“Acum un an de zile, România, asemeni atâtor de multe alte țări ale lumii, intra în stare de urgență. Un moment extrem, extrem de complicat, pe care cei mai mulți dintre noi îl experimentam pentru prima oară în viață. O nouă realitate care a venit pe neașteptate aproape, în timp ce un virus despre care știam prea puține începea să facă victime printre oameni. Printre cunoscuți. Cei mai mulți dintre noi speram atunci ca situația să dureze cât mai puțin, așteptând să ne întoarcem la normal cât mai curând. Să ne reîntâlnim, să ne reluăm activitățile de zi cu zi. Să ne strângem în brațe. Să ne strângem mâinile. Să transformăm izolarea necesară într-o simplă amintire a trecutului.
Astăzi, unele țări reîncep să se închidă. Virusul e încă printre noi, peste tot în lume, cu toate eforturile care s-au făcut. Cunoaștem acum mai multe despre inamicul nevăzut cu care ne confruntăm însă nu am reușit încă să îl învingem. Firesc, răbdarea pare că s-a pierdut. Tot mai mult. Suntem ființe sociale, ne-am obișnuit să fim aproape unii de alții iar sacrificiile făcute devin treptat o povară tot mai mare.
Mulți dintre noi avem oameni dragi răpiți mult prea rapid de către pandemie. Am suferit și suferim. Cuvintele sunt mici și prea puține când vine vorba de astfel de pierderi iar foarte mulți dintre noi am reînvățat că nimic nu e mai de preț decât sănătatea. A celor dragi nouă. A noastră mai apoi.
Am văzut mai multe articole de presă în care s-a scris că aș fi bucuros de faptul că am atras atenția cu privire la nerespectarea unor protocoale de siguranță în vederea limitării răspândirii Covid-19. Nu ai cum să te bucuri de așa ceva. Nu ai cum să fii altfel decât mâhnit.
Știu, revenirea la normal nu mai e doar o dorință acum, e o nevoie acută. Urgentă. Din păcate însă, acest lucru nu este posibil fără a-i proteja pe ceilalți. Din punctul meu de vedere, pe o viață de om nu se poate pune preț. Îmi asum să fiu înjurat pentru acest lucru.
Nu, nu e plăcut, însă este de înțeles. Ne dorim să transformăm acest ultim an într-o amintire a trecutului. Realitatea ne-a arătat însă că atâta timp cât vom continua să ne dezicem de măsurile de sănătate și siguranță, acest lucru nu se va întâmpla.
Târgoviște în scenariul roșu, un an mai târziu, e trista dovadă a acestui lucru. Nu, nu ar trebui să existe discriminare atunci când vine vorba despre controale și respectarea legii. România nu are voie să fie o țară a celor care-i protejează pe unii în detrimentul altora. Ține de fiecare autoritate să se asigure de acest lucru. Democrația presupune drepturi și îndatoriri egale iar spiritul democrației trebuie să rămână cât se poate de viu.
Da, politicul poate face mai mult. În fiecare zi trebuie să facem mai mult. Trebuie să ne asumăm că traversăm o perioadă atât de complicată și să punem oamenii, comunitatea, pe primul plan. Acest lucru înseamnă însă și decizii nepopulare. Ne dorim cu toții să facem parte din comunități prospere, europene, însă acum, mai mult ca niciodată, avem ocazia de a arată că merităm acest lucru. Salvând vieți prin altruism. Respectând regulile create pentru a ne proteja. Nu doar pe noi. Pe cei dragi nouă. Întreaga comunitate. Așa ne vom întoarce la realitatea de care ne e dor. Așa vom reuși să reconstruim mai repede.
Nu comentez faptul că anumite persoane par a rămâne încă în campanie electorală, încercând să linșeze reguli și protocoale, transformându-i pe cei care le promovează în inamici.
Sunt oameni pentru care viețile omenești și sănătatea oamenilor cad probabil în plan secund. Închei prin a spune că am citit toate mesajele postării anterioare și că voi încerca să mă asigur că siguranța cetățenilor va prima și în acele locuri în care, se pare, nu s-au luat deloc măsuri până acum. Cred cu sinceritate că a ne proteja ne va ajuta să depășim mai repede această perioadă“, a precizat Dragoş Popescu, senator USR PLUS Dâmboviţa.
20