Ieri am înţeles cel mai bine pentru ce s-a prăbuşit PDL la nivel judeţean şi naţional. Am simţit-o într-o sală de tribunal, unde gaşca de la baschet a încercat să îmi aplice lovitura finală, după ce nu a reuşit să mă cumpere, să mă sperie sau să îmi distrugă imaginea. Ore în şir am fost bombardat cu zeci şi sute de întrebări, de avocaţi aduşi special de la Bucureşti să mă ţintuiască cu un interogatoriu obositor, în intenţia de a descoperi fisuri în apărarea mea.
Toate acestea, sub privirile ironice ale primarului Gabriel Boriga, care a petrecut ore bune în sală, probabil pentru a produce impresie ori pentru a-i susţine moralul „fratelui” Iugulescu. Întrebările sub formă de reproş, atent formulate, au curs în cascadă, fiind inteligent întrerupt pentru a-mi pierde logica sau răbdarea, descifrând cum se doreşte intimidarea mea, pentru a claca la nivelul răspunsurilor.
M-am simţit ca la un tribunal de război, în care apăream ca un duşman al poporului, ce trebuie executat pentru genocid. Şi asta pentru că mi-am permis să solicit informaţii de interes public, privind cheltuirea a zeci de miliarde de CSM Târgovişte, club prezidat de Ciprian Iugulescu. L-am numit C. Iugulescu ori beizadea, termeni fără nici o nuanţă de denigrare, conform dicţionarului limbii române, atrăgându-mi şi aici zeci de întrebări la interogatoriu.
M-am apărat şi eu, spunând cum am fost şantajat pentru a nu mai publica informaţii despre echipa de baschet sau cum am fost alergat pe stradă cu o bâtă şi ameninţat din acelaşi motiv. M-am apărat vorbind despre publicarea şi inventarea unor discuţii private, preluate după ce mi-au fost sparte conturile de pe reţelele de socializare. M-am apărat dezvăluind cum am fost interzis pe stadion sau la bazinul de înot, ori cum am fost filmat la comandă, chiar şi la baie.
M-am apărat cu documente oficiale, preluate inclusiv din raporturi ale Curţii de Conturi. M-am apărat cu ajutorul imaginilor compromiţătoare din clubul de la Satu Mare, unde a ieşit un scandal monstru. M-am apărat vorbind despre desfiinţările echipelor de baschet şi de fotbal, după ce au cheltuit multe miliarde din bani publici. M-am apărat cu sutele de mesaje de ameninţare cu moartea apărute pe telefonul mobil. M-am apărat folosindu-mă de Legea 544 şi de documente emise de CSM Târgovişte, unele dincolo de termenul legal.
M-am apărat vorbind despre puzderia de funcţii şi privilegii de care se bucură Iugulescu. M-am apărat dezvăluind cum am fost contactat de elevii Colegiului Naţional Ienăchiţă Văcărescu, deranjaţi că domnul prefesor nu trece pe la ore. M-am apărat prin natura meserieI, de a informa cititorii despre cheltuirea banului public în sport. M-am apărat luptând pentru aflarea adevărului şi pentru a trăi mai bine, inclusiv cei responsabili să facă dreptate într-o societate nedreaptă. M-am apărat exprimându-mi nedumerirea că la CSM Târgovişte nu a pătruns până acum nici un organ de control, cel puţin eu nu am auzit să se întâmple asta.
M-a apărat şi colegul Ionel Pitaru, supus şi el unui interogatoriu stresant, întins pe parcursul câtorva ore. Nu m-am speriat de suma solicitată drept daune morale, 5 miliarde vechi (!), nici de avocaţii aduşi de la Bucureşti, probabil pe bani grei, nici de prezenţa primarului Boriga în sală şi nici de declaraţiile mincinoase ale martorului Armand Mihălăchioiu, un vechi „prieten”, pentru care va trebui să răspundă, chit că s-a jurat cu mâna pe biblie că va spune numai adevărul. Iată pentru ce s-a prăbuşit PDL, plătind preţul aroganţei, al tupeului şi al intimidării.
Aştept acum ca toţi cei din gaşca de la CSM Târgovişte să fie şi ei interogaţi, ore în şir, pentru cum au cheltuit banul public în ultimii patru ani, adică sute de miliarde. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă la alegeri ar fi câştigat PDL? Probabil că aş fi fost răstignit în faţa Primăriei Târgovişte. Oamenii au făcut dreptate, Dumnezeu a făcut dreptate!
Costin Mihai | costin.mihai@artpress.ro
