❚ „Nu avem terenuri de antrenament, nu avem masă, doctor, preparator fizic, antrenor cu portarii, medicamentaţie, saună, sală de forţă, iar la cămin primim căldură cu porţia”, ni s-au plâns jucătorii, care au insistat să semnalăm aceste aspecte ❚ Sportivii lui Silviu Dumitrescu se întreabă dacă şi baschetbalistele sunt nevoite să mănânce eugenii sau răbdări prăjite
Chindia are în eşalonul secund două ipostaze. Una pe care o ştie toată lumea, adică o nou-promovata care se bate pentru primele locuri în seria B2, iar alta, dureroasă, mai puţin observată, pe care doar câţiva oameni o cunosc cu adevărat. Dacă pe teren echipa a adunat 20 de puncte în 13 etape şi ocupă un mulţumitor loc 5, la nivelul condiţiilor arată mai degrabă ca o formatie sub nivelul Ligii a III-a. În timp ce toată lumea bună a Chindiei vorbeşte de promovare în elita fotbalului românesc, de câştigarea jocurilor ce au mai rămas din tur, de cum ar arăta echipa pe un nou stadion, ce compartimente ar trebui întărite în iarnă, în afara conducerii tehnice şi a jucătorilor, nimeni nu ia în seamă adevăratele probleme ale clubului de lângă Turn.
„Semnalați aceste neajunsuri, sunteți singurii care ne puteți ajuta!”
Observatorul federal Dan Lăzărescu remarca la meciul cu UTA starea foarte proastă a gazonului, pe care l-a considerat drept cel mai urât din Liga a II-a. Aici i-am găsit ieri pe jucători pregătindu-se, pentru că nu au un teren de antrenament, iar pe stadioanele din afara oraşului pătrund tot mai greu. „Chiar vă rugăm să scrieţi că nu avem unde să ne antrenăm, că nu avem masă, nu avem doctor, nu avem preparator fizic, nu avem antrenor cu portarii, nu avem medicamentaţie, nu avem saună, nu avem sală de forţă, iar la cămin ni se dă căldura cu porţia. Toată lumea vrea promovări, toată lumea dă în noi, însă nimeni nu ştie cu ce greutăţi ne confruntăm. Să ştiţi că nu am încasat nici o primă, doar zece băieţi au luat una singură, după victoria de la Deva. Sunteţi singurii care ne puteţi ajuta semnalând aceste neajunsuri, pentru că pe noi nu ne ascultă nimeni, doar ne înjură”, am fost abordaţi încă de cum am ajuns la stadion. Aceasta este adevărata faţă a Chindiei şi nu cea pe care ne-o prezintă în roz conducătorii clubului.
Visăm la promovări sau la stadioane noi, iar fotbaliștii nu au nici ce să mănânce
Silviu Dumitescu, Adrian Bogoi şi Ţâcă Zamfir chiar sunt eroi în aceste condiţii, uneori poate chiar i-am criticat prea aspru. La fel şi pe jucători, care în Liga a III-a aveau trei mese pe zi, iar acum mănâncă eugenii de la magazin. „Ne dau masă doar când avem două antrenamente pe zi. În rest, ne luăm mâncare de acasă, ne cumpărăm de pe la magazine ce e mai ieftin sau facem foamea. În campionatul trecut era boierie, iar acum e sărăcie. Oare aşa or trăi şi fetele de la baschet?”. Iniţial am crezut că este vorba despre o diversiune, însă şi alţii au confirmat că toate acestea sunt adevăruri. Până să reapară baschetul, la fotbal nu se simţeau lipsurile, acum belşugul s-a transferat către C. Iugulescu şi fetele lui Dobă şi Nini. Că la Chindia e sărăcie, se vede în primul rând la lucrurile mărunte. Abia a fost găsit un utilaj pentru a tăvălugi gazonul, programul de meci a dispărut şi el, iar scrisul abia se distinge pe foile distribuite la masa presei. Şi câte altele. Ni se vorbeşte de promovări, de stadioane noi, de performanţă, iar jucătorii fac foamea şi frigul la campusul universitar. Vom reveni!
Ionuț Parghel || Costin Mihai | costin.mihai@artpress.ro
