„Am ajuns cu calitatea educației într-un punct de minim”. Cuvintele, deși pe buzele (mai) tuturor, aparțin ministrului Educației în funcție. Aflat la al 3-lea mandat din ultimii 10 ani, domnul Sorin Cîmpeanu spune singur că a eșuat.
Acesta e însă doar unul dintre motivele pentru care USR a depus moțiune simplă pentru demiterea sa, căci proporțiile dezastrului din Educație sunt aproape abisale: 40.000 de copii care n-au mai susținut bacalaureatul în acest an, alți 17.000 care n-au ajuns nici măcar la Testarea Națională, nici măcar o școală adăugată în programul pilot „Masă caldă în școli” în ultimii ani, un buget infim alocat Educației (sub 2,3% din PIB), un procent înfricoșător al copiilor care trebuie să aleagă între mâncare, haine sau rechizite (aproximativ 33%) iar luminița de la capătul tunelului nu mai pare că se vede, mai ales dacă ne gândim la faptul că 20% dintre copiii români merg la culcare flămânzi seară de seară iar 6 din 10 tineri absentează de la cursurile școlare pentru că trebuie să lucreze în gospodărie.
Despre educație pare că vorbim din păcate doar în prag de alegeri electorale. Pe hârtie, totul sună minunat. „România educată” a fost un dicton extrem de uzitat în urmă cu 2 ani de zile. Dincolo de vorbe însă, cifrele relevă o realitate pe care nu mai putem s-o ignorăm. O realitate pe care trebui să o înfruntăm onest, pentru că soluțiile reale nu pot să vină atâta timp cât nu recunoaștem c-avem o problem. A pune elevul pe primul plan devine astfel mai important ca oricând, căci în caz contrar riscăm să lăsăm România fără un viitor real. Domnul Cîmpeanu a dovedit că nu-i interesat de acest aspect iar analiza sa „pe subiect” e suficientă: „Am ajuns cu calitatea educației într-un punct de minim”. Să n-o lăsăm astfel să coboare și mai jos.
