Ma numesc Radea Cristian Ciprian, am 20 ani sunt nascut in orasul Oltenita
Dupa ce am terminat liceul ,mi-am dorit sa am un loc de munca ,sa am un ban al meu,sa cunosc si sa i-mi fac noi colegi, si m-am mutat in Bucuresti la parintii mei ,care sunt plecati de 14 ani din Oltenita. Singur mi-am cautat un servici ,mi-am facut cv-uri, pana cand am fost sunat si chemat la interviu. Am fost foarte bucuros cand m-am angajat la firma SZAKAL METAL ca agent comercial si distribuitor piese auto.Lucram pe scuter si imi facea placere sa arat ca sunt muncitor si un bun coleg. Ajutam mereu si imi placea sa invat petru ca stiam ca numai prin munca si daruinta ,voi avea de castigat si voi fii respectat.
Am ajuns sa lucrez si ca, conducator auto la fima respectiva si imi placea.Eram fericit toti prietenii si familia erau mandrii de mine, acum puteam si eu sa ajut chiar daca nu imi cereau era un mic pas facut de mine.
Toate au fost bune si frumoase , pana cand, parca timpul s-a oprit, in data de 28.07.2011 in jurul orei 12:00 deasupra pasajului Baneasa??? nu mai am stiut absolut nimic.Dupa data de 26.09.2011 am realizat ce inseama viata si am putut sa respir singur si fara aparate, asta insemnand o noua sansa (vedeti Epicrezia STI privvind evolutia mea)
Nu va puteti inchipuii ce imseamna sa fii iternat la terapie inttensiva in spitalul Floreasca ,unde viata si moartea trec pe la fiecare pat Dumnezeu ,familia ,medicii si toti ce s-au rugat pt mine, m-au ajutat.
In continuare urmez tratament de recuperare la spitalul Elias si acasa care este extrem de dureros si costisitor. Miercuri 30.11.2011 astept un raspuns de la Prof.Dr. Neurochirurg Knoeller care imi va hotari destinul. Va Multumesc Frumos ca mi-ati citit povestea
PS:( o sa fie o continuare detaliata in functie de recuperarea mea ) http://sansapentrucristian.blogspot.com/
