohia Crevedia
20