❚ În opinia noastră şi a multor speciali şti, se impune o reorganizare a sistemului competiţional la toate nivelurile fotbalului judeţean ❚ Avem nevoie de campionate atractive, iar promovările şi retrogradările ar trebui stabilite pe gazon şi nu prin birouri ❚ Odată cu valoarea campionatului, creşte şi valoarea echipelor, a jucătorilor şi chiar a arbitrilor, iar echipele neserioase s-ar elimina singure ❚ Multe vor depinde de disponibilitatea către schimbare şi deschiderea spre modern a preşedintelui AJF Dâmboviţa, Emil Tudor, care a început să atragă duşmani tot mai mulţi şi mai grei
Adusă la un format de 18 echipe, dintr-un compromis făcut în urmă cu câţiva ani pentru a favoriza „satelitul” de la Şotânga (nu mai reţin care dintre FCM II, III, IV sau XXX), Liga a IV-a nu îşi justifică numărul foarte mare de combatante, care sunt nevoite să susţină în campionat 34 de etape.
Aşa s-a ajuns ca în eşalonul de elită să pătrundă echipe foarte modeste, iar competiţia să îşi piardă interesul încă din tur. Cum Gloria Corneşti este campioană de pe acum, lucrurile sunt simple şi la retrogradare, unde Victoria Comişani şi Viitorul Şelaru s-au comportat dezastruos, iar CS Răcari s-a retras din campionat.
Ar mai fi în pericol şi ocupanta locului 15, asta dacă revine Atletic Fieni, iar Corneştiul va promova în Liga a III-a, de unde şi luptele care se dau aici între Luceafărul Dărmăneşti, Tisenmetal Colibaşi, Gaz Metan Finta, Comerţul Viişoara şi chiar Voinţa Pierşinari. Oricum, competiţia nu mai are miză, dovadă fiind dezinteresul care a pus stăpânire pe Liga a IV-a.
Observatorii ar trebui delegați tot de Coman
Un campionat cu 18 echipe la acest nivel dezavantajează în primul rând cluburile, care sunt nevoite să suporte cheltuieli mai degrabă inutile, de vreme ce a dispărut miza. De aici şi neprezentările apărute, dezinteresul manifestat faţă de competiţia de juniori, ba chiar şi retragerile din campionat. Singurii avantajaţi sunt observatorii din garda preşedintelui AJF Emil Tudor, pentru care se şi menţine acest sistem învechit.
Pentru a-şi mulţumi toţi prietenii, Tudor insistă pe un campionat cu 18 competitoare, chiar dacă majoritatea conducătorilor pledează pentru limitarea numărului de echipe. Aşa apar la meciuri de Liga a IV-a observatori fără un trecut fotbalistic important, gen Gheorghe Iordache (se aude că s-a „inspirat” la testare) sau Severin Anghelinu (a părăsit primul sala, având una dintre cele mai slabe note), în timp ce nume grele ale fenomenului local, precum Şerban Necşulescu, Ioan Negoescu, Ionel Pitaru sau Virgil Botescu sunt delegate numai la partide din seriile Onoare şi Promoţie.
„Cel puţin noi am susţinut testarea, în schimb alţii doar au făcut act de prezenţă, mă refer aici chiar la Haralambie Nedelcu”, ne-a transmis un observator bine cotat.
Mai corect ar fi ca şi observatorii să fie delegaţi tot de Ion Coman şi nu de preşedintele Tudor, iar lucrurile s-ar îndrepta cu siguranţă şi aici.
Nu ar fi rău nici play-off și play-out la Liga a IV-a
În mod normal, Liga a IV-a ar trebui să se desfăşoare într-un format mai restrâns, cu maxim 16 echipe. Pentru a creşte spectaculozitatea competiţiei, nu ar fi rău să se apeleze la un sistem cu play-off şi play-out, însă pare imposibil de pus în aplicare de cei care conduc destinele AJF Dâmboviţa. Aşa ar rezista la acest nivel doar echipele puternice şi serioase, cu o forţă financiară şi baze sportive decente.
Spre exemplu, stadioanele de la Gura Şuţii, Pierşinari sau Comişani ar trebui îmbunătăţite serios, având numeroase lipsuri. Crescând valoarea campionatului, creşte şi valoarea echipelor, a jucătorilor şi chiar a arbitrilor, iar echipele neserioase ar dispărea singure din eşalonul de elită.
Mai trebuie ţinut cont că din campionatul următor vor fi delegaţi câte doi observatori la meciurile de Liga a IV-a, unul pentru joc şi altul pentru arbitraj, deci cheltuielile vor fi şi mai mari. Încă nu am înţeles cum a apărut aici Viitorul Şelaru în locul celor de la Lumina Ziduri, cum a fost cu fuziunea dintre CSM Târgovişte şi CS Răcari în urmă cu doi ani sau pe ce criterii a fost retrogradată atunci Rapid Gemenea?
Din Onoare nu s-a mai retrogradat de ani buni
Coborând la seriile de Onoare, lucrurile sunt şi mai anormale, de vreme ce nu am văzut de ani buni să mai retrogradeze o singură echipă la nivelul Promoţie. Cum doar ultima clasată ar trebui să coboare în Liga a VI-a, de obicei nu o face nimeni, apărând retragerile din campionat. Aici sunt şi mai multe mistere, iar în fiecare an apar echipe din Promoţie sau de nicăieri, fără ca ele să promoveze pe teren. La nivel de juniori e dezastru, cu multe formaţii care tratează neserios competiţia, gen Ziduri sau Săcuieni şi abia la trei neprezentări dovedite este penalizată cu un singur punct formaţia de seniori.
Neprezentări sunt cu duiumul şi la nivel de seniori, dar şi retrageri, aşa că la Promoţie sunt serii în care se joacă trei-patru meciuri pe etapă. Lucrurile s-au mai îmbunătăţit în schimb la nivelul competiţiilor de juniori C, D şi E, unde sunt multe meciuri, iar echipele se folosesc de jucători pe fals parcă mai puţin ca în alţi ani. În opinia noastră şi a multor specialişti, se impune o reorganizare a sistemului competiţional la toate nivelurile fotbalului judeţean, astfel încât să avem campionate atractive, iar promovările şi retrogradările ar trebui stabilite în iarbă şi nu prin birouri.
Multe vor depinde de disponibilitatea către schimbare şi deschiderea spre modern a preşedintelui AJF Dâmboviţa, Emil Tudor, care a început să atragă duşmani tot mai mulţi şi mai grei. Cel puţin la Liga a IV-a nu prea mai este agreat şi dorit ca şef al fotbalului dâmboviţean. În timp ce la nivel de arbitraj sau de comisii lucrurile merg spre bine, marile probleme apar la sistemul competiţional şi la calitatea observatorilor, mulţi dintre ei de umplutură, fără credibilitate, însă protejaţii preşedintelui.
Costin Mihai | costin.mihai@artpress.ro
