După startul oficial al expediției dat în ziua de 29 noiembrie 2016 de către domnul Adrian Țuțuianu, Președinte al Consiliului județean Dâmbovița, alături de reprezentanți ai Arhiepiscopiei Târgoviștei, ai Cultului Eroilor Dâmbovița și ai Primăriei Municipiului Târgoviște, cei 6 montaniarzi dâmbovițeni au plecat cu două autoturisme spre Sibiu unde aveau rezervată prima cazare.
Ziua a doua (30 noiembrie) a fost “alocată” acoperirii unui traseu lung (Sibiu-Arad-Budapesta-Bratislava-Brno-Praga) pe care am circulat bine până la Brno, zonă în care a început să bată viscolul, iar zăpada să se depună pe autostradă. Pe acest drum am avut o convorbire telefonică cu preotul Andrei Ion Danciu, Parohul bisericii de limba română „Sfântul Arhanghel Mihail” și „Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt” din Praga cu care am convenit să ne întâlnim a doua zi, 1 Decembrie 2016, la ora 7 și să mergem împreună la Biserica din Most. Biserica a fost sfințită în 2011, dar nici acum nu este funcțională pentru adevărata ei menire. Preotul Andrei Danciu a oficiat o slujbă specială, dedicată atât Zilei naționale a României, cât și Eroilor patriei care și-au dat viața pe tărâmuri europene și a discutat cu noi despre rolul actual și despre viitorul acestui frumos lăcaș de cult construit în stil maramureșean.
Cu mare bucurie, la biserică am regăsit cele două icoane lăsate în anul 2010, atunci când am fost cu veteranul de război Petre Iliescu la această biserică. La sfârșitul slujbei, cele 3 simboluri ale instituțiilor dâmbovițene au fost lăsate acolo, împreună cu banerul primei etape, ca un omagiu direct adus eroilor patriei cinstiți prin acest simbol religios.
Sub presiunea timpului (aveam de parcurs peste 150 de kilometri), dar și a vremii în schimbare, am plecat urgent spre poalele munților Sudeți de unde urma să urcăm spre vârf, o diferență de nivel de vreo 800 de metri, în aceeași după amiază.
Din păcate, zăpada relativ mică căzută în zona centrală a Cehiei atinsese grosimea de 40 de centimetri pe câteva poteci montane, iar căile de acces nu erau încă deschise. Am încercat să urcăm pe cea mai puțin abruptă potecă, dar accesul prin zona de pădure a fost relativ anevoios și am renunțat. Am căutat să „sărim” zona de pădure folosind o telegondolă care să ne ducă în golul alpin, dar nici aceasta nu funcționa.
În această situație, ținând cont că, în Cehia, ora oficială este decalată cu o oră față de România, ne-am calculat șansele de urcare a muntelui, existând riscul de a ne rătăci (de „a bălăuri”) în condiții de seară/noapte și traseu necunoscut. În concluzie, am luat decizia (bună/rea?) de a renunța momentan la escalada vârfului și de a reveni, altă dată, în sezonul de primăvară-vară.
În seara zilei de 1 Decembrie 2016 am fost invitați la recepția oficială dedicată Zilei naționale a României organizată de Ambasada României în Republica Cehă, dar, tot din motive de distanță și de stare a drumurilor, nu am sosit în timp optim. Zilele următoare am vizitat cele mai importante simboluri ale „Orașului de Aur”– Praga, apoi am luat drumul întoarcerii cu gândul la simbolurile românești duse în inima Europei și lăsate pe mâinile unor patrioți, cu inima și sufletul larg deschise iubirii de țară.
La ceas de sărbătoare, alături de întreaga țară, câțiva dâmbovițeni au transmis și ei nației române, poporului român, tradiționala urare: „La mulți ani, România!”.
Posta Nicolae
Preşedinte ACJP
