15 mai 2021
DRAMA unui artist, la Târgovişte: Părăsit de soţie, îşi creşte copilul la limita sărăciei…

DRAMA unui artist, la Târgovişte: Părăsit de soţie, îşi creşte copilul la limita sărăciei…

“Vreau sa muncesc, dar nu am unde in Targovistea mea…

Cel mai mare moment de chin din viata mea este acela in care ma trezesc dimineata si ma intreb:

-Astazi ce se va mai intampla?

-Imi voi gasi ceva de munca, ca eu sa pot sa-i ofer copilului meu o masa calda seara cand vine de la gradinita?

-Voi avea sansa sa pot gasi oameni dispusi cu o inima intelegatoare care sa-mi intinda o mana de ajutor si sa-mi dea oportunitatea de a munci pentru cativa lei?

Cu aceste intrebari ma trezesc in fiecare dimineata, uitandu-ma la fiul meu care in acele momente inca doarme, la orele 06:00 dimineata.

Cu frica in inima, il trezesc si apoi il imbrac pentru gradinita.

Dupa care ii explic ca nu am ce sa-i dau sa mance in aceasta dimineata. Il rog cu lacrimi in ochi sa ma ierte si sa ma inteleaga ca nu pot schimba situatia si ca nu am putere sa fac mai mult decat isi doreste.

Dupa ce ma imbrac, imi iau copilul de mana si ma indrept cu el spre gradinita numarul 14 din Targoviste.

Unde stiu ca acolo, cei de la gradinita ii vor da dimineata ,la orele 08:30, un mic dejun, sa mancare.

La pranz il asteapta o alta masa calda si pe la orele 16:00 o gustare, ca sa nu plece cu burtica goala.

Cu lacrimi in ochi si inima distrusa, ma despart de fiul meu.

Si incep sa ma intreb:

-Incotro te vei duce acum, Florine?

In mintea mea un singur gand imi vine, si acela este de a merge catre casa pentru a lua sevaletul, blocul de desen si creioanele ca sa merg in oras si sa fac portrete.

Imi pun in geanta si o patura ca nu cumva sa inghet de frig, ma indrept cu speranta in inima ca va veni cineva sa ma puna sa-i fac un portret.

Chiar daca afara stiu ca e destul de frig.

Ajung la locul unde cred ca vor veni oameni interesati de portretele mele, incep sa-mi asez cu multa incredere sevaletul si blocul de desen.

Caci va fi o zi in care voi avea si eu clienti si nu voi pleca fara bani in buzunar.

Dar dupa 4 ore de tremurat in frig cu manile inghetate bocna si fara manusi, ma trezesc la realitate si incep sa vorbesc de unul singur.

Punandu-mi din nou intrebari:

-Ce nu a fost bine?

-De ce oamenii nu pot vedea ca am talent si nu doresc macar un portret din partea mea?

Ma uit catre cer si cu lacrimi in ochi il implor pe Dumnezeu.

Sa faca macar o minune in viata mea.

Sa aduca pe cineva dornic ca eu sa-i fac portret pentru cati bani.

Si sa nu ma mai intorc din nou acasa cu buzunarul gol.

Dar toate aceste intrebari sau momente de groaza din viata mea, din pacate nu se vor schimba si vor ramane in permanenta asa.

Observ ca ca asteptarea mea, din pacate, e zadarnica si ca numeni nu vrea sa-si faca portret pentru a ma ajuta.

Dezamagit si inghetat bocna, incep sa-mi strang sevaletul si lucrurile pe care le-am adus cu mine.

Apoi ma indrept catre casa mea, sa ma incalzesc.

Ajuns acasa ma dezbrac de hainele groase ce le aveam pe mine, apoi inchid usa de la casa si din nou incep sa plang.

-Blestemata imi este viata, caci nimic bun nu pot avea si eu in casa mea.

Apoi ma pun in pat si astept ora la care sa ma duc sa-mi iau copilul de la gradinita, dupa care adorm cu lacrimi in ochi.

Ceasul telefonului suna si ma anunta ca ora in care trebuie sa imi iau copilul de la gradinita a sosit.

Ma imbrac si ma duc catre gradinita.

Acolo fiul meu ma asteapta si ma simte trist si nefericit, dar si foarte suparat.

Iar fiul meu ma intreaba:

-Tati, de ce esti trist?

-Iarasi ai fost sa faci portrete in orasul asta si nimeni nu ti-a dat si tie bani?

-Da, Emanuel, iarasi am fost in oras!

I-am raspuns ca are dreptate si sa ma ierte ca nu am putut face niciun ban pentru a-i cumpara de mancare.

Sau sa fac ceva pentru ca el sa nu mai fie nevoit sa astepte a doua zi, sa mearga la gradinita si sa manance.

M-a luat de mana si imi spune:

-Tati, eu te iubesc si sunt fericit ca esti langa mine si esti eroul meu.

Apoi scoate din buzunar gustarea ce a primit-o de la gradinita si mi-o daruieste, Spunandu-mi:

-Te rog, tati, mananca tu gustarea mea pentru ca stiu ca tu nu ai mancat nimic pe ziua de azi.

-Iar eu nu vreau sa te inbolnavesti.

Am luat prajitura de la fiul meu si cu lacrimi in ochi ii multumeam pentru ea, apoi am inceput sa mananc.

Vazand gestul lui ce il facea in fiecare zi pentru mine, pastrandu-si gustarea ca eu sa o mananc, am inceput sa plang.

Ma facea sa ma urasc din ce in ce mai tare, intrebandu-ma:

-Ce fel de parinte sunt eu pentru fiul meu?

-De ce fiul meu a ajuns sa se sacrifice, renuntand la gustarea lui pentru mine?

Dar nimeni nu are sa-mi dea un raspuns, decat fiul meu care ma imbratisa si ma pupa spunandu-mi:

-Tati, sa stii ca eu te iubesc si vreau sa fii fericit.

Am ajuns acasa impreuna cu el si ne-am dezbracam de hainele groase, apoi ne-am puns in pat si incercam sa adormim, sa uitam ca ne erea foarte foame.

Si asteptam urmatoare zi in care el sa merga la gradinita pentru a manca.

Asta se intampla in fiecare zi in familia mea.

Si tot speram ca cineva va dori sa ne asculte povestea noastra si ne va intinde o mana de ajutor ca eu sa pot avea un loc de munca unde sa pot muncii si sa ii ofer fiului meu o masa calda seara cand el va veni acasa de la gradinita.

Va rog din inima sa ma ajutati si sa nu interpretati gresit acest articol ca find o cerseala.

Ci trebuie sa intelegeti ca aceasta este viata mea, cu mari probleme, ce niciun om nu le poate accepta.

Si mai mult, trebuie sa mai stiti ca eu imi cresc singur copilul caci mama lui l-a parasit, lasandu-ma singur sa ma lupt si sa-l cresc.

Nu va cer bani sau altceva, ci va cer sa ma ajutati sa gasesc un om care ar putea sa-mi dea un loc de munca, unde sa pot muncii pentru fiul meu.

Ca sa nu mai fie nevoit ca el sa adoarma nemancat seara cand vine de la gradinita.

Va multumesc pentru timpul acordat acestui articol si sper ca in inimile dumneavoastra s-a miscat ceva, si daca aveti aceasta posibilitate de a ma ajuta, va rog din toata inima sa ma ajutati.

Am sa va las adresa mea de contact si numarul meu personal de telefon.

Ca in urma celor citite din acest articol poate ca Bunul Dumnezeu v-a pus pe inima dorinta sa ma ajutati.

Va multumesc.

DATE DE CONTACT:

Nica Florin Telefon: 0731864413

E-mail sperantaunuiartist@gmail.com

E-mail sperantaunuiartist@yahoo.com

Siteweb:http://sperantaunuiartsist.wordpress.com/

Cod IBAN: RO61CECEC001946297284811″

fb-share-icon20

Lasă un răspuns

Social Share Buttons and Icons powered by Ultimatelysocial