“Curios este faptul că D.V., tâlharul bătrânelor, locuia lângă un alt “client” de-al meu, o să-l numim T. În primăvara lui 1996 eram în concediu și subordonații mei m-au informat că avusese loc un viol. Victima violului, era o bătrână de 82 de ani. Doi rromi tineri, pe timpul nopții, intraseră în locuința ei și supusese biata bătrână la viol și perversiuni sexuale. În timpul actelor de violență, unul dintre ei i-a spus pe nume celuilalt, iar bătrâna reținând acest nume l-a adus la cunoștință anchetatorilor. Unul dintre ei, în vârstă de 19 ani a fost reținut imediat și arestat. De aici însă, începe povestea mea.
M-am întors din concediu și am aflat că în urmă cu doua zile fusese spartă primaria localității. Echipa operativă venită la fața locului constatase că în afara distrugerilor de bunuri erau și urme de sânge pe pervazul ferestrei și pe pardoseala holului primăriei. Gândul îmi era la cel de al doilea autor al violului, care devenise de negăsit. Cei doi subalterni ai mei formaseră un cerc de suspecți și împreună cu echipa operativă verificaseră de răni suspecții. Niciunul nu avea vreo rană recentă nici pe mâini și nici pe picioare. M-am deplasat la primărie și am verificat locul faptei.
După forma picaturilor de sânge și modul lor de împrăștiere mi-am dat seama că autorul se lovise de fapt la nas. Din informațiile culese am aflat că în urmă cu trei zile, primarul se certase cu un fotbalist al echipei locale. A fost apoi destul de simplu să stabilesc cu ce era îmbrăcat fotbalistul în ziua spargerii primăriei. Am trimis un subaltern să-l invite la birou îmbrăcat cu geaca lui de blugi iar când acesta a intrat, am remarcat pete de sânge uscate în zona pieptului. Așa s-a încheiat dosarul spargerii primăriei.
“T”, autorul violului era însă de negăsit. Două luni am desfășurat o serie întreagă de activități de căutare pe timp de zi și de noapte însă, nimeni nu colabora cu noi. Într-o după-amiază însă, l-am condus la birou pe tatăl violatorului și după cam o oră de negocieri mi-a spus unde este fiul său. Era în podul unei casei părăsite din apropierea locuinței lor, chiar lângă D.V., autorul tâlhăriilor. Am intrat în comunitatea de rromi cu un subaltern, ne-am dus la casa părăsită, aceasta nefiind împrejmuită de gard iar gura podului avea acces direct de pe o terasă. Gura podului era la o înălțime de circa 2,75 m de sol însă, ajutat de colegul meu, m-am cățărat cu greu in pod, într-o mâna având pistolul încărcat cu glonț pe țeavă.
Am ajuns în interior unde era aproape întuneric, am bâjbâit câțiva metri și la un moment dat, lângă un horn, am văzut violatorul care dormea învelit cu un pled. L-am somat să se ridice și atunci am observat că acesta dormise cu un topor în mână. L-am dezarmat și i-am mulțumit lui Dumnezeu că nu se trezise când m-am cățărat pe gura strămtă a podului. L-am condus imediat în arestul I.P.J. lângă prietenul cu care comisese violul. De când am părăsit localitatea (formată din două sate cu circa 5700 de rromi) și până în prezent, polițiștii nu au mai avut curajul să intre singuri în acțiuni de acest gen.
Va urma,
D.D”
