Comunicat de presă ”SĂPTĂMÂNA PREVENIRII CRIMINALITĂȚII”, LA A CINCEA EDIȚIE Inspectoratul General al Poliției Române, prin Institutul de Cercetare și Prevenire a Criminalității lansează, în perioada 27 septembrie – 01 octombrie a.c., cea de-a cincea ediție a ”Săptămânii Prevenirii Criminalității”. Obiectivele acestei activități sunt promovarea activităților cu caracter preventiv și sensibilizarea cetățenilor cu privire la necesitatea implicării, alături de poliție, în acțiuni de prevenire a criminalității. Prioritatea națională este prevenirea infracțiunilor contra patrimoniului, iar la aceasta se adaugă prioritățile pe plan local (prevenirea infracțiunilor săvârșite cu violență, prevenirea delincvenței juvenile și a victimizării minorilor, etc.) Prevenirea traficului de persoane – domeniu de acțiune al Inspectoratului Județean de Poliție Dâmbovița Pentru prevenirea traficului de persoane, domeniu rezervat zilei de 28 septembrie a.c, vor avea loc întâlniri cu elevi, părinți și profesori, în cadrul cărora polițiștii, în colaborare cu reprezentanți ai Agenției Naționale împotriva traficului de persoane, Centrul Regional Ploiești, vor oferi sfaturi utile pentru a nu deveni victime ale acestei infracțiuni. Totodată, cu implicarea polițiștilor din structurile de proximitate și a celor din cadrul poliției rutiere, va fi organizată o campanie de sensibilizare a populației și vor fi distribuite materiale informativ – preventive. Despre traficul de persoane Traficul de persoane este un fenomen complex al zilelor noastre, un fenomen subteran cu dimensiuni globale, vinovat de producerea a milioane de drame omeneşti. Oricât de crudă ar părea exprimarea, ea este reală, fiinţele umane fiind vândute şi revândute din ce în ce mai scump, ca simple obiecte şi apoi exploatate. În România, victimele sunt racolate cu predilecţie din rândul fetelor şi tinerelor femei cu vârste cuprinse între 13 şi 33 de ani ( un sfert sunt minore, peste jumătate au vârste cuprinse între 18-23 de ani). Prinse în capcana traficanţilor, victimele sunt supuse unor tratamente înjositoare şi exploatate în regim de sclavie. În majoritatea cazurilor, ele sunt forţate să accepte exploatarea sexuală, dar şi alte forme de servitute. Traficul de fiinţe umane, ca fenomen infracţional transnaţional, este de o complexitate care îl face greu de anhilat. Fiecare etapă a lui înseamnă o grea încercare pentru victime, dar abuzurile fizice şi psihice iau amploare în fazele finale. Cine sunt traficanţii? De obicei sunt bărbaţi, dar şi femei, cu vârste cuprinse între 20 şi 40 de ani. Majoritatea au ocupaţii legate de locuri care le dau posibilitatea unui contact direct cu potenţialele victime: barmani, chelneri, taximetrişti etc. Ei au aerul unor persoane demne de încredere şi afişează discret semne ale bunăstării. Sunt foarte convingători şi au mereu la îndemână o poveste despre cineva care a plecat şi s-a realizat din toate punctele de vedere în străinătate. Aceşti “binevoitori” dispuşi să ajute o tânără să câştige mai bine peste hotare sunt, uneori, cunoştinţe sau chiar rude ale ei. Când oferta vine din partea unei cunoştinţe directe, aceasta este fie ocazională (întâlnirea a avut loc într-un bar, de exemplu), fie vagă (foşti colegi sau alte persoane întâlnite în trecut). Racolarea victimelor Modalităţi de racolare a victimelor frecvente sunt: – propunerile directe făcute tinerelor chiar de către cunoştinţe, rude etc. – anunţuri în ziare, de exemplu: „recrutăm tinere fete, dansatoare, balerine pentru ţara X. Plecare imediată”; „Dansatoare profesioniste, Cipru, 2000 euro pe lună, nu e nevoie de experienţă, recomandări sau şcoală de dans”, „Picoliţe Italia, Spania, Cipru, Dubai, salarii peste 1500 euro. Pentru fetele certate cu părinţii oferim cazare până la plecare” etc. – false oferte de locuri de muncă în străinătate( Italia, Spania, Grecia, Austria, Germania): chelneriţe, bucătărese pe vase de croazieră, menajere, dansatoare – de natură să permită câştiguri importante (unele sub masca unor excursii). Măsuri de protecţie Pentru a nu deveni o victimă a acestui fenomen, este necesar să ţineţi seama de următoarele recomandări: – Nu accepta promisiunile persoanelor necunoscute de a pleca în străinătate pentru diverse slujbe „onorabile, care nu necesită calificare”(menajeră, baby-sitter) sau aşa-zise „angajamente artistice”! Fii reticentă faţă de propunerile făcute prin intermediul Internet-ului; un aşa zis „prieten” poate fi un infractor periculos! – La primirea unei oferte de lucru în străinătate, trebuie aflate cât mai multe detalii despre seriozitatea acesteia, dacă firma este acreditată în vederea recrutării şi plasării forţei de muncă în străinătate şi despre tarifele practicate! – ÎNAINTE DE A LUA DECIZIA DE A PĂRĂSI ŢARA, INFORMEAZĂ-TE! Încearcă să obţii de la Poliţie sau de la Inspectoratul Teritorial de Muncă mai multe informaţii despre angajator, dacă are dreptul să medieze angajarea în străinătate. – Întreabă dacă vei primi permis de muncă! Doar cu viza turistică poţi munci „la negru”, dar acest tip de muncă nu-ţi oferă nici o siguranţă! – Nu accepta să treci graniţa cu acte false! – Nu da nimănui paşaportul, sub nici un motiv, cu excepţia organelor statului (român sau străin) abilitate să verifice actele de identitate (ex. vameşii la frontieră)! Acest document nu trebuie înstrăinat niciodată! El este singura ta dovadă de identitate, singura probă că tu exişti. – Refuză ofertele de genul „plătesc eu cheltuielile pentru tine şi te răscumperi tu când ajungem!” – În caz de nevoie de ajutor peste hotare, nu ezitaţi în a cere ajutorul ambasadelor României sau organizaţiilor umanitare internaţionale! – Nimeni nu are dreptul să forţeze pe cineva să muncească pe gratis! Dacă, totuşi, ai luat hotărârea de plecare, este bine să laşi familiei, rudelor, prietenilor, următoarele informaţii: – Cu cine şi unde pleci; – Locul de muncă şi locul de trai (nr.de telefon, denumirea şi adresa companiei, firmei); – Copiile documentelor (paşaport, viză, contract), fotografii recente; – Fă mai multe copii ale tuturor actelor necesare pentru călătorie şi păstrează-le la tine, în locuri diferite – te vor ajuta în cazul în care vei fi deposedată de acte; – Învaţă limba ţării de destinaţie sau, cel puţin, un volum minim de cuvinte (câteva propoziţii), să te poţi descurca; – Află diverse informaţii privind contacte în ţara de destinaţie – coordonatele ambasadei sau consulatului României în ţara respectivă sau ale ambasade/consulatului ţării împuternicite cu protecţia cetăţenilor din România, grupuri de suport, agenţii guvernamentale etc. COMPARTIMENTUL RELAȚII PUBLICE
20