Mă întreabă multă lume cine mi-a închis televiziunea, adică TV Artpress. Acum, ca să fiu drept și corect, vă spun cinstit c-am închis-o eu și nevasta mea, sătui până peste cap de-atâta mizerie politică. Și, de ce să n-o spun, și de-atâta prostie cu care am fost bombardați de câțiva ani încoace, de-ai fi zis că în studiourile TV Artpress și Radio D l-am fi ascuns pe Ben Laden. Închiderea asta a televiziunii noastre a mai demonstrat însă ceva foarte important: TV Artpress și Radio D nu erau posturi susținute de vreun partid politic. Că altfel, nu vă închipuiți că un partid, fie el și din opoziție, n-ar fi tras cu dinții să-și țină pe piață și în viață un post de televiziune și unul de radio care îl susțin. Ca să fiu și mai sincer, cum mi-e felul, vă mai spun că nici unul dinte liderii opoziției locale nu m-a sunat bântuit de vreo îngrijorare să mă întrebe dacă nu cumva închiderea celor două posturi ar fi de fapt consecința terorismului politic cu care m-au atacat ciocoii actualei puteri. Mai mult chiar, puteți să-i vedeți cu ochii dvs pe niște lideri locali ai USL-ului cum se înghesuie să dea bine pe sticlă la posturile PDL-ului, jucând niște scenete tragi-comice. Dispariția subită a celor două posturi, produsă evident de atacurile criminale ale actualei puteri, a creat însă și o nouă controversă în mahalaua politică dâmbovițeană. N-o macină pe opoziția asta că au dispărut TV Artpress și Radio D, ci câți bani am luat eu din tranzacție. Deși e o afacere privată, fără nici un amestec cu baronii statului, operațiunea s-a făcut în condiții perfect legale din care am mai dat și o grămadă de miliarde statului pedelizat, care și-atunci când te omoară vrea parale multe. Și ca să închei într-o notă optimistă, pot să-i anunț pe toți prietenii mei, cu sau fără ghilimele, și de colo și de dincolo, că cei care vor reporni televiziunea și radioul date de mine și de nevasta mea ne-au declarat sub cuvânt de onoare că nu vor face politică de nici o culoare și că iubesc nespus de mult divertismentul. N-am decât să le urez mult succes și să aducă multă bună dispoziție în tot județul ăsta nefericit. Așa că celor care varsă lacrimi de crocodil prin culisele opoziției și mi se tot plâng că au murit TV Artpress și Radio D le transmit să mai aibă puținică răbdare, vorba lui nenea Iancu de la Haimanale, și-or să se veselească pe săturate cu programe de divertisment. Pa și pu, scrie Teodor Vasiliu în editorialul său de azi din Jurnal de Dâmboviţa.
20