Spitalul orășenesc Găești are o conducere nouă, cu multe idei bune și planuri ambițioase.
Noul manager este decis să atragă cât mai mulți medici tineri, cărora le promite că îi va ajuta să se dezvolte profesional, pentru binele celor peste 80 de mii de oameni care locuiesc în zona de sud a județului Dâmbovița.
Managerul și-a povestit pe o rețea de socializare experiența de viață și parcursul profesional și vorbește din propria experiență despre succesul și greutățile de a fi un medic bun.
”Scrisoare către medicii tineri
S-a scris mult despre medicina și despre medici. Știm. Toți, am citit.
As vrea însă, să vă adresez o rugăminte sub forma unei povesti de viata.
Eu am fost un doctor norocos în viata profesionala. Am avut noroc și am sigur în continuare. Sunt optimist de fel.
Am fost obligat de regimul comunist sa stau practic cinci ani în stagiatura. Eram însă medic militar. Am avut noroc. Am ales sa mi petrec timpul mai mult în spital și anume în secția de chirurgie, atât cât am putut de mult. Am învățat sa fac noduri și sa examinez un pacient de la medici serioși și foarte buni: Vasile Palade, Popovici, Dimitriu, Petrescu, Baiesu, Olinic tatăl, cel cu doua specialități. Ei m-au adoptat și mi-au permis sa muncesc acolo. Le multumesc încă o dată. Am fost voluntar practic. Dar am avut noroc, ca aveam salariu de la armata. Am ales sa muncesc fără sa știu ce ma așteaptă în viata. Puteam sa stau într-un cabinet de consultații și azi eram un tânăr pensionar MAI.
În 1990 sistemul mi-a permis sa dau rezidențiatul, dar abia la 29 de ani. Totuși am avut noroc, alți colegi au stat 10-12 ani. Azi, un medic poate sa intre în rezidențiat și la 24 de ani.
Am avut noroc, dar am intrat al 21 lea din 2000 de candidați. Și primul la posturile M. A. I. Nu mi s-a dat postul din spital. Când am întrebat mi s-a răspuns ca nu ma privesc ,,criteriile de promovare în MAI”. Am plecat supărat sa-mi fac rezidențiatul într un mare spital bucureștean. Am avut noroc. Unde însă experienta de la spitalul județean Bacău îmi spunea ca ceva nu este în regula. Nu se ocupa nimeni de mine, nu ma învață nimeni nimic. După două luni eram mai prost decât venisem. Ieșind într-o zi din spital, la ora zece ca nu aveam ce face, ma întâlnesc cu îngerul meu păzitor, omul care ma lasase la spitalul Polizu în urma cu vreo șapte ani sa asist prima și singura naștere din viata mea, era băiat, ????. Doamna doctor Mihaela Dura Trailescu, va mulțumesc pentru ca atunci mi-ați spus,, încearcă la Cantacuzino,, Da , am avut noroc sa o reîntâlnesc, am plecat încolo.
La Cantacuzino am fost întâmpinat ostil de către profesorul Dan Rădulescu și Ion Vereanu. Nu o sa uit, dar i-am iertat de mult. Mi au spus ca le pare rău, dar au deja 17 rezidenți. Urăsc sincer aceasta cifra, sa nu o pronunțați în fata mea. Dar am avut noroc, căci după câteva secunde profesorul Rădulescu a spus textual fraza care mi-a schimbat destinul:
,,Auzi, Ioane? Lasa-l sa vina, ca pleacă singur peste trei luni!”. Am avut noroc. Dar îmi trebuia post în spital, vroiam sa ies din armata care, ca medic ma tradase și pentru asta nu o iert, pentru ca mi-a tăiat aripile și mi le-a si arătat pe asfalt.
M-am înscris la concurs la un alt mare spital bucureștean. Dar nu era pentru mine postul. Am aflat după examen. Dar am avut noroc. După sase luni, trecând pe culoar pe lângă mine profesorul Dan Rădulescu, pe care îmi place sa-l numesc mentorul meu, mi-a spus: ,,Sa pui mana sa înveți ca o sa scot un post de asistent aici”. Nu am înțeles bine ce a spus si l-am întrebat pe Profesorul Vereanu, al cărui rezident eram. Cu eleganta cunoscuta și remarcabila, m-a lămurit. Ii mulțumesc. Am avut noroc, da, dar nu vreți sa știți de câte ori am plâns în toaleta, de câte ori am strâns din dinți, de care ori am fost certat, de cate ori am greșit. Profesorul Rădulescu a fost însă smecher. Mi-a spus: ”eu nu sunt o persoana foarte agreata de mai marii zilei, o sa fiu pensionat repede. O sa ramai fără mine. O sa fi singur. Învață bine, operează mult, fa poze clinice, scrie, fa-ți doctoratul, fa de toate. Sa fii util. Sa aibă nevoie de tine”. Am avut noroc. Dar nu vreți sa știți ce munca a însemnat asta. Uitați-va pe CV-ul meu. Puteam mai mult sigur, dar atât am reușit. Însă asa am făcut. Au mai trecut peste mine încă trei profesori universitari. Profesorul Radu, Profesorul Vereanu și Profesorul Pătrașcu, actualul șef al clinicii, cărora le mulțumesc.
Întrebați-ma ce înseamnă să muncești peste 20 de ani sub patru profesori universitari. Da, va spun la o bere, altfel nu pot, dar am avut noroc. Am devenit conferențiar universitar. Am învățat și m-am format cam asa cum ma vedeți azi. Am noroc, dar am muncit.
Eram la o răscruce. Eram doi de aceeași vârstă în clinica. Era o problema. Dar am avut iar noroc. Rectorul de atunci Profesorul Popa Florian, căruia ii mulțumesc pentru multele lucruri pe care mi le-a spus atunci și cu alte ocazii, mi-a sugerat sa plec la Gerota ca medic militar șef de secție. Am avut noroc. Am acceptat provocarea. Am plecat și nu mi-a părut rău. A fost o experienta frumoasa, am continuat sa formez oameni, am lăsat acolo un șef de secție cu siguranță mai bun ca mine, pe care alți șefi de clinica l-au refuzat, (alta poveste,) asa cum e firesc și progresist în viata. Am refuzat sa ma reîntorc la Cantacuzino. Eram asa, oarecum încruntat.
Am acceptat provocarea de la Călărași. Director medical. Am învățat multe. Am avut noroc. A fost o experienta deși a fost un rezultat ambiguu, dar am greșit și eu pentru ca m-a luat valul și am amestecat politica în medicina. Nu trebuia.
Am candidat la funcția de rector chemat fiind de oamenii care doreau sa-l schimbe pe fostul rector. Nu conta cu cine. Au fost însă putini și nu au reușit. M-a costat postul din învățământ. Am fost îndepărtat. Mi-a părut rău doar pentru studenții care știu ca apreciau cursurile mele. Vorbeam liber doua ore despre orice subiect din specialitatea mea. De dragul studenților am predat și la Pitești. As preda și acum cu placere, chiar și gratuit, dar nu ma vrea nimeni de frica UMF-ului. E păcat pentru studenți, eu pot sa spun ca am noroc și sunt bine. În UMF nu sunt mulți profesori care sa vorbească liber la cursuri. Ii numeri pe degete.
În ziua când m-am întors in București definitiv de la Călărași, m-am oprit la spitalul privat Victor Babeș, sa-l salut pe domnul profesor Calistru. Fără alt motiv. Am avut noroc iar. Mi-a propus sa conduc secția de chirurgie, deși era încă angajat al UMF cu un rector care mie îmi era ostil. L-am considerat un act de curaj al domniei sale, pentru care ii mulțumesc.
În cel mai cumplit de rău, pana acum, moment al vieții mele profesionale și personale managerul spitalului Nicolae Malaxa din București, m-a luat șef de secție. Ii mulțumesc. Am avut noroc. Când am plecat manager la Găești știu ca l-am încurcat, dar m-a sprijinit. Am avut noroc.
Mi-am urmat cursul după interesul meu de definitivare al maturității profesionale.
V-am spus povestea aceasta pentru ca am vrut sa va dau un exemplu de viata profesionala. Sa va indemn sa va realizați profesional. Sa fiți voi cei mai buni, sa plecați de la mai mult decât am plecat eu și sa fiți mai buni.
Medicina nu este o meserie ca oricare alta. Trebuie sa fii cel mai bun. Altfel nu se poate. Sa fii stăpân pe ce faci, pentru ca atunci când tratezi un om de cele mai multe ori nu poți fi ușor de înlocuit.
Va recomand sa va testați periodic capacitățile și abilitățile.
Când am fost în Anglia nimeni nu ma întreba nimic. Spuneau toți aceeași placa: “știu tot, am văzut CV”
Nu o mai lungesc degeaba.
Va indemn sa veniți la Găești la spital. Aproape de București. 80000 de locuitori arondați.
Eu sunt acolo manager, va cumpăr ce va trebuie sa munciti, primiți casa, bani de drum, un congres pe an, o revista și o carte de specialitate, o sa lucrați intr-o echipa mare și frumoasa.
Dar cel mai important este ca o sa va las sa va dezvoltați ca medici buni și foarte buni. Va las sa zburați, sa creșteți ca doctori.
Nu mai sprijiniti zidurile în spitalele mari. Nu aveți cum sa luați toți posturi acolo. Gata, v-ați format! Mulțumiți profesorilor și veniți sa va maturizati profesional. Va asigur ca o sa aveți tot ce va trebuie material și mental pentru a va maturiza, pentru a creste.
O sa ma întrebați, cine garantează asta!
Eu, managerul spitalului orasenesc Găești, Laurențiu Belusica!”, a transmis pe facebook noul manager al Spitalului orășenesc Găești.
Unitatea medicală are nevoie de doctori din următoarele specialități: obstetrică – ginecologie, cardiologie, neurologie, anestezie terapie intensivă, medicină internă, pediatrie și epidemiologie.
20