“Scriu aceste rânduri în calitate de părinte în primul rând. A debutat astăzi un nou an școlar. Unul care, dincolo de toate, sper din suflet să fie mai sigur și mai puțin imprevizibil, chiar dacă perioada complicată pe care o trăim cu toții, împreună, de un an și jumătate deja, nu a trecut încă.
Am participat și eu, discret, în calitate de tată, nicidecum de om politic. De altfel, despre asta aș dori și vorbesc. Nu mi-a plăcut niciodată politizarea educației și cu atât mai puțin politizarea festivităților de început de an școlar. Nu mi-au plăcut deloc nici înainte de a face pasul spre serviciul public, nici acum, „după”.
Prezența persoanelor publice, „pentru fotografii”. Discursurile „solemne” și limbajul de lemn. Promisiunile de dragul promisiunilor. Îmi place să cred că aceste „ritualuri” vor reuși să dispară din comunitățile noastre, mai degrabă mai devreme decât mai târziu.
Cred că vorbim prea rar despre importanța reală a educației și despre nevoia reală de asumare a unor obiective clare, concrete. Nu mă refer aici la schimbările „de dragul schimbării”, la modificările unor examene în timpul anului școlar sau la găsirea de noi moduri și mecanisme „de control” al elevilor. Mă refer la o reformă reală, care să plaseze elevul în centrul Sistemului și la găsirea unor alternative reale împotriva implicării politicului în învățământul românesc.
Pentru că e o acută nevoie de depolitizare (și) aici.Sigur, „gândurile bune”, atunci când discutăm despre educație, sună bine. Pe hârtie. E frumos să spui că ești aproape de școală și că îți pasă de ea. Acest lucru nu-i însă nici pe departe suficient, la fel cum nu a fost niciodată.
De altfel, rândurile acestea, ale mele, nu vor ajuta cu și la nimic, atâta vreme cât nu vor putea fi „dublate” de fapte. De procese concrete. Asta mi-aș dori astfel acum. Să văd că Parlamentul găsește puterea de a admite că multe, prea multe prăpastii s-au căscat între comunitățile rurale și urbane de exemplu, atunci când discutăm despre educație.
Pentru că deși avem „vârfuri”, indubitabil, am și lăsat mulți elevi în urmă, uitând să le întindem o mână de ajutor. Prea mulți.Mi-aș dori astfel ca în acest an, după un an atât de incert, să începem să construim mai bine viitorul unei generații. Și să o facem predictibil.
Fără a încerca să „dibuim”. Fără a „merge la ghici”. Formule există. Există exemple concludente, care au funcționat și funcționează. Cel nordic, spre exemplu, acolo unde modelul finlandez e poate cel mai elocvent exemplu. Cel sud-coreean de asemenea.
Nu cred că-i nicio greșeală în a se inspira din ele. Ba cred că ar fi chiar indicat, căci la fel cum cei tineri au nevoie de modele sănătoase, demne de urmat, la fel avem și noi, cei (mai) cărunți decât ei.
Până când acest lucru se va întâmpla însă, dacă aș putea să le transmit elevilor, acum, la startul noului an școlar ceva, dincolo de sănătate, grijă și descoperirea bucuriei simple și sincere în fiecare lecție nouă, ar fi să nu caute în politicieni modele de urmat”, a precizat deputatul Daniel Blaga, preşedintele USRPLUS Dâmboviţa.
