Locuri și legende pe plaiurile Leaotei

Structura montană a județului Dâmbovița este constituită din frumoasa potcoavă a Bucegilor (care se închide, în zona nordică, cu vârful Omu – 2507 m), dar și din lunga și domoala culme a Leaotei, masivul ce leagă valea Dâmboviței de zona vestică a Bucegilor (zona Strunga – Tătaru). În condițiile în care în Bucegi era semnalat risc de avalanșă de grad 2-3 (din 5), un grup de montaniarzi din cadrul Chindia Jurasic Park a plecat pe valea Runcului spre cabana Leaoata, și chiar mai sus de ea.

Atestată documentar încă din 1564, comuna Runcu este plină de locuri istorice, dar și de legende care dau un farmec aparte locurilor. Conform uneia dintre legende, așezarea a fost întemeiată de un cioban ardelean, Runceanu, care, trecând cu turmele de oi peste munte, a găsit aici pășuni și izvoare și locuri numai bune pentru activitățile lor pastorale. Conform altor legende, ciobani „veniți de peste Leaota”, au găsit locuri curățate (păduri tăiate, poieni, pajiști) numite, popular, runcuri (sau, curături, ambele fiind cuvinte de origine latină!) și au rămas și ei aici. Însăși numele masivului, respectiv al frumoasei piramide înalte de 2133 m, Leaota, amintește fie de vechi voievozi munteni (Basarab Laiotă de Bătrân / câteva perioade între 1473-1477 sau Laiotă Basarab – scurtă domnie în 1544), fie de unul din căpitanii lui Mihai Viteazul, împroprietărit pentru faptele sale de luptă cu acest munte.