Despre ipocrizie sau cum „hoţii strigă hoţii”
Într-o conferinţă de presă a PSD, în punctajul primit la partid a fost inserat şi cuvântul “ipocrizie”; liderii PSD n-au filtrat şi l-au aruncat în spaţiul public la adresa colegilor mei primari cu referire la finantarile obtinute prin PNDL.
De fapt, procedura acordarii finantarilor a fost următoarea:
– fiecare UAT şi-a schiţat un studiu de fezabilitate;
– au aprobat indicatorii;
– au întocmit anexa pe care au depus-o la MDRAP;
– s-au aprobat proiectele;
– primarii au făcut public acest lucru.
Cei care pur şi simplu au prezentat proiectele sunt ipocriţi; cei care au adus osanale liderilor PSD nu sunt.
Poate nu am înţeles eu, dar dacă domnul Țuțuianu s-a zbătut, a mers la doamna ministru Shhaideh şi a intervenit pe lista alocarilor, e bines a stim.
Consider că meritul este al colegilor primari care s-au zbătut şi au depus anexele la timp. Am văzut şi eu că este înghesuială mare la postul de moaşe “ al proiectelor.”
Telefonul sună continuu: “eu, ba eu”
Aşa că stimaţi autori de proiecte “Mai uşor cu pianul pe scări!”
Ipocrizie putem spune că a fost când mi s-a răspuns că nu se poate face canalizare la Răcari pe OG 28 şi acum vedem finanţări pentru acest proiect.
Ipocrizie putem spune că există când afirmăm că “nu am împărţit judeţul pe criteriu politic ca altădată”.
Ipocrizie putem spune ca exista atunci când se afirma de catre unii colegi primari, foarte vocali în şedinţele ADI din perioada 2008-2012, care spun că nu puteau lua cuvântul pe vremea lui Florin Popescu, dar de care nu aveai loc în biroul presedintelui.
Ipocrizie poate fi când spui că ai realizat proiectul “Şcoala Ghergani”, dar tu nici nu ştiai unde e.
Ipocrizie este când spui că ai negociat 4 ani de zile cu un agent economic pentru construirea unui mall şi nu mai aştepţi 4 zile să poţi discuta în şedinţă ordinară a CJD.
“Mai uşor cu pianul pe scări!”
