“Sunt unul dintre cei care au aflat, pe pielea lor, ce înseamnă să te comporţi cu demnitate în profesia de gazetar. Am şi acum în minte episodul „Mierla” din regimul ţărănist, operaţiune care îi viza pe jurnaliştii incomozi pentru a-i decredibiliza. Nu doresc să dezgrop morţii, fie-le uşoară ţărâna politică, dar nu pot să nu vă mărturisesc amărăciunea uriaşă pe care am purtat-o ani de-a rândul în suflet, ştiindu-mă tot timpul vânat. Ceea ce m-a surprins întotdeauna a fost însă suceala ziariştilor (pardon, a „ziariştilor”), care s-au pus de fiecare dată la dispoziţia puterii.
Eu nu pot fi băgat în categoria asta, pentru că, la mine, până să fac parte dintr-o structură politică, „suceala” a fost în sensul de a rămâne un critic al puterii. Al oricărei puteri, oricum s-ar fi sucit ea în funcţii. Ca să nu mă dezic de stilul care m-a făcut şi iubit, dar şi nesuferit, uite că şi de data asta îmi exprim public un punct de vedere care sunt sigur că îi va găsi pe unii (pre)dispuşi să facă pe deranjaţii. Personal nu sunt de acord să i se mai caute în coarne veneticului liberal Volintiru, paraşutat de la centru pe capul dâmboviţenilor. Individul a dihonizat USL-ul în Dâmboviţa din amor nebun pentru PDL, asta o vede deja şi-un orb.
Hai c-o fi politica asta curvă, că n-o zic doar eu, dar nici în halul în care vor unii s-o aducă pe centură nu mai e de suportat. Exemplul recent de la Consiliul Local Târgovişte, care nu e întâmplător, ci se adaugă la un lung şir de „întâmplări”, completează un puzzle de-a dreptul sinistru pentru cei care şi-au pus nu doar ştampila, ci şi speranţe uriaşe în USL.
Iar votul pentru USL, să nu uităm, a fost într-o mare măsură şi un vot de blam împotriva PDL-ului. Adică împotriva abuzurilor, hoţiilor, minciunilor ordinare care au pus peste PDL eticheta de gaşcă politică nefrecventabilă pentru orice om cu o minimă decenţă. Nu sunt un tip absurd, însă rănile provocate de PDL-işti nu doar mie, ci la milioane de români, trebuie urgent vindecate nu printr-o cârdăşie cu ei, ci printr-un comportament politic radical faţă de cei pe care poporul i-a trimis în opoziţie. Şi-atunci mă întreb în scris, dar pot să ies şi-n piaţa publică s-o fac, c-o goarnă la purtător: cine e cel care-l susţine pe Volintiru ăsta ca să-şi bată joc de electoratul dâmboviţean?
Păi noi, ăştia de pe aici, suntem cumva niscaiva glugi de coceni pentru liberalii de la Centru? Domnule Crin Antonescu, vă reamintesc că la mine în birou mi-aţi vorbit foarte convingător despre decenţă şi responsabilitate în politică. Cuvintele dumneavoastră mi-au mers la suflet pe vremea aia şi ce mult vă mai plăceau şi dumneavoastră vorbele mele. Alea critice, vreau să zic, cu care mă îndeletnicesc eu de peste două decenii în gazetărie, spre disperarea prietenilor prietenului dumneavoastră, Volintiru.
Nu mă mai miră acum atacurile mediatice iresponsabile puse la cale împotriva PSD-ului de clanul transpartinic din Dâmboviţa, în care Volintiru se simte suspect de bine împreună cu Popescu şi Boriga. Am aflat că pe această filieră se fac presiuni uriaşe asupra consilierilor municipali PNL care vor sfârşi politic prin a se face de tot râsul dacă vor mai sta (la comandă!) la remorca PDL-ului.
De tot râsul s-au făcut deja şi „jurnaliştii” din propaganda PDLului, care s-au pus la dispoziţia acestui clan transpartinic. Dar la unii ca ăştia, suceala mediatică nu vine din capetele lor, ci dintr-ale patronilor care-şi mişună suspect afacerile folosindu-se de gazetărie ca de-un paravan. Mă întreb până când?”, scrie jurnalistul Teodor Vasiliu, în editorialul din cotidianul Jurnal de Dâmboviţa.
20