17 septembrie 2021
VIDEO – PASTORALĂ DE SFINTELE SĂRBĂTORI ALE ÎNVIERII DOMNULUI – LUMINĂ ȘI IUBIRE MILOSTIVĂ

VIDEO – PASTORALĂ DE SFINTELE SĂRBĂTORI ALE ÎNVIERII DOMNULUI – LUMINĂ ȘI IUBIRE MILOSTIVĂ

nif-pastPASTORALĂ

DE SFINTELE SĂRBĂTORI

ALE ÎNVIERII DOMNULUI

ÎNVIEREA DOMNULUI –

LUMINĂ ȘI IUBIRE MILOSTIVĂ

Editura Arhiepiscopiei Târgoviștei

– 2017 –

2

† NIFON

DIN MILOSTIVIREA LUI DUMNEZEU,

MITROPOLIT ȘI ARHIEPISCOP

AL TÂRGOVIȘTEI

IUBITULUI NOSTRU CLER,

CINULUI MONAHAL ȘI TUTUROR

CREDINCIOȘILOR DIN

ARHIEPISCOPIA TÂRGOVIȘTEI,

HAR ȘI PACE DE LA HRISTOS CEL ÎNVIAT,

IAR DE LA NOI, ARHIPĂSTORUL VOSTRU,

PĂRINTEASCĂ BINECUVÂNTARE

3

HRISTOS A ÎNVIAT!

Iubiții mei fii sufletești,

slujitori ai altarelor străbune

și binecredincioși creștini,

„Această aleasă și sfântă zi, împărăteasă și

doamnă, sărbătoare a sărbătorilor” (Canonul

Învierii), plină de lumină, măreție, bucurie și

solemnitate, semn al iubirii milostive și al

Atotputerniciei lui Dumnezeu, Învierea Domnului

reprezintă, pentru fiecare creștin, cea mai importantă

sărbătoare, reper sfânt ce ne descoperă sensul autentic

al existenței noastre în lume și ne oferă, cu

generozitate dumnezeiască, forța de a străbate

neliniștile și provocările vieții, de a mărturisi, cu

încredere în Bunul Dumnezeu, valoarea inefabilă a

vieții ființei umane.

Pentru omul din toate timpurile și din toate

locurile, Fiul lui Dumnezeu a ales să Se Întrupeze,

adică să intre în lumea noastră, să Se unească în mod

tainic cu fiecare om în parte, să pătimească, să moară

și să învieze, pentru a ne oferi mărturia supremă a

valorii vieții umane, a iubirii dumnezeiești și a

sensului existenței noastre: acela de a fi următori în

iubire și milostivire, în speranță și lumină, Domnului

Cel înviat din morți. Deoarece, în El, cei ce cred

gustă puterile veacului viitor” (Evrei 6, 5) și viețuiesc

ca aceia care trăiesc să nu mai trăiască pentru sine,

4

ci pentru Acela care a murit și a înviat pentru ei” (II

Corinteni 5, 15).

Izvorâtoare de bucurie și de lumină, de speranță

și de încredere, Învierea Domnului este, prin

excelență, sărbătoare a comuniunii, a solidarității și a

unității în lumea noastră, semn de reconciliere, pace și

bună înțelegere între oameni, mai ales că, în acest an,

sărbătorim Paștele în aceeași zi, toți creștinii. Aceasta

pentru că ea este operă a Preasfintei Treimi, modelul

suprem de comuniune, iar comuniunea autentică se

trăiește în Biserică, comunitatea sfântă ce

rememorează și actualizează liturgic jertfa de pe

Cruce, Moartea și Învierea Domnului (Fapte 2, 24,

Romani 1, 3-4).

Înviind din morți, Domnul ne-a arătat că drumul

care duce la împlinirea vocației noastre umane trece,

în mod obligatoriu, prin pătimire și Cruce, prin

răstignirea față de modul superficial și materialist de

înțelegere a vieții, prin omorârea păcatului și a

slăbiciunii, prin înnoirea minții și a speranței noastre.

Din această perspectivă, toate încercările vieții,

suferința, boala și moartea capătă, întru lumina

Învierii, sensuri cu totul noi. Ele aparțin pătimirii

noastre, care odată liber asumate, în unire cu Hristos

Domnul, ne asociază biruinței Sale glorioase și se

constituie în trepte spre cer și mijloace de

spiritualizare și de îndumnezeire, prin harul Său cel

dumnezeiesc.

În această sfântă noapte, cu inimile înnoite de

speranță, de harică și dumnezeiască putere, precum și

de încredere în bunătatea Creatorului, cântăm cu toții

5

mărețul imn al învierii: „Hristos a înviat din morți, cu

moartea pe moarte călcând și celor din morminte

viață dăruindu-le!”.

Dreptmăritori creștini,

Noaptea pascală este, de fiecare dată, pentru noi

toți, o noapte specială, plină de încredere în milostiva

iubire a Tatălui ceresc care, prin Învierea din morți a

Fiului Său, ne dă fiecăruia dintre noi, certitudinea

propriei noastre învieri, deoarece „Hristos a înviat din

morți, fiind începătură (a învierii) celor adormiți” (I

Corinteni 15, 20).

În același timp, ne aduce speranța că, dincolo de

înfrângerile vieții, de orice neliniște și opreliște, de

suferință, de frică și de moarte, se află biruința, plină

de lumină, a Domnului Celui Înviat, la care, prin

credință, ne asociem și noi.

În mod tainic, dar sigur, Mântuitorul Hristos ne

însoțește în toate momentele vieții noastre, în neliniște

și suferință, în boală sau moarte, în încercare sau

bucurie, pentru a ne ajuta, pentru a ne dărui sprijinul

Său, balsamul milostivirii Sale, și pentru a fi părtaș cu

noi la toate cele ale existenței noastre.

El este primăvara veșnică a vieților noastre,

Izvorul, Sprijinitorul și Desăvârșitorul nostru, Cel care

nu a pregetat să-Și dea viața „pentru noi oamenii și

pentru mântuirea noastră”, cum mărturisim în

Simbolul de credință, pentru a ne arăta ce semnificație

uriașă avem fiecare dintre noi înaintea lui Dumnezeu.

Așa cum spunea Sfântul Irineu din Lugdunum, „omul

6

este gloria Dumnezeului Celui viu” (Adversus

haereses, IV, 20, 7), cea mai importantă ființă a

creației Sale, care are ca destin asemănarea în iubire,

milostivire, generozitate și bunătate cu El.

În lumina Învierii Domnului, viața noastră capătă

sens, căci de acum știm că moartea este numai o

trecere, poate grea, poate dureroasă, dar numai o

trecere spre Împărăția lui Dumnezeu, o punte, adică

un paște, de la moarte la viață, în care niciodată nu

suntem singuri, ci întotdeauna cu Dumnezeu care ne

iubește, ne luminează și ne călăuzește pașii spre

întâlnirea cu El, în mod direct și nemediat, în zorii

celei de a opta zi, așa după cum este numită, în

teologia noastră răsăriteană, veșnicia.

Paștele dă putere vieții noastre cotidiene, ne

descoperă sensul tainic al fiecărui cuvânt, gest sau

faptă, căci toate acestea sunt trepte spre nemurire,

mijloace de spiritualizare și de îndumnezeire, după

chipul Aceluia care ne-a iubit mai întâi (I Ioan 4, 10).

Înviind din morți, Domnul Hristos a marcat în mod

definitiv istoria umană, punând semnul biruinței Sale

pascale în parcursul lumii noastre și în viața tuturor

acelora care cred în El.

Iubiți frați și surori în Domnul,

Dis-de-dimineață, în prima zi a săptămânii, când

încă era noapte, cu tristețe și mâhnire, femeile

mironosițe au pornit către mormântul Domnului Iisus,

ca după ritualul vechi, să ungă cu uleiuri aromate

Trupul Său, în semn de respect și de apreciere, de

7

evlavie și de iubire. Cine știe oare câtă neliniște,

durere, îndoieli și întrebări purtau ele în sufletele lor

atât de încercate? La fel cum, adesea, și noi suntem

năpădiți în încercări, suferințe și neputințe, crezândune

singuri și părăsiți de toți apropiații!

Odată ajunse înaintea mormântului, o

străfulgerare de speranță le-a cuprins, căci acea piatră

foarte mare, parcă simbol al păcatului și al răutății, al

întunericului și al morții, ce străjuia intrarea, fusese

dată la o parte. La fel, vajnicii soldați romani, care din

ordinul lui Ponțiu Pilat și cu promisiunea recompensei

din partea mai marilor preoți de la Templu, păzeau

mormântul ca nu cumva ucenicii Domnului să vină

noaptea și să-I fure Trupul, ca apoi să spună că El a

înviat, dispăruseră.

Cu neliniște și cu o speranță tot mai mare s-au

aplecat și au coborât treptele mormântului, dar nu au

găsit trupul Domnului Iisus, ci au zărit numai

giulgiurile singure zăcând, împăturite într-un colț

(Ioan 20, 6). Apoi, doi îngeri le-au dat vestea cea mare

și plină de bucurie: Hristos, Domnul, Învățătorul și

Prietenul lor a înviat! „Pentru ce-l căutați pe Cel viu

între cei morți? Nu este aici, ci a înviat” (Luca 24, 5-

6). De aceea, ele au văzut și au crezut, la fel cum

suntem și noi îndemnați de vestirea plină de speranță a

Evangheliei (Ioan 20, 8).

Mântuitorul nu mai era acolo, în micul și

întunecatul mormânt, ci înviase. Acea mică și aparent

neimportantă sămânță, fărâmată parcă de răutatea și

necredința umană, aruncată în adâncul pântecelui

pământului, a înflorit și a făcut să irumpă viața. De

8

fapt, aceasta este adevărata și marea noutate a vieții,

acea Veste cea Bună care copleșește lumea cu

speranță: Hristos a înviat din morți și moartea nu mai

are stăpânire asupra Lui. Moartea nu poate să învingă

niciodată viață. Viața este mai mare decât moartea.

Cu teamă sfântă și cu cutremur, femeile

mironosițe au primit această veste ce le-a zdruncinat

din temelii toate certitudinile existenței lor de până

atunci și, cu bucurie mare, cu speranță și încredere au

alergat, împărtășind această Veste Bună apostolilor,

devenind vestitoare ale bucuriei, speranței și iubirii

milostive ale lui Dumnezeu, „apostole ale apostolilor

cum au fost denumite, căci ele sunt primele vestitoare

ale Învierii, martore sensibile ale biruinței lui Hristos

asupra morții (Luca 24, 9-10), ce au spus tuturor că „A

înviat cu adevărat Domnul” (Luca 24, 34).

După aceea, Domnul Cel Înviat S-a arătat

apostolilor și multor altora, pentru a le spori bucuria și

a le întări credința.

Domnul și Stăpânul vieții era mort, iar acum

trăiește, este viu, triumfă și ne călăuzește pentru a fi și

noi, împreună cu El, biruitori ai păcatului, răului,

întunericului și morții! Cu iubirea Sa milostivă și

astăzi, până la sfârșitul veacurilor, El nu încetează să

înlăture, cu putere dumnezeiască, pietrele păcatului și

ale neputinței de pe mormintele sufletelor noastre,

acelea pe care le purtăm în interiorul nostru și care

ascund egoism, durere, teamă, iluzii sau neîncredere,

tot ceea ce nu ne lasă să trăim deplin, împiedicându-ne

să ne manifestăm ca fii ai luminii, ai Tatălui ceresc, de

la care vine tot binele din lume.

9

Iubiți creștini,

Învierea Domnului reprezintă o sărbătoare a

comuniunii, a solidarității și a iubirii generoase față de

aproapele nostru, aflat în necaz și suferință.

Prin urmare, avem cu toții datoria să răspândim

această bucurie a Veștii celei Bune a Învierii lui Iisus

Hristos din morți, împreună cu faptele pline de

milostivire față de aproapele nostru, căruia atunci când

îi alinăm suferința sau îi dăruim din cele necesare vieții

cotidiene, contribuim la luminarea chipului lui

Dumnezeu din noi.

Avem datoria de a fi părtași, prin tot ceea ce

facem, la răspândirea dreptății și a echității în societatea

în care trăim, la alungarea urii și a răutății, a dezbinării

și a violenței, adică la renunțarea a tot ceea ce este

nefolositor existenței noastre.

Mesajul marii sărbători a Învierii Domnului este

unul de pace și de bucurie, de speranță și de lumină, de

ajutorare reciprocă și de comuniune, iar acesta trebuie

promovat în viața noastră, acolo unde trăim și muncim,

deoarece numai așa putem schimba chipul lumii în care

trăim și ne putem aduce contribuția la crearea

civilizației creștine a iubirii.

Adevărata schimbare trebuie să se petreacă în

sufletele noastre, pentru că numai așa vom reuși să

transformăm comunitățile noastre, să creăm o lume mai

dreaptă, mai bună și mai frumoasă, mai suportabilă, o

reflectare a Împărăției lui Dumnezeu.

10

Iubiți fii duhovnicești,

Doresc să vă mulțumesc tuturor pentru

statornicia, curajul și hotărârea cu care vă manifestați

sprijinul pentru ora de religie din școala românească și

pentru susținerea valorilor familiei tradiționale,

precum și pentru ajutorul constant și generos pe care-l

oferiți realizării proiectelor social-filantropice ale

Bisericii noastre strămoșești.

Prin bunăvoința lui Dumnezeu, anul acesta a

fost proclamat, de către Sfântul Sinod, drept „Anul

omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și al pictorilor

bisericești” și „Anul comemorativ Justinian Patriarhul

și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului în

Patriarhia Română”, pentru a aprofunda importanța

sfintelor icoane în viața spirituală a Bisericii noastre

străbune și a omagia personalitatea vrednicului de

pomenire Patriarh Justinian, care, în vremuri de

cumpănă și persecuții, a știut să călăuzească, așa cum

se cuvine, Biserica străbună și poporul binecredincios

pe drumul mântuirii.

Tot în acest an, aniversăm 500 de ani de la

începutul construirii Catedralei Mitropolitane din

Târgoviște, precum și jumătate de mileniu de la prima

canonizare de pe teritoriul țării noastre, prin trecerea

în rândul sfinților a marelui Ierarh Nifon, Patriarhul

Constantinopolului și Întâistătătorul Bisericii

muntene. De asemenea, acest an este dedicat, în

Eparhia noastră, aniversării activității tipografice de la

Târgoviște a Diaconului Coresi.

11

fb-share-icon20

Lasă un răspuns

Social Share Buttons and Icons powered by Ultimatelysocial