Această imagine şocantă a fost surprinsă, zilele trecute, de către un tânăr în cartierul de blocuri. Ar putea concura cu succes la „Fotografia Anului”, cu titlul „Adopţie”. Poate să înţeleagă fiecare ce vrea. Cert este că maidanezii sunt mai umani decât noi. Oamenii străzii, nişte… oameni şi ei, huliţi de societate, izgoniţi, ignoraţi de autorităţile şi de ţara în care trăiesc precum câinii. La tomberon e hrană şi pentru patrupede, dar şi pentru ei. Din belşug! Ce-şi mai pot dori? Saune? Piscine? Palate? Automobile de lux? Excursii exotice? Un pat moale? Să fim serioşi! Dacă îşi găsesc ceva de muncă şi un carton pe care să-l târâie de la un tomberon la altul, au mai păcălit o dată moartea. Găeştiul nu duce lipsă de astfel de bătuţi ai sorţii. Unii sunt localnici, care au rămas fără locuinţe, alţii sunt proveniţi. Dorm în staţia de autobuz de la Piaţa „Sf. Ilie”, prin parcuri, prin scări de bloc sau, cum este cazul bătrânei din imagine, la tomberon, cu câinii. Nu mai au case, nu mai au nici identitate. Îşi târâie bătrâneţea şi suferinţa nevăzuţi şi neauziţi. Au renunţat demult să mai ceară sprijin sau milă autorităţilor. Iarna mor pe capete, aciuiţi prin scări de bloc sau pe străzile îngheţate. Vara, sunt răpuşi de căldură. Nu-i plânge nimeni şi e mai ieftin să-i îngropi decât să le lungeşti zilele. Mariana IONESCU
