declarație politică Adunați ca să avem de unde pleca. Sub acest titlu poate fi descrisă reuniunea stimabililor reprezentanți PD-L zile de la Palatul Parlamentului. Lustruit și apretat, partidul domnului Băsescu s-a strâns ca să-și dea cu părerea pe teme de interes major pentru societatea românească: dacă e bine sau nu să ai blog, dacă e bine sau nu să fii emo și alte asemenea două-trei subiecte. Lung prilej de vorbe și de ipoteze, cum ar spune Topârceanu. Într-un colț, izolați și guralivi: Preda – Macovei – Voinescu. „Reformatorii”. În fața lor, gata să le scoată moralitatea din cap – vreo 500 de talibani pregătiți să-i linșeze la un semn. Ceea ce nu era foarte departe să se întâmple. Mărturisesc că am privit cu un soi de amuzament amestecat cu greață discursurile celor care au ținut cu tot dinadinsul să fie ridicoli sâmbătă. Amuzament pentru că îl aveam mereu în dreapta imaginii pe domnul Boc. Greață pentru că cel mai corupt partid care a mișunat pe scena politică postdecembristă are indecența să discute despre integritate. În fine. Cu acest amestec de sentimente am urmărit atent desfășurarea de ostilități a democrat-liberalilor. Am ascultat fiecare discurs. Am ascultat, dar n-am auzit nimic. În afară de șuturi dintr-o parte-n alta, adunarea cu pretenții de cenaclu a fost un fiasco reușit. ●L-am ascultat, de pildă, pe domnul Stolojan în eseul despre pisici. N-am auzit însă nimic de cei peste 500.000 de români plecați din țară în 2010 din cauza condițiilor insuportabile de trai. ●L-am ascultat pe domnul Videanu în eseul despre aeronave. N-am auzit însă nimic de cei 85% dintre români care consideră că țara este condusă într-o direcție greșită. ●L-am ascultat pe domnul Berceanu în eseul despre cicatrice. N-am auzit însă nimic despre sutele și miile de kilometri de autostradă cu care ne-a împuiat capul cât a fost ministru, kilometri de care toată lumea a auzit, dar nimeni nu i-a văzut. ●L-am ascultat pe domnul Oltean în eseul despre talibani. Prea multe în dreptul domniei sale nu se pot spune. Atâta poate, atâta duce. ●Am ascultat-o pe doamna Udrea cu un laudatio (altfel sentorcea pământul pe dos) la adresa lui Traian Băsescu. N-am auzit însă nimic despre cei 1.300.000 de bugetari pe care doamna Udrea și providențialul ei stăpân i-au jecmănit de 25% din salarii. ●I-am ascultat și pe „reformiști”. Aici e nevoie de un comentariu mai larg. Primul lucru care trebuie spus e acela că a vorbi de reformă în cadrul PD-L e ca și cum ai vorbi de gheață pe Soare. Al doilea aspect: Preda, Macovei și Voinescu sunt o apă și-un pământ cu toți pedeliștii, cu nimic mai onești, cu nimic mai curați, cu nimic mai puțin vinovați pentru dezastrul din țară. Poate doar mai ipocriți. Pentru că nu i-am auzit pe cei trei invocând criterii de moralitate atunci când toți primarii penali cumpărau voturi cu 500 de mii și-i trimiteau în Parlamentul României sau cel European. Singura bătălie a acestor indivizi e aceea de a deveni grupul preferat de executanți ai lui Traian Băsescu. Motiv pentru care, actualii executanți au reacționat în haită, potolindu-i rapid pe „tupeiști”. Nu ești taliban, nu contezi, ar spune domnul Ioan Oltean. În fine, ultimul pe listă și ca importanță: premierul Emil Boc. În privința domniei sale lucrurile sunt demult știute.Omul și-a făcut pesemne un discurs cu 5-6 propoziții pe care le repetă continuu, ori de câte ori deschide gura: la televizor, la radio, la întâlnirea cu stăpânul, la partid, în baie sau atunci când dă cu coasa. El știe una și bună: să scoată țara din criză. În fiecare zi, 7 zile pe săptămână, chiar și de două ori pe zi în week-end-uri. Unicul moment de luciditate din toată ziua de sâmbătă a fost exprimat de primarul PDL al comunei Aninoasa județul Hunedoara. Luat de val, omul a dat grai unui simțământ pe care românii de la el din comună, românii de la el din județ, românii din toate județele țării îl exprimă în legătură cu politicile structurale ale actualului Guvern: „Du-te dracu’ cu Boc al tău!”. senator PSD, lector univ.dr. Adrian Țuțuianu
20