S-au țesut multe povești în jurul legendarului Titi Ionescu, însă concluzia am tras-o după mulți ani de presă sportivă și ore petrecute împreună. Omul a fost cel mai versat, înțelept și valoros conducător pe care l-a dat vreodată sportul dâmbovițean, chit că unii nu i-au văzut niciodată calitățile uluitoare și l-au perceput greșit.

Nea Titi a fost așa de greu, încât și-a pus amprenta peste marile reușite sportive ale urbei, atât în regimul comunist, dar și în vremurile moderne. S-a adaptat cu o ușurință nativă, indiferent de regim, sport sau context, eclipsând tot ce i-a ieșit în cale. Nea Titi a creat echipe mari, a format caractere, a salvat cariere și a găsit întotdeauna soluții, cu o abilitate de lider absolut. O spun cu tărie, Constantin-Titel Ionescu a fost Everestul la nivel organizatoric în sportul dâmbovițean!

Pedant, pătrunzător, lucid, echilibrat, autodidact și mereu în gardă, nea Titi și-a trăit viața ca un adevărat lord al sportului. La fel ca în cazul maestrului Ioan Valerian, simt că am pierdut nu doar un lider, un mentor, un părinte, s-a mai închis o ușă către lumea uriașilor din sport. Sportul acela adevărat, cu savoare de romantism, presărat cu talent, pasiune, educație.

Puțini au venit să-și ia rămas bun de la Titi Ionescu, în memoria căruia s-au ținut momente de reculegere înaintea meciurilor de fotbal și de baschet, nu și la volei. De azi, când voi străbate aleile cimitirului Simuleasa, voi aprinde o lumânare în plus.

Drum bun, tăticule, te voi păstra veșnic în suflet și în amintiri!

sursa – sportimpact.ro

Distribuie: