„Suntem în stand-by în ceea ce privește clădirile care la momentul acesta nici nu s-a hotărât la cine sunt în proprietate, pentru că există două societăți: Societatea Națională a Cărbunelui Ploiești, care este în faliment la momentul acesta, și Carbonifera SA Ploiești.
Suntem de «cascadorii râsului», pentru că prima societate, aflată în faliment, cere falimentul și la a doua, și vizavi de patrimoniu încă nu s-au hotărât între ei care sunt proprietarii clădirilor de pe raza comunei Șotânga. De ani de zile scriem la miniștrii Industriei și Economiei, în speranța unui sprijin în transferarea acestor clădiri către autoritatea locală, către comună, pentru că Șotânga, la momentul acesta, nu mai are posibilități de dezvoltare.
Noi, de bine de rău, am asigurat o oarecare pază, pentru că sunt alte localități miniere în țară sau în județ în care ele efectiv au dispărut. La Șotânga ele există, sunt pe picioare, într-o stare de degradare mai mare sau mai mică. De exemplu, la Clubul Minier Șotânga, care a fost perlă până la ’89 și rivaliza cu Cinematograful Independența, avem în vedere, prin preluare, să-i dăm aceeași destinație de centru cultural și există finanțare prin Compania Națională de Investiții.
Încercăm să accesăm, să-l repunem pe picioare. De asemenea, vorbim de un spital minier care poate fi transformat în așezământ social cu finanțare pe Programul Operațional Regional, ori în locuințe sociale pentru tineri prin ANL.
Există sediul de birouri al fostei exploatări miniere Șotânga care poate fi transformat într-un incubator de afaceri sau spațiile pot fi puse la dispoziție, cu chirii modice, pentru prestări servicii sau pentru încurajarea unor activități economice.
Mai este rușinea aceea de garaj situat în centrul comunei care ne obstrucționează în amenajarea unui centru civic. Sunt câteva exemple de ce putem face din clădirile astea care dau o imagine dezastruoasă, de bombardament”, spune Constantin Stroe, primarul comunei Şotânga.
