Povestea unei familii împlinite! S-au găsit, s-au ales și se iubesc necondiționat!”Ne-am căutat unii pe alții și ne-am găsit!”
Noi sărbătorim familia în fiecare zi, nu doar în data de 15 mai. De aceea am ales să vă povestim o situație mai mult decât fericită, o poveste de iubire necondiționată, care este departe de a fi finalizată!
Doamna Florina și domnul Mihai au avut o căsnicie fericită încă din prima zi. Au trăit momente frumoase împreună, au muncit împreună, au construit împreună, însă nu au putut avea proprii lor copii. Nu au renunțat la ideea de a avea o familie completă nici după ce bărbatul a ajuns într-un scaun cu rotile, la doar 29 de ani, din cauza unei meningite nedescoperită de medicii spanioli și netratată corespunzător. Cei doi soți se aflau în Spania la acel moment, unde munceau. Doamna Florina i-a rămas alături și a devenit cel mai important sprijin. În ciuda problemei de sănătate, domnul Mihai este un luptător, un om extrem de puternic, vesel, plin de optimism și ”cel mai bun din lume”, așa cum spune întreaga familie.
După nenumărate discuții, cei doi soți au decis să adopte un copil. Au venit din Spania, au obținut atestatul și au așteptat nerăbdători momentul în care îl vor întâlni pe prichindelul de 2-4 ani, pe care sperau să îl primească în familia lor. Domnul Mihai se temea că nu vor putea deveni părinți adoptivi din cauza problemei de sănătate, însă, când a aflat că se poate, s-a bucurat enorm. ”Chiar ziceam că trece așa greu timpul până finalizăm procedura de adopție… Eu credeam că mergem, ne alegem și gata!”. Motivul întoarcerii definitive în țară a fost adopția, împlinirea familiei, deși cei doi au o locuință și în Spania. La un moment dat, au fost sunați de reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Dâmbovița.
Domnul Mihai nu credea că au fost sunați pentru adopție, ci se gândea să le ofere copiilor din sistem câteva cadouri, pentru că se apropiau sărbătorile de iarnă. Cei doi soți au rămas fără cuvinte când au auzit că pot veni la sediul instituției pentru a vedea copiii eligibili pentru adopție. Aici le-au fost prezentați doi frați, Denisa (9 ani) și Alex (8 ani), doi copii frumoși, curioși și temători. ”Aoleu! 2? De 8 și 9 ani? Trebuie să vorbesc cu soțul…”. O simplă discuție a fost de ajuns, iar planurile celor doi soți s-au schimbat pe loc și deși se temeau să adopte doi copii, nu unul, și mai mari decât sperau ei inițial, au acceptat pe loc adopția!
Au mers la asistentul maternal profesionist în grija căruia aflau micuții. Drumul a fost extrem de anevoios, cu zăpadă mare, gheață peste tot, dar viitorii părinți erau mai hotărâți ca niciodată să ajungă la copii. Au mers cu cadouri și au găsit două chipuri blânde, cu privirile inocente și curioase: ”Alex era foarte rece, nu a vrut să vină la noi. Deși el ne-a așteptat mai nerăbdător nu s-a arătat interesat să ne cunoască, deși era mai curios. Denisa era mai blândă, ea a venit către noi.” (doamna Florina).
”Am zis din start că da, fără niciun dubiu! Am zis că acești copii trebuie ajutați și știam că noi trebuie să le fim alături. Ei pe noi ne căutau, noi pe ei îi căutam, de fapt, fără să știm. Ne-am căutat unii pe alții și ne-am găsit!” (domnul Mihai).
Au început întâlnirile și vizitele copiilor la domiciliul celor doi soți: ”Soțul, după ce i-a văzut, parcă avea luna de pe cer. Eu eram mai speriată și spuneam tot timpul că dacă ei nu vor să vină la noi nu îi vom obliga. Îl vedeam pe Alex că era mai reținut…”.
Copiii erau speriați de cuvântul ”adopție”, pe care nu îl înțelegeau. Erau mici, atașați de asistentul maternal profesionist și nu știau ce îi așteaptă. ”Când i-am văzut nu mi s-a părut că o să merg din prima la ei. În prima zi am plâns, voiam înapoi unde am crescut, dar cu timpul, i-am cunoscut pe mami și pe tati și am hotărât să rămân aici!”, povestește Alex serios, dar al cărui zâmbet ascuns se zărește în colțul gurii.
”Când l-am văzut pe tati am zis că nu vreau să am un tată așa, în cărucior, pentru că mă gândeam că ceilalți copii nu vor fi apropiați de mine, că vor fi mai răutăcioși. Dar apoi, când am văzut că este un om foarte bun, nu am mai gândit așa”, spune Denisa cu lacrimi în ochi, lacrimi care îi năpădesc și pe părinți.
Acum sunt o familie completă, unită, învăluită în iubire! Copiii sunt foarte atașați de părinți, li se fac toate poftele, au tot ce le trebuie și au devenit sprijin pentru tati, de care au foarte mare grijă. Se întrec în a-și exprima sentimentele de iubire față cei cei doi oameni cu suflet mare care le-au oferit un cămin, o familie, spunând împreună că ”mami și tati reprezintă totul pentru noi, inima și sufletul!”.
”Nu îi dăm pe copiii din toată lumea!”, spun părinții mândri de cei doi copii. Deși nu sunt copiii biologici, cei doi frați, acum de 10 și 11 ani, reprezintă tot universul doamnei Florina și al domnului Mihai: ”Ne-au schimbat viața complet, ne-au umplut casa și inimile de bucurie! Suntem mai răbdători, mai grijulii, totul este altfel, mai bun, mai frumos! Sunt copiii ideali, pe care orice părinte și-i dorește. Alex este darnic, sufletist, foarte sincer, cel mai frumos băiat! Denisa este sensibilă, blândă, harnică, iubitoare și cea mai frumoasă fată!”.
Alex și Denisa tresar imediat ce unul dintre părinți are orice problemă minoră de sănătate. Și-i doresc sănătoși și bucuroși alături de ei și abia așteaptă prima vacanță împreună în Spania.
Copiii au planuri mari pentru viitor, iar acum sunt liniștiți alături de părinții care îi vor sprijini necondiționat. Fetița își dorește să fie asistent medical, pentru a ajuta cât mai mulți oameni și pentru a avea mereu grijă de tati. Are și o voce extraordinară și chiar face canto. Interpretează cântece populare și poartă cu mândrie costumul tradițional românesc. Abilități artistice are și băiatul, care a învățat să cânte la orgă, dar își dorește să devină polițist, pentru că spune că vrea să rămână cinstit mereu. Cei patru reprezintă cel mai bun exemplu că familia se poate forma și prin adopție! Copiii sunt foarte norocoși că au găsit așa părinți, părinții sunt foarte norocoși că au fost binecuvântați cu așa copii deosebiți. Micuții chiar le seamănă părinților adoptivi și suntem convinși că se vor transforma în adulți la fel de buni și responsabili ca părinții lor! Împreună sunt o familie împlinită!
Alex și Denisa îi încurajează pe toți copiii cu măsură de protecție să fie încrezători în cei care îi doresc alături de ei, pentru că viața li se poate schimba complet!
sursa – DGASPC Dambovita
