“Cand intrasem in structura MAI, eram plin de sperante legate de o viata mai buna, de un viitor mai linistit, iar in acele momente, sperantele mele se transformasera in mii de cioburi. Cu toate acestea aveam si o multumire personala, multi dintre locuitorii localitatii ma respectau ca om si nu respectau neaparat uniforma statului pe care o purtam.
In ziua de 24 decembrie 1989, aveam sa aflu ca un colonel care lucrase la Militia Judeteana Dambovita participase impreuna cu alti cativa ofiteri superiori din IGM la reprimarea evenimentelor din Timisoara.
Colonelul F.G fusese trimis acolo impreuna cu generalul A.S. (care astazi este in inchisoare) si ambii contribuisera la luarea deciziilor, iar cand evenimentele au inceput sa se precipite, colonelul a fugit pur si simplu abandonandu-si colegii si misiunea.
In mass media nu a fost pomenit niciodata numele acestui colonel. L-am revazut in perioada ianuarie 1990, la procesul intentat membrilor marcanti ai comunismului. Parca il vad cu chipul ascuns sub niste ochelari imensi de soare, cu lentile negre.
Putini au stiut ca si el a fost la Timisoara si a participat la acele evenimente. Nu stiu daca mai este in viata astazi, nu inteleg cum de nu s-au luat impotriva sa masurile legale. In 1994 continua sa ocupe o functie de comanda intr-una din structurile M.A.I.
Am trecut in perioada 24-31 decembrie 1989 prin mai multe stari de agonie si extaz, eram cand injurat si huiduit, cand laudat si apreciat, in general cei certati cu legea instigau la violenta impotriva noastra a militienilor. Imi amintesc ca toti lucratorii de la Crevedia au fost scosi de militari cu tabul din post ca sa nu fie linsati si niunul dintre ei nu mai avea sa lucreze pe raza comunei.
De altfel daca mai retineti seful de post Olaru in perioada urmatoare avea sa prezinte in stare de hipnoza un scenariu al evenimentelor premergatoare revolutiei din decembrie, in care pomenea actori, oameni politici si ofiteri superiori din M.Ap.N.
Nu mai retin cu exactitate data, dar in acel iures de incertitudini aveam sa constat ca atunci cand lasasem liberi cei doi rromi transfugi, procedasem si uman si providential. Intr-o dimineata, cei doi transfugi insotiti de inca 50-60 de rromi au venit la mine la birou, mi-au multumit si m-au asigurat ca nu voi avea de suferit, precum colegul meu care scapase cu greu de furia lor.
Atunci am iesit pe strada, am organizat si eu filtre alaturi de ei si am participat activ la mentinerea ordinii pe raza localitatii. Din 1990 aveam sa raman sa lucrez pe raza acestei localitati in care erau cam 5400 de rromi.
Incepand cu ianuarie 1990 in structura Militiei Judetene, care ulterior a devenit Politie Judeteana, au fost reincadrati mai multi militieni care fusesera trecuti in rezerva pentru indisciplina. Avea sa fie una dintre cele mai gresite decizii luate, deoarece marea majoritate a celor reancadrati continuasera sa comita abaterile pentru care fusesera dati afara.
Marea lor majoritate nu au rezistat in aparat decat doi sau trei ani si au fost din nou exclusi. Anul 1990 a fost anul in care noi incercam sa ne acomodam cu statutul de politist, iar cetatenii sa invete ce este libertatea.
Din pacate , multi dintre noi si dintre cetateni nu s-au adaptat cu acest nou statut.
Sotii Ceausescu fusesera impuscati langa Militia Judeteana, dar mentalitatea comunista a sefilor avea sa reziste inca mult timp dupa aceea, nepotismele, pilele si coruptia imbracau noi forme, mai “democratice”, aveam sa constat pe propria-mi piele, nu se schimbase mai nimic.
VA URMA”
DD.
