ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL DE 5 JUDECĂTORI
DOSAR 2434/1/2015
TERMEN 25 IANUARIE 2016
DOAMNĂ PREŞEDINTE,
Subsemnatul STAN ION, apelant-inculpat în dosarul 2434/1/2015, vă prezint următoarele concluzii în temeiul art. 83 alin (d) N Cpp:
Prin rechizitoriul nr. 334/P/2012 din 26.02.2013 DNA, Secţia de Combatere a Corupţiei a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului STAN ION pentru săvârşirea a două infracţiuni de trafic de influenţă prevăzute de art. 257 alin.1 Cp raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a Cp.
Investită cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Penală prin sentinţa nr. 175/11.03.2015 a hotărât condamnarea inculpatului STAN ION la doi ani de închisoare cu executare pentru ambele infracţiuni şi confiscarea specială a sumelor de 45.000 lei şi respectiv 535.000 lei, sens în care a fost menţinută măsura sechestrului asigurator, dispusă prin Ordonanţa din 18.12.2012.
Pentru a pronunţa condamnarea inculpatului STAN ION, instanţa de fond a reţinut că “stabilind că probele au fost legal administrate şi dovedesc existenţa celor două fapte de trafic de influenţă şi constată că sub aspectul laturei obiective materialul probator administrat astfel cum a fost analizat pe larg în cele ce preced a dovedit că inculpatul Stan Ion, în calitate de deputat în Parlamentul României a pretins la data de 12 noiembrie 2012 martorului denunţător Dima Sorin Nicuşor sume de bani ….. ce urmau să fie folosite în campania electorală pentru alegerile parlamentare din 2012, iar în perioada mai – noiembrie 2009, în calitate de preşedinte al Organizaţiei PSD Dâmboviţa a primit în baza unei pretinderi anterioare în mod indirect de la martorul denunţător Dima Sorin Nicuşor în beneficiul formaţiunii politice din care făcea parte produse în valoare de 535.000 lei în schimbul pretinsei sale influenţe asupra unor primari din comunele arondate judeţului Dâmboviţa pentru a-l favoriza în obţinerea unor contracte de lucrări publice de către firmele martorului denunţător …” (pag. 47 din Sentinţă).
Împotriva acestei sentinţe, inculpatul Stan Ion prin apărătorul său domnul avocat MARIAN NAZAT a declarat apel pentru greşita condamnare, precizând în acest context următoarele:
I.Întreaga construcţie juridică a dosarului 334/ P/2012 este o înscenare judiciară bazată în mod determinant pe declaraţiile martorilor protejaţi Dima Sorin Nicuşor şi Alecu Cristian şi pe probe digitale contrafăcute rezultate în urma interceptării unor convorbiri telefonice şi a unor discuţii în mediul ambiental provocate de denunţătorul Dima Sorin Nicuşor ca urmare a asumării rolului de agent instigator în baza unui acord cu DNA, în vederea obţinerii/uşurării situaţiei sale de inculpat în dosarul DNA 130/P/2011 – Secţia de combatere a corupţiei, instrumentat de acelaşi procuror ca şi dosarul 334/P/2012 unde inculpat este Stan Ion.
Pentru a susţine teza prezentată mai sus la punctul I, prezint Onoratei Curţi urmatoarele considerente:
1.La data de 22 octombrie 2012, denunţătorului Dima Sorin Nicuşor i s-a înregistrat la DNA – Secţia de Combatere a Corupţiei un denunţ sub nr. 334/P/2012.
1.1.În fapt, numitul Dima Sorin Nicuşor nu a prezentat un denunţ redactat personal, în care să expună în proprie exprimare faptele denunţate, ci doar şi-a exprimat acordul cu conţinutul unui document de sesizare întocmit de ofiţerul de poliţie judiciară SMARANDACHE ANTONIE.
1.2.Simpla lectură a denunţului redactat şi dictat de ofiţerul de poliţie judiciară sugerează că frazele din formularea denunţului iniţial (aflat la filele 153 -156 vol. I DUP) nu-i aparţin lui Dima Sorin Nicuşor, acestea rezultând a fi răspunsuri dirijate / sugerate / manipulate de anchetator.
1.3.Ofiţerul de poliţie judiciară SMARANDACHE ANTONIE nu a avut delegarea prevăzută de lege ( art. 209 alin.3 Cpp) pentru efectuarea actului procedural de sesizare, ceea ce pe cale de consecinţă, pune problema legalităţii procedurii.
2.Din conţinutul consemnării denunţului înregistrat de DNA – Secţia de Combatere a Corupţiei sub nr. 334/P/2012 rezultă că DIMA SORIN NICUŞOR sesizează în anul 2012 presupuse fapte din anul 2009, respectiv că “în anul 2009, în luna iunie, în timpul campaniei electorale din judeţul Dâmboviţa, la cererea deputatului Stan Ion a fost determinat să participe cu sume de bani pentru cumpărarea de cadouri electorale. În schimbul acestor sume de bani, deputatul Stan Ion mi-a promis protecţie şi m-a asigurat cu privire la sprijinirea mea în obţinerea unor contracte de achiziţii publice” (pag. 153 vol. I DUP)
2.1.Formularea afirmaţiei “la cererea … a fost determinat” este ambiguuă, în sensul că “cererea” şi “determinarea” ar fi fost intermediate de un mijlocitor. Dima Sorin Nicuşor nu spune că deputatul Stan Ion i-a cerut direct, personal, în nume propriu, dar ceea ce este esenţial, denunţătorul nu poate proba existenţa cererii, a determinării şi nici a promisiunii de protecţie şi sprijin în obiţerea unor contracte de achiziţii publice. Or, simplele sale afirmaţii, în contextul unui acord cu DNA şi a implicării în mai multe cauze penale, instrumentate de acelaşi procuror, nu pot constitui, conform legii, elemente de fapt cu valoare doveditoare.
2.2.La pag. 155 vol. I DUP, în consemnarea denunţului sunt menţionate persoanele care cunosc implicarea lui Dima Sorin Nicuşor în susţinerea campaniilor electorale pentru alegerile europarlamentare şi prezidenţiale din anul 2009, dar procurorul de caz nu a aprobat solicitarea apărării de a fi audiate persoanele menţionate de denunţător, încălcându-se astfel prevederile art. 62, art. 67 din Cpp (1968) şi art. 5 alin (2) NCpp, art. 100 alin. (1) şi alin. (3) NCpp. Precizez că audierea celor în cauză, respectiv a numiţilor Dumitru Marius, Sprinţaru Elena, Ana Gheorghe, Ştefan Cornel, precum şi a primarilor din localităţile: Potlogi, Odobeşti, Tărtăşeşti, Conţeşti, Răcari, Nucet, Voineşti, Mogoşani, Mătăsaru, Văcăreşti şi Produleşti ar fi fost relevantă atât pentru restabilirea stării de fapt, cât şi pentru o apreciere corectă a încadrării acesteia în drept.
3.Dreptul la apărare în cursul urmăririi penale a fost sistematic încălcat, nefiind admisă niciuna din cererile probatorii adresate.
3.1.De asemenea, nu s-a permis audierea persoanelor nominalizate de denunţător în consemnarea denunţului şi în declaraţiile sale ulterioare acestuia (26 octombrie 2012 pag. 166 vol: I DUP, 29 octombrie 2012, pag. 167 vol. I DUP, 30 octombrie 2012, pag. 168 – 169 vol. I DUP, 15 noiembrie 2012, pag. 164 vol. I DUP, 23 noiembrie 2012, pag. 157 – 163 vol. I DUP.
3.2.Totodată, nu a fost admisă audierea persoanelor care au participat la discuţiile ambientale care au devenit probe determinante în baza cărora instanţa a pronunţat soluţia de condamnare. Menţionaz că audierea numiţilor DINU MARIAN, BERCU ADRIAN GHEORGHE, GHEORGHE VASILE, MAGDALENA IONEL şi STAN IONUŢ ar fi fost de natură să reconstituie contextul discuţiilor şi să permită înlăturarea neclarităţilor şi dubiilor evidenţiate în legătură cu măsura în care transcriptul interceptărilor reflectă starea de fapt adevărată şi nu una indusă de prelucrarea digitală a acestora.
3.3.De asemenea, procurorul de caz nu a admis nici audierea persoanelor care au făcut parte din staful meu de campanie electorală la alegerile parlamentare din 2012 şi care aveau cunoştinţă de oferta publică de sponsorizare făcută de Dima Sorin Nicuşor anterior începutului campaniei electorale 26 octombrie 2012 şi exprimată public în 12 noiembrie, 14 noiembrie, 20 noiembrie 2012 în faţa staf-ului de campanie care era format din peste 20 de persoane, încălcându-se astfel prevederile art. 4 alin. (1), art. 5 alin. (2), art. 8, art. 10 alin. (5), art. 83 alin. (d), art. 100 alin. (1) din NCpp.
4. Martorii acuzării audiaţi în cursul urmăririi penale nu au confirmat în declaraţiile lor aspecte care să conducă la obţinerea probelor necesare susţinerii acuzaţiei de săvârşire a infracţiunii de trafic de influenţă.
Astfel, denunţul şi declaraţiile martorilor protejaţi Dima Sorin Nicuşor şi Alecu Cristian nu au fost confirmate de martorii audiaţi în cursul cercetării penale dacă avem în vedere declaraţiile următorilor martori:
TRICĂ ALEXANDRU (pag. 172 vol. I DUP)
NĂSTASE PETRE (pag. 177 – 178 vol. I DUP)
GOGLEA IONEL (pag. 183 – 186 vol. I DUP)
MILER ADRIAN (pag. 199 – 201 DUP)
NICOLESCU ELENA (pag. 205 – 207 vol. I DUP)
NICOLESCU CĂTĂLIN (pag. 208 – 209 vol.I DUP)
LUŢĂ ALIN NICOLAE ( pag. 210 – 211 vol. I DUP)
GOGLEA DANIEL (pag. 212 – 213 vol. I DUP)
MARIN SEBASTIAN (pag. 214 – 215 vol. I DUP)
MOLDOVEANU MIHAI (pag. 216 – 217 vol. I DUP)
MIHĂLCOIU VASILE (pag. 219 – 220 vol. I DUP)
ŢUŢUIANU ADRIAN (pag. 221 – 224 vol. I DUP)
VLĂDUCĂ OANA (pag. 232 – 234 vol. I DUP)
5.Asupra unor martori au fost exercitate presiuni de către anchetatori, pentru a face declaraţii acuzatoare false. Este relevantă în acest sens, redactarea declaraţiei de către martorul Paşală Aurora, care şi-a schimbat declaraţia în timpul cercetării judecătoreşti menţionând că declaraţia dată la DNA i-a fost luată în condiţiile ameninţării, fiind constrânsă să semneze o declaraţie pe care nu a citit-o şi care a fost redactată la calculator şi obligată să o semneze, încălcându-se astfel prevederile art. 101 alin. (1) NCpp.
Respingerea de către DNA a audierii tuturor persoanelor nominalizate de denunţător şi de martorul protejat Alecu Cristian demonstrează că acuzarea a conştientizat precaritatea şi fragilitatea rechizitoriului, dar şi lipsa de temeinicie şi legalitate a actului de sesizare a instanţei, iar excluderea din lista martorilor cuprinşi în rechizitoriu a declaraţiilor lui Miler Adrian şi Marin Sebastian ( cu declaraţii favorabile apărării ) a fost motivată deoarece declaraţiile acestora conduceau la concluzia inexistenţei elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă aşa cum este definită în art. 291 NCp.
6.Analizând documentele prezentate în vol. II – IV DUP constatăm că DNA l-a folosit pe denunţătorul Dima Sorin Nicuşor ca agent provocator având interesul uşurării situaţiei lui ca inculpat în dosarul 130/P/2011 aflat în lucru la acelaşi procuror care se ocupa şi de dosarul 334/P/2012 privindu-l pe inculpatul Stan Ion.
Apare ca logic şi evident interesul lui Dima Sorin Nicuşor de a mă provoca şi de a mă instiga la săvârşirea de infracţiuni pentru a obţine acele beneficii pe care legea română le atribuie denunţătorilor corespunzător următoarelor acte normative:
a)art. 19 din OUG 43/2002 „persoana care a comis una dintre infracţiunile atribuite prin prezenta ordonanţă în competenţa Parchetului Naţional Anticorupţie, iar în timpul urmăririi penale denunţă şi facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege”.
b)art. 19 din Legea nr. 682/2002 „persoana care are calitatea de martor în sensul art. 2 lit. (a) pct. 1 şi 2 şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege”.
c)art. 2 lit. (a) pct. 2 din Legea nr. 682/2002 „În prezenta lege termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles: a) martorul este persoana care se află în una din situaţii: pct. 2 fără a avea o calitate procesuală în cauză, prin informaţii şi date cu caracter determinant contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infracţiuni grave sau la prevenirea producerii unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni ori la recuperarea acestora, în această categorie este inclusă şi persoana care are calitatea de inculpat într-o altă cauză”.
În susţinerea tezei referitoare la folosirea de DNA a denunţătorului Dima Sorin Nicuşor ca agent provocator făcându-i-se promisiuni sau îndemnuri în scopul de a obţine probe (cu încălcarea art. 101 alin. (1) NCpp) precizez:
-La data de 26 octombrie 2012, ora 11,45 , doamna procuror Claudia Roşu emite ordonanţa 25/26 octombrie 2012 prin care dispune interceptarea şi înregistrarea cu titlu provizoriu, pe o durată de 48 de ore începând cu 26.10.2012 ora 11,45 până la data de 28.10.2012 ora 11,45 a convorbirilor dintre mine şi Dima Sorin Nicuşor de la posturile telefonice 0784 295 400 aparţinând lui Dima Sorin şi 0733 558 202 aparţinând lui Stan Ion, precum şi înregistrarea unor imagini în legătură cu presupusa mea activitate infracţională (pag. 63 – 66 vol. II DUP).
-Actul de provocare iniţiat şi planificat de DNA este pus în aplicare de agentul provocator Dima Sorin Nicuşor prin iniţierea în 26 octombrie 2012 ora 12:11:49 a unei convorbiri telefonice cu mine, Dima Sorin Nicuşor urmând ca a doua zi dimineaţa să ne întâlnim (conform procesului verbal de redare a discuţiei telefonice purtate de Dima Sorin Nicuşor cu Stan Ion, aflat la pag. 76 – 77, vol. II DUP).
Deşi prin convorbirea telefonică avută, Dima Sorin Nicuşor convenise cu mine să ne întâlnim a doua zi dimineaţa, se poate constata că din raţiuni de urgenţă în punerea în aplicare a actului de instigare Dima Sorin Nicuşor soseşte în seara zilei de 26 octombrie 2012 la sediul PSD Dâmboviţa la orele 18:30:37 – 19:34:54 purtând asupra lui un mijloc tehnic de înregistrare (MTS) menţionat şi individualizat sub nr. S129TH ( conform procesului verbal încheiat de Serviciul Tehnic al DNA în data de 26 octombrie 2012 aflat la pag. 229 – 230 vol. III DUP) activităţile agentului provocator desfăşurându-se în intervalul orar 17 – 23.
De precizat că interceptarea convorbirii telefonice dintre mine şi Dima Sorin Nicuşor din 26 octombrie 2012 orele 12:11:49 şi 12:12:46 s-a făcut cu un mijloc special de înregistrare (MTS) menţionat, individualizat şi înregistrat sub nr. S127TH, aşa cum rezultă din procesul verbal al Serviciului Tehnic al DNA din 26 octombrie 2012 aflat la pag. 225 – 226, vol. III DUP, activităţile desfăşurându-se pe intervalul orar 12 – 12,30.
De asemenea, în 26 octombrie 2012, denunţătorul şi instigatorul Dima Sorin Nicuşor interceptează convorbirea telefonică purtată de mine în intervalul orar 16:00:25 – 16:01:04, folosind un mijloc special de interceptare (MTS) având numărul S128TH, iar activităţile desfăşurându-se pe intervalul 15,30 – 17 (pag. 227 vol. III DUP).
Se poate constata din analiza procesului verbal de redare a discuţiei ambientale din 26 oct. 2012 încheiat de Serviciul Tehnic al DNA ( aflat la pag. 76 – 86 vol. II DUP) în 28 octombrie 2012, care au fost temele de provocare şi capcanare întinse mie de agentul provocator Dima Sorin Nicuşor şi anume:
a)Dima Sorin Nicuşor îmi solicită intervenţie la DNA pentru soluţionarea dosarului 130/P/2011 în care este inculpat el şi finul său, Alecu Cristian, pentru infracţiuni de evaziune fiscală (pag. 83 vol. II DUP).
b)al doilea act de provocare şi instigare se referă la solicitarea de către Dima Sorin Nicuşor a unor contracte de lucrări pentru firmele fratelui său.
c)al treilea act de instigare se referă la ajutorul dat lui Ţuţuianu Adrian şi Rovanei Plumb în alegerile locale din 2012, replici aflate la pag. 79 vol. II DUP pe care procurorul de caz le-a translatat în timp la campaniile electorale din 2009 pentru a susţine infracţiunea de trafic de influenţă pretinsă a fi săvârşită de mine în 2009.
Procesul verbal de redare aflat la pag. 76 – 86 vol.II DUP conţine multe pasaje bruiate care au devenit neinteligibile şi prin aceasta modificându-se sensul discuţiilor care nu răspundeau actului de instigare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă.
7.La data de 12 noiembrie 2012, denunţătorul şi agentul provocator Dima Sorin Nicuşor se interesează la Sarca Florin şi la staful de campanie din sediul PSD Dâmboviţa de programul meu şi aflând că sunt în comuna Gura Şuţii se deplasează în această localitate fără a mă anunţa în prealabil de această întâlnire având asupra sa un mijloc special de înregistrare (MTS), cu care a înregistrat dialogul ambiental din 12 noiembrie 2012 din localitatea Gura Şuţii.
Mijlocul tehnic special folosit în 12 noiembrie 2012 a fost menţionat şi individualizat în procesul verbal al Serviciului Tehnic al DNA fiind înregistrat la numărul S129TH ( vezi procesul verbal încheiat de Serviciul Tehnic DNA aflat la pag. 207 – 208 vol. III DUP) activităţile desfăşurându-se de instigator între orele 17,00 – 23,00.
Analizând procesul verbal al înregistrării dialogului ambiental purtat între mine şi Dima Sorin Nicuşor pe intervalul orar 15:25:19 – 16:35:22 ( pag. 87 – 96 vol. II DUP) se poate constata cu uşurinţă rolul pe care îl juca agentul provocator Dima Sorin Nicuşor în instigarea mea şi a interlocutorilor prezenţi la discuţii, cu teme referitoare la contractele pe care le avea cu Primăria Perşinari şi la sprijinul pe care îl aştepta de la Consiliul Judeţean, precum şi cu discuţii provocatoare referitoare la organizarea campaniei şi asigurarea carburanţilor necesari, discuţii pe care le-a purtat în special cu Dinu Marian, dar în urma redării dialogului ambiental replicile au fost inversate şi atribuite mie, proba digitală fiind contrafăcută aşa cum s-a precizat în expertiza criminalistică unde s-a constatat că nu se poate stabili dacă vocea din înregistrarea din 12 noiembrie 2012 îmi aparţine.
8.La data de 14 noiembrie 2012, instigatorul Dima Sorin Nicuşor aflând programul stafului de campanie condus de mine se deplasează în comuna Lucieni fără a-mi solicita o întâlnire, având asupra sa mijlocul tehnic special (menţionat în procesul verbal întocmit în 14 noiembrie 2012 de Serviciul Tehnic al DNA, pag. 209 – 210 vol. III DUP) şi având numărul de înregistrare S151TH, activităţile desfăşurându-se între orele 10,00 – 17,00.
9.Se poate constata că şi în perioada 15 – 22 noiembrie 2012 agentul provocator Dima Sorin Nicuşor a purtat în permanenţă asupra sa mijloace tehnice speciale de înregistrare, colaborând cu ofiţerii de poliţie judiciară şi procurorul de caz pentru instigarea mea la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, dar şi pentru capcanarea şi prinderea mea în flagrant.
Procesele verbale ale Serviciului Tehnic al DNA, aflate în vol. III pag. 209 – 222 DUP precizează că pentru înregistrarea dialogurilor ambientale au fost folosite de Dima Sorin mijloace tehnice speciale (MTS) menţionate, individualizate şi înregistrate sub numerele S162TH, S161TH, S160TH, S158TH, S156TH, S153TH, S151TH.
10.Tot în susţinerea tezei agentului provocator şi al instigării la săvârşirea unor infracţiuni am constatat din analiza documentelor de la pag. 183 – 193 vol. II DUP că denunţătorului şi instigatorului Dima Sorin Nicuşor i-a fost pusă la dispoziţie de DNA suma de 60.000 Ron pentru capcanarea şi prinderea mea în flagrant , bani proveniţi din depozitul DNA în baza unei solicitări adresate de către Secţia de Combatere a Corupţiei către Serviciul Tehnic al DNA în data de 10 noiembrie 2012, deci cu 12 zile înainte de începerea urmăririi penale.
Banii puşi la dispoziţie de DNA i-au permis agentului provocator Dima Sorin Nicuşor să-mi facă o ofertă publică de sponsorizare a campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din 2012. Scopul real nu era însă sponsorizarea din partea unei persoane fizice, ci realizarea obiectivului stabilit de organele judiciare de a mă instiga la săvârşirea unor infracţiuni şi de producere a probelor necesare punerii mele sub acuzare.
Trebuie menţionat faptul că procesele verbale întocmite de Serviciul Tehnic al DNA de consemnare a seriilor bancnotelor aflate la pag. 183 – 184, 185, 187 -188, 189 – 190, 191- 192, vol. II DUP, poartă menţiunea că sumele provin din depozitul DNA potrivit art. 4, alin. 4 din OUG 43/2002 şi au fost înmânate denunţătorului Dima Sorin Nicuşor pentru a fi remise numitului Sarca Florin.
Planşele fotografice întocmite de Serviciul Tehnic pentru consemnarea seriilor bancnotelor ce compun sumele prevăzute la pag. 193 – 198, 199 – 203, 204 – 208, 209 – 214, vol. II DUP, evidenţiează,însă, că bancnotele nu au fost marcate criminalistic şi serigrafiate sub incidenţa razelor UV, ele fiind înmânate lui Dima Sorin Nicuşor pentru a fi remise lui Sarca Florin. Între procesele verbale de consemnare a seriilor bancnotelor şi planşele fotografice ale aceloraşi bancnote există diferenţe de consemnare privind destinatarul bancnotelor respective.
Planşa fotografică privind consemnarea seriilor şi marcarea criminalistică a bancnotelor (aflată la pag. 214 vol. II DUP) menţionează faptul că suma de 15.000 lei urmează a fi înmânată mie de Dima Sorin Nicuşor la data de 22.11.2012, în judeţul Dâmboviţa, fiind organizat un flagrant care de fapt nu a putut fi realizat, dar despre care procurorul de caz nu aminteşte nimic în vol. I – IV DUP sau în rechizitoriul prin care a sesizat instanţa.
În contextul celor prezentate mai sus se poate constata starea de provocare şi instigare la infracţiune realizată de denunţătorul şi instigatorul Dima Sorin Nicuşor şi în conformitate cu art. 64 alin 2 CPP (1968) „mijloacele de probă obţinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal” , iar potrivit art. 68 alin. 2 Cpp (1968) „este oprit a determina o persoană să săvârşească sau să continue săvârşirea unei fapte penale în scopul obţinerii unei probe”.
În raport de articolul 101 alin.( 1 ) NCpp, articolul 102 alin. (2,3 şi 4) NCpp probele obţinute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul legal, iar în cazul în care a fost administrată o asemenea probă aceasta determină excluderea probei.
II.ÎNCĂLCĂRI ALE PREVEDERILOR LEGALE REFERITOARE LA AUTORIZAREA INTERCEPTĂRII COMUNICAŢIILOR, PUNEREA ÎN EXECUTARE A ACTELOR DE AUTORIZARE PENTRU SUPRAVEGHEREA TEHNICĂ, CERTIFICAREA ŞI CONSEMNAREA ACTIVITĂŢILOR DE SUPRAVEGHERE TEHNICĂ ŞI VERIFICAREA DATELOR REZULTATE
În raport de actele de autorizare emise de DNA şi ÎCCJ în dosarul 334/P/2012 pentru interceptarea convorbirilor telefonice şi ambientale şi în raport de modul de redare a acestor convorbiri, de autenticitatea conţinutului convorbirilor şi interceptărilor pot fi constatate următoarele aspecte de nelegalitate:
1.Ordonanţa nr. 25/26 octombrie 2012 emisă de Direcţia Naţională Anticorupţie pentru interceptarea provizorie pentru 48 de ore a comunicaţiilor şi dialogurilor ambientale dintre mine şi denunţătorul Dima Sorin Nicuşor a fost dată cu încălcarea art. 912 alin. (2)Cpp întrucât faptele sesizate de Dima Sorin Nicuşor în denunţul depus la DNA în 22 octombrie 2012 se refereau la fapte petrecute în anul 2009 care nu reprezentau caz de urgenţă când întârzierea obţinerii autorizării prevăzută în art. 911 aliniatele 1, 2 şi 8 Cpp ar fi adus grave prejudicii activităţii de urmărire penală.
Menţionez că Rezoluţia de începere a urmăririi penale are data de 26.11.2012 (pag. 56 vol. I DUP), iar Ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale are data de 22.11.2012 (pag. 1 – 2 vol. I DUP) şi Ordonanţa de extindere a cercetărilor şi începerea urmăririi penale pentru faptele din 2009 are data de 23.11.2012. Deci, la data emiterii actului provizoriu de interceptare nu era începută urmărirea penală împotriva inculpatului Stan Ion.
În încheierile de şedinţă ale ÎCCJ din 29.X.2012 şi prelungită prin încheierile 84/16.XI.2012 şi 85/25.XI.2012 se precizează: “Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului până la momentul formulării prezentei cereri se constată că în cauză sunt date şi indicii temeinice pentru PREGĂTIREA ÎN CONCRET A UNOR INFRACŢIUNI DE CORUPŢIE, respectiv trafic de influenţă prevăzut de art. 257 Cp raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000”(pag. 10 vol. II DUP).
Emiterea Ordonanţei nr. 25/26 octombrie 2012 a DNA a avut drept scop punerea în aplicare a scenariului privind provocarea şi instigarea mea la infracţiune de către denunţătorul Dima Sorin Nicuşor care, sub atenta instruire, coordonare şi supraveghere a procurorului de caz, a folosit pentru interceptarea convorbirilor telefonice şi înregistrarea dialogurilor ambientale mijloace tehnice speciale, cu un SOFT SPECIAL care a permis bruiajul şi modificarea discuţiilor purtate cu ocazia dialogului ambiental din 26 octombrie 2012 la sediul PSD din Târgovişte. Procesul verbal de redare a dialogului ambiental din 26 octombrie 2012 evidenţiază provocările lansate de denunţătorul Dima Sorin Nicuşor, în contextul în care DNA a folosit conţinutul acestui proces verbal la ÎCCJ pentru a demonstra existenţa unor indicii temeinice cu privire la necesitatea confirmării actului provizoriu emis de DNA şi a solicitării prelungirii măsurilor de supraveghere tehnică a mea.
Prin obţinerea solicitării de prelungire a măsurilor de supraveghere tehnică, denunţătorul instigator Dima Sorin Nicuşor a continuat actul de instigare folosind sumele de bani puse la dispoziţie de DNA, precum şi mijloacele tehnice speciale de înregistrare aparţinând DNA contribuind în acest fel la obţinerea unor probe în baza cărora DNA a formulat şi susţinut în totalitate rechizitoriul referitor la săvârşirea de către mine a două pretinse infracţiuni de trafic de influenţă.
2.La pag. 57 din Rechzitoriu se menţionează: Prin ordonanţa din 26.XI.2012 s-a dispus interceptarea şi înregistrarea cu titlu provizoriu a convorbirilor telefonice şi a celor purtate în mediul ambiental de mine cu Dima Sorin Nicuşor. Prin încheierea din 29.XI.2012 prelungită prin încheirile 85/25.XI.2012 şi 84/16.XI. 2012 s-a dispus autorizarea interceptărilor.
Datele la care au fost emise actele de autorizare menţionate la pag. 57 din Rechizitoriu (în măsura în care sunt corect consemnate) demonstrează faptul că în perioada 26 octombrie – 26 noiembrie 2012 au fost făcute interceptări ilegale în afara perioadelor prevăzute în actele de autorizare.
Având în vedere datele diferite ale actelor de autorizare consemnate în Rechizitoriu la pagina 57 şi datele înscrise în copiile actelor de autorizare emise de ÎCCJ şi prezentate în dosarul cauzei trebuie să se clarifice care sunt datele corecte şi dacă sunt interceptări efectuate legal sau ilegal.
Precizez că deşi am ridicat această problemă legată de datele la care au fost emise actele de autorizare a supravegherii tehnice, DNA şi instanţa de fond nu au clarificat acest lucru până în prezent. Modificările datelor (ziua şi luna) tuturor proceselor verbale de redare a convorbirilor şi dialogurilor ambientale din vol. II DUP, pag. 117 – 154 demonstrează o dată în plus că interceptările convorbirilor telefonice şi a dialogurilor ambientale nu au fost făcute în intervalele de timp stabilite prin actele de autorizare emise de ÎCCJ, ci cu mult timp înainte de a fi emise actele de autorizare.
3.Înregistrarea şi interceptarea comunicaţiilor şi a dialogurilor ambientale existente în dosarul cauzei s-au realizat cu mijloace tehnice speciale(MTS), aşa cum se precizează în procesele verbale întocmite de Serviciul Tehnic al DNA (pag. 207 – 229 Vol. III DUP) folosindu-se un soft special.
Conform adresei ÎCCJ din 6 mai 2014 (aflată la pag. 22, vol. II Instanţă) prin care se solicita DNA – Serviciul Tehnic precizări în legătură cu mijloacele tehnice de înregistrare folosite şi soft-ul special folosit, DNA prin Serviciul Tehnic confirmă prin scrisoarea nr. 902/II – 1/2012 din 16 mai 2014(aflată la pagina 26 vol. II Instanţă) “că interceptările în mediul ambiental au fost efectuate folosind mijloace tehnice speciale de înregistrare al căror produs finit a fost descărcat şi imprimat pe suporturi optice în format proprietar, împreună cu soft-ul special prin intermediul căruia pot fi vizualizate şi audiate”.
Raportul de expertiză tehnică extrajudiciară (pag. 132 – 148, vol. II Fond), probă admisă de instanţă (vezi Încheiere şedinţă publică din 24 octombrie 2014, pag. 153 – 156 vol II Instanţă) ca anexă la memoriul prezentat instanţei în susţinerea declaraţiei date la acel termen de Stan Ion, precizează la capitolul Concluzii că există “diferenţe de formate dintre 16 fişiere telefonice în litigiu şi fişiere similare din alte dosare ale ÎCCJ, existând şi diferenţe dintre datele sesiunilor de interceptare, datele când fişierele au fost modificate ultima oară şi datele când au fost inscripţionate pe suporturile media”.
Totodată, în expertiza criminalistică efectuată de LIEC Bucureşti, la pagina 15, se precizează: “Analizând convorbirile de pe suporţii optici L1 –L6 prin intermediul ferestrei de explorare a programului s-a constatat că transferarea înregistrărilor din memoria echipamentului de înregistrare a fost realizată cu o versiune de software mai nouă decât cea existentă în echipament. Astfel, rezultă că la realizarea înregistrărilor echipamentul a produs un alt format al fişierelor auxiliare IDS faţă de programul de redare care le însoţeşte pe suport”.
În legătură cu posibilităţile pe care le oferă soft-ul special pentru contrafacerea probelor, vă prezint poziţia exprimată de şeful Comisiei de tehnologia Informaţiei şi IT din Camera Deputaţilor, domnul Varujan Pambuccian (specialist în domeniul IT), care în şedinţa Camerei Deputaţilor din 26 iunie 2013 cu ocazia dezbaterii şi adoptării legii nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesuale, referindu-se la capitolele IV şi V din Noul Cod de procedură penală preciza următoarele:
“Orice persoană autorizată care interceptează şi / sau înregistrează comunicaţiile electronice în baza prezentei legi are obligaţia să asigure semnarea datelor rezultate din activităţile de interceptare şi / sau înregistrarea comunicaţiilor electronice utilizând semnătura electronică extinsă bazată pe un certificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat. Semnătura electronică se va face în mod automat în momentul interceptării şi / sau înregistrării comunicaţiilor electronice. Construcţia aceasta pe care v-o propun asigură faptul că datele preluate în urma interceptării NU SUNT ULTERIOR PROCESATE CUM ÎI TUNĂ UNUIA SAU ALTUIA. ŞI VĂ REPET UN LUCRU, ÎL SPUN ACUM, E BINE SĂ FIŢI CONŞTIENŢI DE CEEA CE VĂ SPUN : DACĂ ÎNREGISTREZ O CONVORBIRE DE O ORĂ CU ORICARE DINTRE DUMNEAVOASTRĂ POT SĂ VĂ FAC SĂ SPUNEŢI CE VREŢI CU VOCEA DUMNEAVOASTRĂ ŞI CU TONALITATEA VOCII CUM VREAU EU. EXISTĂ SOFTWARE PENTRU ASTA, DE ASTA AM FĂCUT TOT MECANISMUL ACESTA ASIGURATORIU CA SĂ NU SE ÎNTÂMPLE AŞA CEVA ŞI CA DATELE CARE AJUNG ÎN INSTANŢĂ SĂ FIE CHIAR PROBE ŞI NU CONTRAFACERI”.
Domnul deputat Varujan Pambuccian a făcut un vizibil efort de deschidere a minţilor colegilor săi din Parlament pentru a evidenţia care sunt riscurile aplicării soft-ului special de voce. Este o chestiune de principiu dacă procedeul necinstit (soft-ul special) folosit în dosarul cauzei poate servi ADEVĂRULUI, DREPTĂŢII ŞI JUSTIŢIEI.
În contextul celor prezentate, constatăm că prin folosirea soft-ului special s-a putut altera integritatea datelor informatice: art. 362 NCp, încălcându-se şi prevederile art. 365 alin. (1), lit. (a) şi (b) şi alin. (2).
Confirmarea ÎCCJ privind redeschiderea urmăririi penale în dosarul nr. 2/D/P/ 2010 faţă de procurorul Papici, dispusă prin Ordonanţa 2303/C/2015 din 2 septembrie 2015 mi-a întărit convingerea că practica folosirii soft-urilor speciale reprezintă o posibilitate de alterare a conţinutului real al probelor digitale.
4.Analizând conţinutul activităţilor dispuse prin actele de autorizare emise de ÎCCJ am constatat că deşi numai DNA a fost autorizat să desfăşoare activităţi de interceptare a convorbirilor telefonice şi ambientale şi fotografierea activităţilor infracţionale desfăşurate de Ion Stan şi Dima Sorin Nicuşor, procurorii DNA au extins hotărârea ÎCCJ, desemnând ca beneficiar secundar al acestor acte de autorizare UM 0192 din cadrul SRI.
Deci, în acest fel SRI devine parte în actul de cercetare penală a inculpatului Stan Ion, încălcându-se flagrant prevederile Legii nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea SRI, a Legii nr. 51/1991 privind siguranţa naţională, precum şi a art 91 2 , alin. (1) Cpp ( 1968).
5.Totodată, prin adresele din 14.XI2012, 16.XI,2012, 21.XI.2012 existente în vol. II cercetare penală filele 22,43,60, DNA extinde activităţile dispuse de ÎCCJ prin actele de autorizare dispuse prin încheierea de şedinţă din 29.XI.2012 şi prelungită prin încheierile 85/25.XI.2012 şi 84/16.XI2012 (Rechizitoriu pag. 57), transmiţând SRI următoarele: “Vă rugăm să asiguraţi măsurile necesare suprevegherii operative a persoanelor care fac obiectul cercetării penale şi a celor aflate în legătura acestora, pe momente operative ce vor fi comunicate de procurorul de caz”.
Se constată, deci, că activităţile dispuse de ÎCCJ prin actele de autorizare menţionate nu au fost respectate de procurori, dispunându-se unele măsuri de supraveghere operativă suplimentare care nu erau prevăzute în actele de autorizare. Rezultă astfel că actele de filaj dispuse de DNA şi executate de SRI făceau parte dintr-un scenariu pus la cale fie din 30 martie 2012 sau 1 iunie 2012, ca urmare a informărilor secrete ale SRI la care fac trimitere procurorii în multe din documentele aflate în volumele de urmărire penală şi care nu au fost puse niciodată la dispoziţia apărării şi a inculpatului pentru luarea la cunoştinţă şi pentru formularea unor apărări încălcându-se astfel dreptul la apărare a inculpatului.
6.Analizând procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice şi a discuţiiloe ambientale interceptate, aflate în volumul II cercetare penală, constatăm modificări olografe ale datelor acestor procese verbale.
Modificarea olografă a datelor (ziua şi luna) de întocmire aproceselor verbale de redare a convorbirilor ambientale şi telefonice interceptate a fost necesară întrucât anchetatorii au constatat că dacă nu se modifică ziua şi luna întocmirii acelor procese verbale ar fi fost în situaţia hilară (dar tragică pentru mine) ca o convorbire să fie redată (consemnată în scris) înainte ca ea să aibă loc. Incredibil, dar adevărat, DNA producea probe digitale pentru susţinerea acuzaţiilor de trafic de influenţă înainte de începerea urmăririi penale a inculpatului Stan Ion.
Este clar că au fost efectuate interceptări ilegale şi pentru a scăpa de ridicolul şi gravitatea situaţiei şi pentru a da un aspect de legalitate au pus de acord data proceselor verbale de redare cu data interceptării comunicaţiilor, iar în alte situaţii folosind soft-ul din dotare au produs probe digitale contrafăcute, aşa cum precizează expertul parte Cătălin Grigoraş în obiecţiunile formulate la raportul de expertiză criminalistică, înaintat ÎCCJ în 23 februarie 2015.
Procesele verbale de redare a convorbirilor conţin foarte multe replici neinteligibile, pasaje alocate unor persoane neidentificate sau pasaje atribuite lui Stan Ion din discuţii trunchiate, care au avut loc în două zile diferite, dar reunite într-un colaj care să susţină traficul de influenţă. Pasajele neinteligibile au apărut ca urmare a bruiajului făcut cu bună ştiinţă pentru modificarea conţinutului discuţiilor şi a susţine acuzaţiile formulate de anchetatori.
Constatările făcute în legătură cu conţinutul proceselor verbale de redare a convorbirilor interceptate m-au determinat să mă adresez unui specialist în probleme de expertizare autenticitate suporţi optici şi expertizare voce, respectiv domnului Cătălin Grigoraş, solicitându-i un raport de expertiză trhnică extrajudiciară.
Raportul de expertiză tehnică extrajudiciară care a fost depus la ÎCCJ în dosarul cauzei a confirmat suspiciunile pe care le aveam în legătură cu autenticitatea suporţilor optici şi a discuţiilor redate în procesele verbale de redare, având confirmarea unui specialist că probele digitale depuse la dosarul cauzei erau contrafăcute, iar vocea mea nu putea fi confirmată.
În baza raportului de expertiză extrajudiciară am solicitat instanţei de judecată efectuarea unei expertize tehnico-judiiciare pentru expertizarea CD-urilor existente la dosarul cauzei şi expertiza de voce.
Deşi instanţa de fond a admis efectuarea unei expertize tehnico-judiciare în şedinţa din 17 septembrie 2014 (pag. 74 – 81 vol. II Instanţă) la care putea participa şi expertul parte Cătălin Grigoraş, ulterior instanţa a revenit şi a dispus efectuarea unei expertize criminalistice la care expertului parte nu i s-a permis participarea şi nici nu au fost admise propuneri de completare a obiectivelor expertizei criminalistice, încălcându-se prevederile OUG nr. 75/2000 modificată prin Legea nr. 156/2011, art. 7 alin. (1).
Raportul de expertiză criminalistică întocmit de LIEC Bucureşti la data de 20.01.2015 precizează că nu s-a putut stabili dacă CD-urile aflate în litigiu sunt autentice, precizând că acestea reprezintă “duplicate ale unor convorbiri trunchiate, cu pasaje decupate din fişierele –sursă”.
Deci, suporţii optici L1 – L6 supuşi expertizării de LIEC Bucureşti reprezentau colaje de replici care nu aveau cum să conţină urme de ştergere, editare, modificare sau adăugire întrucât suportul optic era obţinut prin mixarea convorbirilor originale.
7.Experienţa acumulată în perioada cât am îndeplinit funcţiile de preşedinte , vicepreşedinte şi secretar al Comisiei parlamentare de control a activităţii SRI (în perioada 2000 – 2012) privind interceptarea comunicaţiilor în procesul de realizare a securităţii naţionale mi-a permis să constat că DNA nu a respectat normele legale de conservare, păstrare, marcare şi arhivare a suporţilor optici pe care s-au transferat şi înregistrat convorbirile aflate în unitatea de memorie a MTS-urilor folosite la interceptare.
Fapt fără precedent, la dosarul cauzei avem patru rânduri de suporţi optici pe care au fost transpuse convorbirile telefonice prelucrate în funcţie de interesele anchetatorilor la anumite momente din anchetă, după cum urmează:
a.Primul rând de suporţi optici inscripţionaţi Secţia I, 334/P/2012; 902/II-1/2012 Tc 1; Original 912 probă digitală conform ADRESELOR SERVICIULUI TEHNIC de la paginile 181 – 195 vol. III Dup., care nu au fost puşi la dispoziţia instanţei, a expertului sau a apărării.
b.Al doilea rând de suporţi optici inscripţionaţi “ORIGINAL Th – cf. art. 913 Cpp (probă digitală) cuprinzând o selecţie făcută de DNA din convorbirile înregistrate în unităţile de memorie ale MTS şi care conţin ştersături, fragmente lipsă, urme de editări, deci probe digitale contrafăcute.
c.Al treilea rând de suporţi optici inscripţionaţi 01 – 017 care reprezintă un montaj / un colaj al unor convorbiri trucate şi din mai multe zile, aflat la dosarul cauzei, şi care a fost transmis de ÎCCJ la LIEC Bucureşti pentru expertizare ( vezi pag. 288 vol. II instanţă).
d.Al patrulea rând de suporţi optici L1 – L6 care au fost supuşi expertizei şi pe care expertul parte Cătălin Grigoraş în obiecţiunile formulate la raportul de expertiză criminalistică le consideră probe digitale contrafăcute.
III.În legătură cu motivarea sentinţei nr. 175/11 martie 2015 referitoare la dosarul nr. 1382/1/2012
Prin rechizitoriul nr. 334/P/2012 din 26.02.2013, DNA – Secţia de Combatere a Corupţiei a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului Stan Ion pentru săvârşirea a două infracţiuni de trafic de influenţă prevăzute de art. 257 alin (1) Cp raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicare la art. 33 lit. (a) Cp.
Investită cu soluţionarea cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală a hotărât condamnarea inculpatului Stan Ion la doi ani de închisoare cu executare pentru ambele infracţiuni şi confiscarea specială a sumelor de 45.000 lei, respectiv 535.000 lei, sens în care a fost menţinută măsura sechestrului asigurator, dispusă prin ordonanţa DNA din 18.12.2012.
Hotărârea de condamnare a fost luată în măsură determinantă în baza declaraţiilor denunţătorului şi colaboratorilor acestuia (Alecu Cristian) şi în baza interpretării datelor rezultate din interceptările obţinute de denunţătorul Dima Sorin Nicuşor, care folosind mijloace tehnice speciale de înregistrare şi sumele de bani puse la dispoziţie de DNA şi-a asumat rolul de agent provocator într-o acţiune de provocare miliţienească a inculpatului Stan Ion, beneficiind în acest sens de beneficiile juridice oferite de lege privind exonerarea de răspundere penală şi materială ( fiind cercetat în dosarul 130/P/2011 aflat pe rolul DNA la acelaşi procuror care a întocmit şi dosarul 334/P/2012, ce îl priveşte pe inculpatul Stan Ion).
Pentru a pronunţa condamnarea instanţa de fond a reţinut:
1.La pagina 9 din Motivarea sentinţei se menţionează „În ceea ce priveşte conţinutul acestor înregistrări în mediul ambiental se reţine că, potrivit concluziilor raportului de expertiză nr. 15 din data de 20 ianuarie 2015 (filele 214 – 239) vol. II instanţă nu au intervenit modificări, alterări sau alte elemente de contrafacere a înregistrărilor, iar în transcrierea acestui dialog, în procesul verbal aflat la dosar nu au fost identificate elemente care să justifice o completare esenţială a celor consemnate de organul judiciar de natură a schimba sensul dialogului astfel cum a putut constata expertul, dar şi instanţa (cu ocazia audierii îmbunătăţite), tabelul 4 Raportul de expertiză. Trebuie remarcat că martorul denunţător nu contestă realitatea discuţiilor consemnate în procesele verbale de redare a convorbirilor/dialogurilor purtate, singurul care a înţeles să-şi conteste vocea a fost inculpatul Stan Ion, însă s-a stabilit de expert cu probabilitate ridicată că vocea îi aparţine (suportul L2). Ca atare aspectele învederate de apărare nu pot conduce la înlăturarea ca probă a acestei înregistrări care susţine acuzaţia adusă inculpatului în condiţiile în care confirmă aspectele relatate de martorul denunţător şi se coroborează şi cu alte probe”.
În raport de această constatare a instanţei de fond trebuie să precizăm:
a).Că instanţa nu a ţinut cont în niciun fel de obiecţiunile formulate de expertul parte Cătălin Grigoraş şi transmise ÎCCJ la data de 23 februarie 2015, unde la pagina 8 precizează că „probele în litigiu reprezintă contrafaceri”, iar potrivit concluziilor finale de la pagina 9, punctul „d”, convorbirile aflate pe suporţii optici expertizaţi (L1 – L6) „au fost editate, modificate, conţin ştergeri şi fragmente lipsă şi reprezintă contrafaceri după cum o atestă chiar expertiza MJ – INEC.
Precizăm că instanţa de fond în motivarea sentinţei de condamnare a interpretat toate probele administrate în dosarul cauzei numai în favoarea susţinerii acuzării şi în defavoarea inculpatului.
b).Instanţa reţine în mod greşit faptul că expertul criminalist a stabilit cu probabilitate ridicată că vocea îi aparţine lui Stan Ion pe suportul L2, întrucât la pagina 238 vol.II Instanţă, la punctul 3 alin. (2) din concluziile raportului de expertiză criminalistică se precizează că „nu se poate stabili dacă vorbirea în litigiu de pe suporturile optice L2 şi L5 apaţin numitului Stan Ion”.
c).Constatarea instanţei în legătură cu audierea variantei îmbunătăţite prevăzută în tabelul 4, care nu era de natură a schimba sensul dialogului, nu este conformă cu realitatea întrucât în momentul audierii în instanţă a variantei îmbunătăţite s-a conctatat că nu se înţelege nimic şi după consultarea apărării, instanţa de fond a dispus încetarea audierii aşa-zisei variante îmbunătăţite.
d).Pentru clarificarea aspectelor legate de neinteligibilitateaunor replici, instanţa de fond avea posibilitatea să compare varianta îmbunătăţită realizată de Cătălin Grigoraş, prin expertiza tehnică extrajudiciară cu varianta prezentată în tabelul 4 din expertiza criminalistică, dar instanţa de fond a refuzat primirea CD-ului aferent expertizei tehnice extrajudiciare prin care Cătălin Grigoraş reuşise să debruieze toate replicile neinteligibile şi să prezinte un CD cu audiţie îmbunătăţită a tuturor interceptărilor.
e).Obiecţiunile prezentate de expertul parte Cătălin Grigoraş, precum şi punctele sale de vedere, transmise ÎCCJ în legătură cu Raportul de expertiză criminalistică şi punctele de vedere ale DNA referitoare la autenticitatea suporţilor optici şi a dialogurilor ambientale nu au fost reţinute în niciun fel de instanţă, întrucât concluzia expertului parte cum că interceptările din dosarul cauzei sunt probe digitale contrafăcute ar fi condus la înlăturarea ca probe a tutror înregistrărilor din dosarul cauzei.
2.La pagina 14 din sentinţă instanţa de fond reţine:
“În acest context, martorul Sarca Florin s-a deplasat la sediul PSD Târgovişte unde s-a întâlnit cu martora Paşală Aurora căreia i-a predat plicul cu bani, plic lăsat de martor pe biroul inculpatului Stan Ion împrejurare confirmată de martoră în depoziţia dată în faza de urmărire penală. Martora a mai arătat că întrucât nu a mai găsit plicul a doua zi a presupus că a fost luat de inculpatul Stan Ion, singurul care avea cheia de la birou”.
În raport de această constatare precizăm că instanţa de fond nu ia în considerare declaraţiile date de martorii Sarca Florin şi Paşală Aurora în faţa instanţei, ci “consideră credibile declaraţiile celor doi martori în faza de urmărire penală” şi coroborează aceste declaraţii cu transcrierea convorbirii dintre Stan Ion şi soţia sa Stan Gabriela în cursul zilei de 16 noiembrie 2012. Reţinerea este nefondată întrucât din declaraţiile lui Sarca Florin din faza de cercetare judecătorească rezultă că toţi banii primiţi de la denunţătorul Dima Sorin Nicuşor au fost folosiţi numai pentru cumpărarea de fulare şi şorţuri, iar la Stan Ion nu a ajuns nicio sumă de bani. Martora Paşală Aurora şi-a schimbat declaraţia în faţa instanţei, făcând precizările necesare referitoare la presiunile exercitate asupra ei de ofiţerul judiciar care ameninţându-o a pus-o să semneze acea declaraţie fără ca aceasta să o citească. Coroborarea declaraţiilor celor doi martori cu procesul verbal de redare a unei convorbiri telefonice dintre Stan Ion şi soţia sa Stan Gabriela nu are nicio relevanţă întrucât în ziua respectivă Sarca Florin preluase de la fiicele mele din Bucureşti un colet pe care l-a lăsat la biroul meu din sediul PSD şi nu un plic cu bani aşa cum încearcă instanţa în mod greşit să demonstreze că banii au ajuns la Stan Ion.
3.La pagina 15 din senţinţă, instanţa de fond reţine:
“Martora Paşală Aurora era cea care cunoştea despre plicul adus de martorul Sarca Florin de la Bucureşti, prin urmare aşa cum a arătat în cursul urmăririi penale era vorba de un plic cu bani pe care l-a lăsat pe biroul inculpatului Stan Ion care a şi fost ridicat de cel din urmă”.
Constatarea instanţei nu corespunde realităţii întrucât nu am găsit şi nici nu am ridicat de pe biroul meu din sediul PSD vreun plic cu bani. Din declaraţia dată de Sarca Florin în faţa instanţei de fond rezultă că banii primiţi de la denunţătorul Dima Sorin i-a folosit pentru cumpărarea de produse promoţionale şi că în biroul lui Stan nu a lăsat nicio sumă de bani pe care acesta să o preia de pe birou.
4.La pagina 16 din sentinţă instanţa de fond reţine:
“Totodată susţinerile martorului Sarca Florin că a bănuit că suma primită de la Dima Sorin Nicuşor reprezintă o sponsorizare pentru campania electorală a lui Stan Ion nu pot fi primite în contextul în care acelaşi martor a arătat că cetăţeanul turc de la care a achiziţionat marfa nu elibera documente justificative pentru mărfurile vândute”.
Constatarea instanţei nu ţine seama de declaraţiile mandatarului financiar Sprinţaru Elena care a discutat cu Dima sorin în mai multe zile din lunile octombrie şi noiembrie despre sponsorizarea pe care acesta urma să o facă pentru USL şi despre faptul că Dima Sorin i-a lăsat o copie după actul său de identitate pentru a întocmi contractul de donaţie pe numele său în calitate de persoană fizică şi nici de declaraţiile cetăţeanului turc date atât în faza de cercetare penală, cât şi în faţa instanţei din care rezultă că marfa livrată urma să fie facturată după livrarea integrală a cantităţilor plătite de către Sarca Florin.
5.La pagina 16 din sentinţă instanţa de fond reţine:
“Ceea ce trebuie remarcat este faptul că în cele zece zile de la primirea avansului şi până la sosirea organelor judicare (27 noiembrie 2012) acesta (cetăţeanul turc) nu l-a mai contactat pe Sarca Florin pentru a-i comunica despre sosirea mărfii ori de imposibilitatea achiziţionării ei în condiţiile în care i-a fost achitată în avans suma de 12.000 lei după cum nici Sarca Florin nu s-a mai interesat de marfa comandată”.
Instanţa de fond ar fi trebuit să reţină că avansul a fost plătit în 19 noiembrie 2012, iar odată cu punerea în executare a mandatului de aducere a deputatului Stan Ion , din 22 noiembrie 2012, şi a începerii urmăririi penale, inculpaţii Stan Ion şi Sarca Florin au fost puşi sub regimul unor interdicţii prezentate în ordonanţa de începere a urmăririi penale. De asemenea, din declaraţia dată în faţa instanţei de Sarca Florin, am reţinut că suma de 12.000 lei a fost recuperată de ofiţerul de poliţie judiciară ce s-a deplasat cu Sarca Florin la Dragonul Roşu.
De asemenea, precizez că în 23 noiembrie 2012, cu ocazia aducerii la cunoştinţă a ordonanţei de punere în mişcare a urmăririi penale de către procurorul de caz, am solicitat acestuia să îmi permită ca împreună cu Sarca Florin să merg la Dragonul Roşu pentru a ridica actele justificative pentru livrările efectuate de cetăţeanul turc , însă procurorul de caz a precizat că nu am voie să iau legătura cu Sarca Florin şi nici cu patronul firmei şi mi-a sugerat totodată ca fularele ce urmau să mai fie ridicate să le dăm la o casă de copii.
6.)La pagina 21 din sentinţă înstanţa de fond reţine următoarele:
“Consecvent obligaţiei asumate în schimbul intervenţiei promise de inculpatul Stan Ion la factorii de decizie din administraţia locală pentru deblocarea unor contracte pentru societăţile administrate de acesta, martorul Dima Sorin Nicuşor s-a întâlnitla data de 22 noiembrie cu Stan Ion la sediul PSD Dâmboviţa, fiind invitat de inculpat să lase “încasarea” de astăzi chiar în biroul lui Stan Ion, martorul urmând să se deplaseze într-o altă localitate”.
“În acest context, martorul denunţător s-a deplasat la autoturism pentru a lua suma de bani, moment în care au intervenit organele judiciare pentru realizarea activităţii de prindere în flagrant care au constatat că seriile bancnotelor pe care martorul denunţător urma să le remită inculpatului, în contextul dialogului ambiental, sunt cele consemnate în procesul verbal din 22 noiembrie 2012”.
Constatarea instanţei de fond nu este conformă cu realitatea întrucât:
a)Conform discuţiei telefonice iniţiată de Dima Sorin, în 22 noiembrie 2012, acesta a solicitat o întrevedere cu deputatul Ion Stan. Stan i-a precizat lui Dima Sorin că va fi la Târgovişte în jurul orei 13,30.
b.)Întâlnirea dintre cei doi a avut loc pe stradă, vis-a-vis de sediul PSD Dâmboviţa Dima Sorin comunicându-i lui Stan Ion că a venit să semneze contractul de sponsorizare pentru produsele livrate prin Sarca Florin şi că doreşte să facă o sponsorizare în bani şi pentru USL. Invitat de Stan Ion să traverseze strada pentru a intra în sediul PSD acesta nu l-a mai însoţit pe Stan Ion în sediul PSD. La intrarea în sediul PSD Stan Ion a fost reţinut de ofiţerii DNA care l-au forţat să intre în maşina DNA, cu care a fost transportat la Bucureşti.
c.)Este falsă costatarea instanţei cu privire la flagrantul realizat de ofiţerii DNA şi la faptul că s-au găsit asupra lui Stan Ion bancnotele co0nsemnate în procesul verbal din 22 noiembrie 2012.
d.)Constatarea reţinută de instanţă referitoare la flagrantul realizat este o pură invenţie întrucât în volumele I – IV de urmărire penală nu există niciun document care să ateste acest lucru.
Este extrem de grav dacă pentru condamnarea unui om trebuie să inventezi probe numai pentru a pronunţa o condamnare la închisoare.
7.)La paginile 22,23 şi 24 instanţa de fond reţine că:
“Apărările formulate de inculpatul Stan Ion că sumele primite de la martorul demânunţător proveneau din sponsorizare, permisă de legea partidelor politice nu poate fi primită de instanţă în contextul în care din actele şi lucrările dosarului şi documentele depuse de apărare nu rezultă existenţa unui contract de donaţie/sponsorizare încheiat între organizaţia PSD ori de deputatul Ion Stan cu Dima Sorin”.
“Apărările sunt lipsite de un fundament legal având în vedere că Legea 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniiloe electorale stabileşte în termeni clari sursele de finanţare printre care se înscrie şi forma donaţiei … se constată că în conformitate cu dispiziţiile art. 5 alin. (7,8,9 ) din Legea 334/2006 era interzis persoanelor juridice să facă donaţii partidelor politice dacă la momentul efectuării donaţiei are datorii exigibile mai vechi de 60 de zile la bugetul de stat sau al asigurărilor sociale. De asemenea, … donaţiile şi bugetele primite după deschiderea campaniilor electorale trebuiau declarate Autorităţii Electorale Permanente de către mandatarul financiar în termen de 5 zile lucrătoare de la primire…”
“Ori din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatul Stan Ion nu a solicitat martorului denunţător să dea o asemenea declaraţie, cunoscând că acesta avea probleme juridice”.
“Este evident că inculpatul Stan Ion a cunoscut că sumele nu reprezentau o donaţie sau sponsorizare din partea martorului denunţător Dima Sorin Nicuşor, fiind solicitate de inculpat în schimbul traficării influenţei sale la factorii de decizie din cadrul unităţilor administrativ locale pentru a facilita derularea unor contracte în curs şi obţinerea de contracte noi de lucrări pentru firmele martorului denunţător”.
Constatările instanţei reţinute la paginile 22,23,24 din sentinţa de condamnare nu sunt reale şi nu ţin seama de:
a)Memoriul depus de inculpat la instanţa de fond în susţinerea declaraţiei date în 24 octombrie 2014 (vezi Anexa 2, pag. 125 -131 vol. II instanţă) din care rezultă:
b)Martorul denunţător Dima Sorin Nicuşor a lăsat mandatarului financiar Sprinţaru Elena o copie după actul de identitate, precizând că urma să facă o sponsorizare pentru USL în calitate de persoană fizică şi nu în calitate de persoană juridică, aşa cum a reţinut instanţa.
În contextul acesta aplicabile sunt art. 5 alin (3) şi art. 7 alin (1) din Legea 334/2006 persoana fizică nefiind obligată prin lege să dea declaraţii cu privire la donaţiile sale.
c)Primirea donaţiilor sau a bugetelor de la persoane fizice ori juridice se face numai printr-un mandatar financiar desemnat în acest scop de conducerea partidului.
d)Responsabilităţile mandatarului financiar sunt prevăzute în secţiunea a doua a Legii 334/2006, articolele 26,27,28,29, candidaţii, respectiv inculpatul Ion Stan, neavând niciun rol în întocmirea şi semnarea contractelor privind actele de donaţie.
e)Atunci când instanţa invocă lipsa unui contract care trebuia înregistrat în contabilitate pentru sumele alocate cumpărării de bunuri (fulare şi şorţuri) instanţa de fond omite un fapt real şi anume că banii înmânaţi de Dima Sorin lui Sarca Florin proveneau din depozitul DNA constituit pentru capcanarea şi prinderea în flagrant a deputatului Ion Stan ca urmare a actului de provocare miliţienească desfăşurat de denunţătorul şi instigatorul Dima Sorin Nicuşor în perioada 26 octombrie – 22 noiembrie 2012. Deci, Dima Sorin Nicuşor a evitat semnarea unui contract ştiind că sponsorizarea este rezultatul unui act de provocare orchestrat de DNA.
f)Deşi contractul de donaţie a fost întocmit de mandatarul Sprinţaru Elena, Dima Sorin a amânat semnarea acestuia până pe 22 noiembrie, (motivând că atunci va aduce documentele justificative şi va face şi o donaţie în bani) dar împreună cu DNA pregătiseră un flagrant care a eşuat, întrucât Ion Stan a refuzat tranşa de bani pe care voia să i-o înmâneze Dima Sorin în 22 noiembrie 2012 şi l-a îndrumat spre mandatarul Sprinţaru Elena şi contabilul PSD Doina Spoială.
g)Constatarea instanţei referitoare la faptul că inculpatul Stan Ion a cunoscut că sumele de bani nu reprezentau o donaţie sau o sponsorizare din partea lui Dima Sorin Nicuşor, fiind solicitate în schimbul traficării influenţei la factori de decizie din cadrul unităţilor administrative pentru a facilita derularea contractelor în curs şi obţinerea de noi contracte de lucrări pentru firmele administrate de martorul denunţător este FALSĂ şi fără susţinere în probatoriul administrat dacă avem în vedere declaraţiile mandatarului financiar, primarilor şi ale preşedintelui Consiliului Judeţean Dâmboviţa audiaţi în timpul urmăririi penale cât şi în timpul cercetării judecătoreşti.
Constatarea instanţei de fond în legătură cu folosirea de Stan Ion a influenţei pe care pretindea că o avea pe lângă funcţionarii şi primarii din administraţia locală nu este conformă cu realitatea întrucât din data de 17 iunie 2012 în urma demiterii de către conducerea centrală a PSD din funcţia de preşedinte al Organizaţiei PSD Dâmboviţa a lui Ion Stan, inculpatul nu mai avea ca ierarhie politică nicio autoritate administrativă, nici ca urmare a naturii relaţiilor personale vreo capabilitate de a-i determina pe primarul BUNEA MARIAN şi pe preşedintele Consiliului Judeţean ADRIAN ŢUŢUIANU să săvârşească acte ilegale în favoarea denunţătorului.
Instanţa de fond omite faptul că prin înscrisul depus în şedinţa din 24 februarie 2015 referitor la situaţia juridică a firmei TERRA CONSTRUCT(care executa baza sportivă din Perşinari) care fusese declarată în faliment de Tribunalul Dâmboviţa în decembrie 2011, se demonstrează faptul că Ion Stan nu putea să facă demersuri în 2012 pe lângă primarul din Perşinari, Bunea Marian, pentru continuarea lucrării sau pentru obţinerea de contracte noi de către o firmă care era în faliment din anul 2011.
Instanţa de fond omite încă o dată faptul că sumele cu care Dima Sorin Nicuşor a sponsorizat USL proveneau din depozitul DNA constituit pentru susţinerea actelor de provocare poliţienească a deputatului Stan Ion şi obţinerea probelor necesare punerii acestuia sub acuzare conform unui scenariu semnat de binomul SRI – DNA.
8)La pagina 24 din sentinţă, instanţa de fond reţine următoarele:
“Singurul martor care a arătat că a participat la discuţiile dintre Dima Sorin şi inculpatul Stan Ion şi a auzit că Dima s-a oferit să facă sponsorizări pentru campania electorală din anul 2012 cu fulare şi cu şorţuri şi că acesta a fost îndrumat de Stan Ion să vorbească cu Sprinţaru Elena pentru încheierea contractului de sponsorizare a fost martorul Banu Cristian, care în acea perioadă era şoferul inculpatului Stan Ion”.
“Depoziţia martorului Banu Gheorghe Cristian nu poate fi apreciată ca fiind credibilă de instanţă… Ca atare depoziţia acestui martor urmează a fi înlăturată de către instanţă apreciind că este făcută pro causa date fiind şi raporturile de subordonare dintre inculpat şi martor”.
În raport de constatarea instanţei precizez următoarele:
a)Banu Cristian a fost singurul martor care a făcut parte din staful de campanie din 2012 admis de instanţă pentru a depune mărturie dintre toate persoanele care au făcut parte din staf-ul de campanie compus din peste 20 de persoane. Menţionez că în timpul cercetării penale DNA nu mi-a aprobat audierea niciunui martor din lista de probatorii depusă de apărare, existând teama întemeiată a procurorului de caz că prin admiterea audierii vreunui martor ce a făcut parte din staful de campanie electorală din 2012 sau din rândul celor care au participat la dialogurile ambientale înregistrate de agentul provocator Dima Sorin Nicuşor cu MTS-urile puse la dispoziţie de DNA s-ar fi putut compromite înscenarea judiciară pusă la cale, iar probele administrate prin această provocare miliţienească ar fi fost anulate de depoziţiile martorilor propuşi de apărare în cererile de probatorii.
b)Precizez că din lista de 25 de martori prezentată instanţei de fond s-au admis numai 9 selectaţi cu grijă pentru a nu fi din rândul persoanelor nominalizate că făceau parte din staful de campanie electorală sau dintre participanţii la dialogurile ambientale interceptate.
c)Înlăturarea de către instanţă a declaraţiei martorului Banu Cristian pe motiv că nu este credibilă date fiind relaţiile de subordonare dintre inculpat şi martor nu reprezintă un argument juridic solid întrucât instanţa a avut o altă atitudine faţă de alţi martori cu care mă aflam tot în relaţii de subordonare, cum ar fi Sarca Florin, Paşală Aurora şi ale căror declaraţii fiind favorabile acuzării nu au fost înlăturate.
9)La paginile 25 şi 26 din sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
“Tot în apărarea sa inculpatul Stan Ion a mai invocat împrejurarea că nicio probă nu dovedeşte că acesta ar fi intervenit pe lângă primarii din comunele judeţului Dâmboviţa pentru a facilita derularea unor contracte în curs şi obţinerea de contracte noi de lucrări pentru firmele administrate de martorul denunţător Dima Sorin Nicuşor.
“Înalta Curte constată că deşi depoziţiile făcute în faţa instanţei la datele de 21 februarie 2014, 21 martie 2014 şi 7 aprilir 2014 de martorii Stroe Constantin, Bunea Marian, Catrina Nicolae, Bădău Dănuţ, Manda Marin, Vlădulescu Dragoş şi Stoian Gheorghe au arătat în esenţă că inculpatul Stan Ion nu a intervenit la aceştia ca prin presiunea funcţiilor deţinute de primari ai comunelor menţionate mai sus, să faciliteze derularea sau obţinerea unor contracte pentru firmele lui Dima Sorin Nicuşor, sub acest aspect nu are relevanţă sub aspectul existenţei infracţiunii de trafic de influenţă reţinută în sarcina inculpatului Stan Ion în modalitatea pretinderii şi primirii în mod indirect a unor sume de bani în schimbul pretinsei sale influenţe la factorii de decizie ai unităţilor administrative”.
Constatările instanţei de fond de la paginile 25 şi 26 în raport de prevederile art. 291 alin.(1) NCp privind traficul de influenţă nu ţin cont de faptul că spre deosebire de art. 257 al vechiului Cod penal, în noua normă legiuitorul a introdus în latura obiectivă o condiţie suplimentară – promisiunea autorului infracţiunii că îl va determina pe funcţionarul public să îndeplinescă, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri. Prin urmare, subiectul activ al infracţiunii trebuie nu doar să aibă influenţă ori să se lase să creadă că are influenţă, ci şi să promită că îl va determina la una din conduitele arătate mai sus, cele două condiţii fiind cumulative.
10. La paginile 26 şi 27 din sentinţă, instanţa de fond constată:
„În consecinţă, în raport de situaţia de fapt expresă, reţinută în baza denunţurilor şi declaraţiilor martorului Dima Sorin Nicuşor … sunt întrunite în drept elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzute de art. 257 alin. (1) Cod penal raportat la art. 6 din legea nr. 78/2000”.
Constatarea instanţei de fond se bazează numai pe denunţurile şi probele obţinute de agentul provocator Dima Sorin Nicuşor şi colaboratorii săi, iar provocarea miliţienească pe care şi-a asumat-o pentru exonerarea de răspundere penală şi materială în dosarul 130/P/2011 unde este anchetat împreună cu finul său Alecu Cristian. De precizat că instanţa de fond a omis faptul că denunţătorul Dima Sorin Nicuşor acţionând sub directa îndrumare a DNA, folosind mijloace tehnice de înregistrare (MTS) puse la dispoziţie de DNA şi folosind sumele de bani puse la dispoziţie tot de DNA (în baza unui depozit constituit de DNA) cu multe zile înainte de începerea urmăririi penale pentru capcanarea şi prinderea în flagrant a deputatului Stan Ion şi-a asumat rolul de agent provocator instigându-l pe deputatul Stan Ion la săvârşirea unor infracţiuni.
Mijloacele tehnice de înregistrare folosite de Dima Sorin Nicuşor sub atenta îndrumare a DNA evidenţiate în procesele verbale ale Serviciului Tehnic aflate la pag. 207 – 249, vol. III DUP unde se precizează activităţile desfăşurate, intervalul orar de desfăşurare, precum şi seriile şi numerele de înregistrare ale MTS folosite pentru obţinerea înregistrărilor ambientale generate de Dima Sorin Nicuşor .
Planşele de consemnare şi planşele foto a seriilor bancnotelor puse la dispoziţie de DNA demonstrează fără putinţă de tăgadă că fără acţiunea de provocare miliţienească pe care şi-a asumat-o Dima Sorin Nicuşor şi pe care a orchestrat-o DNA nu s-ar fi produs săvârşirea niciunei infracţiuni.
11.La pagina 27 din sentinţă, instanţa de fond reţine:
„Materialul probator administrat în cauză dovedeşte fără putinţă de tăgadă că în calitate de preşedinte al organizaţiei PSD Dâmboviţa, a pretins şi a primit în perioada mai – noiembrie 2009, în timpul campaniilor electorale pentru alegerile europarlamentare şi alegerile prezidenţiale în mod indirect în beneficiul formaţiunii politice din care făcea parte, de la martorul denunţător Dima Sorin Nicuşor, bunuri (găleţi) în valoare de 535.302 lei în schimbul pretinsei sale influenţe pe lângă primarii din unităţile teritoriale administrative arondate judeţului Dâmboviţa pentru a facilita obţinerea unor contracte de lucrări publice de către firmele administrate şi controlate de martorul denunţător.
Constatările reţinute de instanţa de fond la pag. 28, 29, 30şi 31 din sentinţă în legătură cu infracţiunea de trafic de influenţă presupusă a fi săvârşită de Stan Ion în 2009 nu este susţinută în niciun fel de probatoriul administrat în cursul cercetării penale sau cercetării judecătoreşti, iar simplele afirmaţii bazate pe deducţiile procurorului de caz potrivit cărora denunţătorul ar fi urmat să beneficieze de diligenţe şi bune oficii în scopul realizării unor interese ale căror caracter şi natură în raport cu legea nu sunt circumstanţiate, nu pot ţine loc de elementul material al infracţiunii – acţiune sau inacţiune incriminată de legea penală – şi nici de elementul subiectiv al acesteia – intenţia care să califice vinovăţia.
Instanţa de fond nu a putut administra probe prin care să dovedească:
a)În ce moment a pretins şi a primit deputatul Ion Stan în mod indirect în beneficiul PSD găleţi de culoare roşie de la firma S.C. Nenea S.R.L. Târgovişte.
b)Actele depuse la dosar reprezentând facturi fiscale şi fişe ale furnizorului privind livrări de găleţi către firmele controlate de Dima Sorin Nicuşor nu dovedesc vreo implicare a lui Ion Stan în preluarea şi distribuţia găleţilor în campaniile electorale din 2009.
c)Declaraţiile martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti nu confirmă în niciun fel acuzaţiile formulate de DNAşi susţinute de instanţa de fond.
d)Patronul firmei S.C. Nenea S.R.L., Goglea Ion, precizează că nu a avut nicio înţelegere cu deputatul Ion Stan sau cu Dima Sorin pentru a livra şi distribui în judeţul Dâmboviţa găleţi pentru PSD Dâmboviţa, că nu a avut niciun fel de relaţii comerciale cu deputatul Stan, cunoscându-l numai din vedere la frizeria socrului său.
De asemenea, patronul firmei S.C. Nenea S.R.L. a menţionat că nu a fost niciodată cu Ion Stan la vreuna din firmele administrate de Dima Sorin Nicuşor şi nici nu a perfectat vreo înţelegere cu Dima Sorin Nicuşor pentru a livra găleţi la PSD în campaniile din 2009.
12. La pagina 31 din sentinţa de condamnare, instanţa de fond a reţinut:
„Dialogurile ambientale purtate de inculpat cu martorul denunţător, în mai multe rânduri şi în locaţii diferite, fac dovada unei pretinderi anterioare din partea lui Stan Ion de la martorul Dima Sorin Nicuşor, în schimbul intervenţiei inculpatului pentru favorizarea firmelor administrate de Dima, cât şi a împrejurării că Dima şi-a onorat obligaţia în schimbul cumpărării de influenţă prin achiziţionarea de găleţi”.
Concluzia instanţei de fond nu este reală şi nu este susţinută de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale sau al cercetării judecătoreşti. Nu există nicio dovadă în dosarul cauzei care să demonstreze că Ion Stan a pretins martorului denunţător bani sau bunuri (găleţi) pentru campaniile electorale din anul 2009. În memoriul depus la instanţa de fond în şedinţa din 24 octombrie 2014 există la paginile 122 – 124 vol. II Instanţă Anexa 1privind echipa de campanie electorală a PSD Dâmboviţa din care rezultă că Ion Stan nu a făcut parte din echipa de coordonare a alegerilor europarlamentare şi prezidenţiale din 2009. Organul de cercetare penală nu a putut în niciun fel proba momentul pretinderii sau primirii de bani sau bunuri de către Ion Stan de la martorul denunţător Dima Sorin.
Instanţa de fond sesizând lipsa probatoriului care să demonstreze momentul săvârşirii infracţiunii de conflict de interese foloseşte un termen generic „PRETINDERE ANTERIOARĂ” care nu poate fi acceptat ca argument juridic.
De asemenea, constatăm că nu există probe în dosarul cauzei care să confirme că Ion Stan a favorizat firmele administrate de Dima Sorin. Declaraţiile date de martorii audiaţi în cursul cercetării penale şi judecătoreşti demonstrează faptul că Ion Stan nu a intervenit la niciun primar sau funcţionar public pentru favorizarea firmelor lui Dima Sorin şi nici nu a determinat vreo autoritate administrativă locală sau centrală „să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri”.
13.La pagina 33 din sentinţa de condamnare, instanţa de fond reţine următoarele:
„Referitor la împrejurarea invocată de apărare şi care ar pune sub semnul îndoielii credibilitatea depoziţiilor martorilor Dima Sorin şi Alecu Cristian, cercetarea celor doi de către DNA într-un dosar având obiect infracţiuni la legea evaziunii fiscale, Înalta Curte reţine că este lipsit de fundament legal”. Scopul urmărit de legiuitor atunci când a permis formularea unui denunţ / autodenunţ de către persoanele cercetate într-o altă cauză şi pentru care a prevăzut nişte privilegii judiciare cu efecte asupra limitelor de pedeapsă sau chiar a înlăturării răspunderii penale a fost acela de a combate infracţiunile grave prin orice mijloace, incluzând şi informaţiile furnizate de martori chiar dacă la rândul său persoana este cercetată pentru alte fapte grave. Ca o garantare a respectării principiilor echităţii procesului penal, dreptului la apărare şi egalităţii şanselor s-a instituit obligaţia în sarcina organului judiciar care primeşte denunţul de a strânge probe în baza informaţiilor de martorul denunţător, probe care pot susţine sau nu aspectele relevate de autorul denunţului”.
În contextul acestei concluzii reţinute de instanţa de fond, precizăm următoarele:
Lipsa de credibilitate a celor doi martori denunţători Dima Sorin Nicuşor şi Alecu Cristian este dovedită de:
a)Declaraţiile martorilor Dumitru Marius, Goglea Ionel, Sprinţaru
Elena, Banu Cristian, Ţuţuianu Adrian, Stroe Constantin, Manda Marin, Vlădulescu Dragoş, Stoian Gheorghe, Bădău Dan, Catrina Nicolae, Miler Adrian, Marin Sebastian, Sarca Florin, Bunea Marian demonstrează că acuzaţiile lui Dima Sorin Nicuşor sunt simple invenţii.
b)Înscrisurile depuse la dosarul cauzei de inculpatul Stan Ion în 24 februarie 2015, dar şi declaraţia martorului Dumitru Marius evidenţiază faptul că declaraţiile lui Alecu Cristian conţin multe neadevăruri pe care instanţa de fond nu le-a reţinut şi nu le-a sancţionat.
c)Procesul verbal de confruntare dintre Dima Sorin şi Miler Adrian (pag. 202 – 205, vol. I DUP ) evidenţiază minciunile spuse de Dima Sorin Nicuşor în denunţul şi declaraţiile sale din faza de cercetare penală.
Dacă instanţa de fond ar fi analizat denunţul şi declaraţiile lui Dima Sorin şi ale lui Alecu Cristian în raport de declaraţiile celorlalţi martori audiaţi în cauză ar fi constatat neadevărurile susţinute de cei doi.
Constatând că Dima Sorin şi-a asumat rolul de agent provocator, instigându-l pe inculpat prin punerea în discuţie a unor teme de provocare în conturarea unei vinovăţii, considerăm că probele administrate în cauză de către procuror şi care au stat la baza fundamentării actului de inculpare sunt nule de drept şi nu pot fi luate în considerare pentru motivarea sentinţei de condamnare a inculpatului Stan Ion pentru infracţiunea de trafic de influenţă.
Fără banii puşi la dispoziţie de DNA lui Dima Sorin Nicuşor pentru motivarea aşa-zisei acţiuni de “sponsorizare” nu s-ar fi creat condiţiile săvârşirii vreunei infracţiuni.
14.La pagina 38 din sentinţa de condamnare, instanţa de fond reţine următoarele:
„Înalta Curte constată că fapta inculpatului Stan Ion care, în calitate de preşedinte al Organizaţiei PSD Dâmboviţa, în perioada mai-noiembrie 2009 a primit în baza unei pretinderi anterioare în mod indirect, de la martorul denunţător Dima Sorin Nicuşor în beneficiul formaţiunii politice din care făcea parte produse în valoare de 535.302 lei, în schimbul pretinsei sale influenţe asupra unor primari din comunele arondate judeţului Dâmboviţa pentru a-l favoriza în obţinerea unor contracte de lucrări publice de către firmele administrate de martorul denunţător întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 ali. (1) Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000”.
Constatările instanţei de fond nu sunt susţinute de probe care să demonstreze existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, iar la dosarul cauzei nu există documentele legale care să dovedească cert că găleţile pe care Dima pretinde că le-a oferit ca sponsorizare au fost remise inculpatului Stan Ion sau PSD Dâmboviţa de către martorul denunţător.
Instanţa de fond a reţinut contravaloarea a 155.000 găleţi în sumă de 535.302 lei, însă în dosar nu există facturi decât pentru 91.633 găleţi, în sumă totală de 230.932,29 lei. Prin urmare în mod greşit s-a dispus confiscarea specială asupra bunurilor inculpatului până la concurenţe sumei de 535.302 lei.
În raport de constatările şi măsurile dispuse de instanţa de fond precizez următoarele:
Înscrisurile puse la dispoziţia organului de cercetare penală de către martorul denunţător Dima Sorin Nicuşor în data de 10 decembrie 2012 nu sunt documente justificative legale cu putere probatorie privind remiterea lui Ion Stan şi PSD a găleţilor achiziţionate de firmele:
-S.C. HOME STUDIO DESIGN S.R.L.
-S.C. PERFECT ALIMENT S.R.L.
-S.C. FARMCRIS DISTRIBUTIN S.R.L.
-S.C. MATACHE IMPEX FARM S.R.L.
Limitându-ne strict la tranzacţiile comerciale desfăşurate între furnizor şi societăţile achizitoate menţionate mai sus prin prisma documentele justificative anexate în dosarul cauzei se constată următoarele aspecte:
a)Documentele justificative, respectiv facturile fiscale anexate la dosarul cauzei sunt în număr de 22, în valoare de 240.871,40 lei, după cum urmează:
-livrări efectuate de furnizorul S.C. Nenea S.R.L. către
S.C. Home Studio Design SRL în sumă totală de
67.418,23 lei pentru un număr de 25.560 găleţi
-livrări efectuate de furnizorul S.C. Nenea SRL către
S.C. Perfect Aliment S.R.L. în sumă totală de 38.654,25
lei pentru un număr de 14.968 bucăţi găleţi
-livrări efectuate de către furnizorul S.C. Nenea S.R.L.
către Farmcris Distribution S.R.L. în sumă totală de
67.399,46 lei pentru un număr de 25.553 buc. găleţi
-livrări efectuate de către furnizorul S.C. Nenea S.R.L.
către Matache Impex Farm S.R.L.în sumă totală de
67.399,46 lei pentru un număr de 25.553 buc. găleţi.
b)În concluzie, au fost prezentate de martorul denunţător Dima Sorin Nicuşor un număr de 22 facturi emise de furnizorul S.C. Nenea S.R.L. pentru 4 firme achizitoare, firme controlate de martorul denunţător, care însumează 240.871,40 lei, reprezentând livrarea unui număr de 91.634 bucăţi găleţi faţă de 155.000bucăţi găleţi în valoare de 535.302 lei, aşa cum susţine martorul denunţător şi cum a reţinut instanţa de fond.
Analizând fiecare factură în parte au fost constatate două aspecte:
– facturile 8910/26.10.2009, 8911/26.10.2009, 8912/26.10.2009 au fost numerotate în data de 26.10.2009 cu numere mai mari decât facturile numerotate de furnizorul S.C. Nenea S.R.L. în luna noiembrie 2009, situaţie care ne conduce la concluzia că aceste facturi au fost întocmite în fals.
– facturile 8610/08.10.2009, 7995/09.09.2009, 7998/09.09.2009, 8611/08.10.2009, 7996/09.09.2009, 8612/08.10.2009 şi 7997/09.09.2009 au fost emise de S.C. Nenea S.R.L.în afara perioadelor în care s-au desfăşurat campaniile electorale pentru alegerile europarlamentare şi prezidenţiale din anul 2009.
c)facturile menţionate de instanţă în sentinţa de condamnare evidenţiază relaţiile comerciale dintre firma furnizoare S.C. Nenea SRL şi firmele achizitoare controlate de Dima Sorin Nicuşor fără a dovedi vreo implicare a PSD sau a lui Stan Ion în preluarea cantităţilor de găleţi menţionate, în transportul, depozitarea şi distribuţia acestora în campaniile electorale din 2009.
Facem precizarea că diferenţa între cantitatea evidenţiată în documentele justificative legale (facturi fiscale) existente la dosarul cauzei şi cantitatea prezentată de martorul denunţător Dima Sorin Nicuşor ca fiind pretinsă de inculpat, rezultă din faptul că atât organul de cercetare penală, cât şi instanţa de fond consideră în mod eronat că fişa de cont „furnizor” este un document justificativ legal care atestă realitatea tranzacţiilor comerciale.
Aşa cum rezultă din procesul verbal întocmit în data de 10 decembrie 2012 de Antonie Irinel Smarandache, suma de 535.302, 43 lei ca fiind valoarea celor 155.000 bucăţi găleţi, este determinată de către denunţător printr-o verificare personală asupra firmelor achizitoare, firme care sunt controlate de acesta, dar fără a fi prezentate (anexate la dosarul cauzei) documente legale sau calcule care să susţină modul în care s-a ajuns la această sumă. În principiu orice prejudiciu este obligatoriu să îndeplinească următoarele condiţii minime: să fie cert, direct, personal şi să rezulte din încălcarea sau atingerea unui drept ori a unui interes legitim.
Din punctul nostru de vedere aşa-zisul prejudiciu material reţinut de instanţa de fond nu este cert deoarece nu s-a stabilit existenţa lui ca fiind sigură, ci este evaluat numai pe baza unor afirmaţii făcute de martorul denunţător Dima Sorin Nicuşor fără a fi susţinut şi argumentat de un material documentar. Prejudiciul material este recunoscut numai dacă se argumentează realitatea şi existenţa acestuia.
În concluzie, se poate spune că probatoriul administrat de DNA şi instanţa de fond nu demonstrează fără putinţă de tăgadă că găleţile achiziţionate de firmele controlate de Dima Sorin Nicuşor au ajuns la Ion Stan sau la PSD Dâmboviţa şi în consecinţă solicităm anularea măsurii de confiscare a sumei de 535.302,43 lei. Totodată solicităm instanţei să clarifice dacă DNA a recuperat suma de 12.000 lei de la cetăţeanul turc, aşa cum susţine martorul Sarca Florin în declaraţia dată la instanţă şi să anuleze confiscarea sumei de 45.000 lei întrucât aceasta nu numai că nu este cert stabilită ca prejudiciu, dar a fost folosită de DNA într-o acţiune de provocare miliţienească de compromitere şi instigare la infracţiune a deputatului Stan Ion, folosind ca agent provocator pe Dima Sorin Nicuşor căruia DNA i-a promis că va beneficia de privilegiile juridice de exonerare a răspunderii materiale în dosarul său 130/P/2011 aflat în lucru la DNA.
Pentru toate considerentele prezentate solicităm ONORATEI INSTANŢE admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei în temeiul art. 421 pct. 2, lit. (a) NCpp, soluţia legală şi temeinică fiind cea de achitare a inculpatului Stan Ion în temeiul art. 396 alin. (1) şi (5) rap. la art. 17 alin. (2) comb. cu art. 16 lit. (c) NCpp.
Pe cale de consecinţă solicităm şi revocarea măsurii sechestrului asigurator şi disponibilizarea bunurilor aflate sub sechestru prin ordonanţa din 18.12.2012.
Inculpat,
Stan Ion
25 ianuarie 2016
