Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească” Târgoviște, continuă, sub genericul Comori în obiectiv, seria de expuneri lunare a obiectelor descoperite pe cale arheologică și intrate în patrimoniul cultural național mobil.
Noua propunere are la bază un inel descoperit la Mănăstirea Viforâta, județul Dâmbovița. Exponatul poate fi văzut la Curtea Domnească din Târgoviște, în clădirea Muzeului Tiparului și al Cărții Vechi Românești, într-un spațiu special amenajat.
Informaţii despre exponat:
Obiect expus: Inel descoperit prin cercetare arheologică. Piesa este însoțită de câteva cărămizi inscripționate, al căror scop a fost unul funerar, precum și de fragmente de frescă, provenite de la biserica de secolul al XVII-lea (B2).
Încadrare cronologică: secol XVII
Material: aur
Data descoperirii: 17 august 2020
Contextul arheologic: Secțiunea nr. 1, mormântul nr. 8, adâncimea: – 1,40 m. Mormântul fusese amenajat pe latura de sud a Bisericii de secol al XVII-lea.
Descriere: Inelul, privit în ansamblu, sugerează o floare cu opt petale, fiecare dintre acestea fiind decorată cu motivul „florii de crin”. Atât chatonul, cât și veriga (parțial), prezintă un decor vegetal și floral. Inelul are două pietre semiprețioase. Una, transparentă, în formă de piramidă se încadra în adâncitura chatonului, iar cea de-a doua, de culoare albastră și formă octogonală, o suprapunea pe prima.
Locul descoperirii: Mănăstirea Viforâta (sat Viforâta, comuna Aninoasa), situată într-un cadru natural pitoresc, la doar 4 kilometri de municipiul Târgoviște, este un monument de arhitectură ce face parte din Lista Monumentelor Istorice (DB-II-a-A-17760). Cele mai vechi ziduri descoperite pe cale arheologică sunt de vârstă medievală, aparținând primului lăcaș de cult al mănăstirii, purtând hramul Sfântului Gheorghe, edificat în prima jumătate a secolului al XVI-lea. În secolul al XVII-lea, vechea biserică, de dimensiuni reduse, a fost înlocuită, pe același loc, cu o alta, de dimensiuni mai mari, care a
funcționat până în secolul al XIX-lea. Cutremurele din prima parte a secolului menționat au cauzat șubrezirea lăcașului, care a fost demolat și apoi refăcut din temelii către anii 1830 de banul Grigore Brâncoveanu și soția sa, Safta. În secolul al XX-lea, cauzate de cutremurele din anii 1940 și 1977, au loc importante reparații la biserică și corpurile de chilii. Ultimul proiect de restaurare, din anii 2015-2022, a impus în mod firesc cercetarea arheologică a bisericii.
Primele cercetări arheologice în incinta mănăstirii, preliminare proiectului de restaurare amintit, coordonate de arheologul Petru Virgil Diaconescu, au avut loc în primăvara anului 2010, fiind de scurtă durată, dar cu rezultate importante, sub actualul lăcaș de cult fiind descoperit urmele altuia, mai vechi. Cercetările arheologice au fost reluate în anii 2019-2020, sub coordonarea arheologului Florin Gabriel Petrică. Rezultatele săpăturilor arheologice întreprinse între lunile februarie-septembrie 2020 au fost relevante pentru istoria mănăstirii, fiind descoperite temeliile a două biserici mai vechi, suprapuse parțial de lăcașul actual. Extinse în interiorul și exteriorul bisericii, cercetările au condus la descoperirea temeliilor celei mai vechi biserici de zid a mănăstirii, ridicată în prima jumătate a secolului al XVI-lea. Totodată, au fost identificate mai multe morminte de călugări și călugărițe, unii înhumați având craniul încadrat de cărămizi inscripționate, fie cu numele monahiei sau monahului, fie cu însemnul crucii și literele IC XC NIKA – IISUS HRISTOS BIRUIEȘTE! Ca inventar funerar al unor morminte, ce probabil nu aparțineau unor persoane ale obștii mănăstirești, mai sunt de menționat unele monede de argint și două inele, dintre care unul de aur. S-au păstrat, de la biserica de secol XVI, porțiuni mari din pavajele naosului și altarului, pentru care s-a creat un cadru expozițional în interiorul bisericii actuale.
Obiectul de patrimoniu va fi expus sâmbătă, 13 mai 2023, cu ocazia evenimentului „Noaptea Muzeelor” și va putea fi vizitat până la sfârșitul lunii iunie 2023, precizează CJ Dâmbovița.
