Membrii Societății Scriitorilor Târgovișteni și ai Filialei „Ion Heliade-Rădulescu” Dâmbovița a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România sunt profund marcați de dispariția, după o îndelungată și grea suferință, luni 6 iunie 2011, a celui care a fost o personalitate proeminentă, MIHAI GABRIEL POPESCU. Născut la 2 august 1933, în Târgoviște, de-a lungul celor 78 de ani de viață, MIHAI GABRIEL POPESCU și-a adjudecat cu perseverență, cu talent, cu ardoare de homofaber, statutul de om de cultură plurivalent. Istoric, scriitor și publicist, MIHAI GABRIEL POPESCU a fost profesor la școlile din Râu Alb, Aninoasa/ Săteni și la Liceul „Nicolae Ciorănescu” din Târgoviște, inspector-șef la Comitetul de Cultură și Artă al județului Dâmbovița, președinte al Filialei dâmbovițene a Societății de Științe Istorice din România, membru al Academiei Internaționale „Mihai Eminescu” /India-România, Societății Scriitorilor Târgovișteni, Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova, membru de onoare al Asociației Naționale „Cultul Eroilor”, Societății de Numismatică din România. A fost, de asemenea, Cetățean de Onoare al Târgoviștei și a fost distins cu Ordinul Ziariștilor clasa I Aur, cu alte numeroase premii și diplome de excelență acordate de diferite societăți și asociații pentru întreaga sa operă. După revoluție a ocupat funcția de șef de birou parlamentar, de șef de departament la publicațiile naționale de informație „Talk Show” și „21 Decembrie” și la revista „Săptămâna românească”, redactor-șef al revistei „Apollon”, consilier editorial al revistei „Eroica” și redactor asociat al revistei „Litere”. A colaborat la mai toate publicațiile de informație și de cultură târgoviștene de după cel de-al Doilea Război Mondial și până astăzi. Opera sa de istoric și publicist este reprezentativă, constituindu-se într-o moștenire culturală cu valoare de perenitate. A fost acribic monografist al localităților Runcu, Râu Alb, Tătărani, al județului Dâmbovița, liceului unde a predat până la pensionare, pădurii românești și dâmbovițene, a strălucitei dinastii cărturărești a Ciorăneștilor. Și, asemenea unui cântec de lebădă, cu puțin timp înainte de a părăsi această zbuciumată lume românească, s-a mărturisit în emoționatul volum memorialistic, apărut la Editura Bibliotheca, „Amintirea amintirilor”. Om de înaltă ținută morală, ferm în atitudini, însetat de cunoaștere, MIHAI GABRIEL POPESCU lasă prin această despărțire de viață, de cei dragi, de prieteni, un loc trist în cultura dâmbovițeană și de neînlocuit. Devenind o amintire, MIHAI GABRIEL POPESCU va fi de acum înainte o eternă emblemă a culturii târgoviștene. Transmitem familiei îndoliate sincere noastre condoleanțe. Adio, MIHAI GABRIEL POPESCU și Dumnezeu să te înveșmânteze în Lumina Sa sfântă!
20