“Nu știu alții cum sunt, vorba prietenului meu din copilărie, dar eu când mă gândesc ce previziune politică am avut, mă apucă emoția. Nu-mi închipuiam eu de ce un militant de stânga, cum am pretenția că sunt, n-ar putea fi prieten cu un militant de dreapta, cum e, să zic, regizorul Mihai Constantin Ranin. Mă gândeam așa, ca prostu’, că prietenia dintre noi, cu oarecare notorietate în târg, ar fi putut suferi dacă am fi fost pe baricade diametral opuse. Și uite că Dumnezeu, drăguțul, mi l-a lăsat pe Ranin prieten și bine a făcut.
Am spus-o de multe ori, și oficial, dar și la o bârfă (ce frumos bârfesc bărbații!), că mizerabila politică a clanului nașului PDL trebuie oprită. Mi-era clar și atunci, ca și acum, că de unul singur n-aș fi putut face mai nimic decât dacă mi s-ar fi alăturat forțe politice importante ale opoziției. Până și D.N.A.-ul, care, zice-se, ar fi vopsit în vârf, s-a pus pe treabă la dosarele clanului.
Rămâne să sperăm că, în sfârșit, sub o altă politică, instituțiile abilitate ale statului le vor da peste mecle ăstora de-s liderii jafului local. Să vezi distracție prin cartierele noastre când le-om vedea „isprăvile” pedepsite tuturor celor care, de doi ani încoace, devalizează bugetele publice. Dar să nu ne grăbim, vorba lu’ nenea Iancu. Până acolo, mai avem mult de luptat, noi proștii ăștia de suntem azvârliți de prin toate conferințele de presă și instituțiile statului fiindcă vrem să ne informăm corect auditoriul.
Aventura asta pe care mi-am permis-o de a fi în relații foarte bune cu PNL-ul local i-a stârnit pe mulți prostovani. Unii din tabăra mea de stânga se arătau suspicioși, ba chiar se închiondorau (vezi DEX!) când le povesteam despre o eventuală alianță locală cu PNL-ul. Pedeliștii, specialiști în diversiuni, au aruncat chiar în public probabilitatea c-aș putea trece la PNL pentru o eventuală candidatură la funcția de primar. Ce frumos! Unii PNL-iști, evident din gașca lu’ nașu’, își dădeau cu părerea cum că eu aș selecta liberalii pe care să-i fac cunoscuți opiniei publice.
Mai mult chiar, aflându-mă la conferința municipală a PNL-ului să-l susțin moral pe prietenul meu, regizorul Mihai Constantin Ranin, unii dintre liberalii lu’ nașu’ PDL s-au transformat brusc în adversarii mei. Se închiondorau ca pedeliștii! N-am să insist acum, dar am să spun doar atât, că mă aflu în relații corecte cu mulți liberali, printre care chiar și cu președintele acestora, Crin Antonescu.
Și ca să nu bat câmpii, o spun deslușit astăzi, fie și într-un pamflet, că prietenia cu peneliștii locali, oficializată, mă bucură enorm. Pe de-o parte, fiindcă majoritatea sunt oameni serioși și frumos educați, știu bine ce spun, iar pe de altă parte, fiindcă alăturându-se forței PSD-ului local, s-a găsit în sfârșit formula schimbării politice urgente și radicale în Dâmbovița. Nu ascund că sunt inițiatorul proiectelor de schimbare politică locală prin alegeri anticipate și că doresc să mi-i alătur și pe liberali în aceste proiecte. Avem o țintă comună. Acum de fapt începe, dacă vreți, politica de salvare a dâmbovițenilor și târgoviștenilor din ghearele dictaturii pedeliste. Uniunea asta Social-Liberală este obligată să le readucă cetățenilor speranța pe care actualul guvern, total incompetent, le-a călcat-o în picioare.
Și ca să stopez de la început alte și alte bârfe, o spun cât se poate de limpede că nu-mi doresc altă poziție politică decât cea de militant, pe care o am astăzi. Doar că de mâine, iată, în mod să-i spunem legal, voi fi și militant liberal în interesul cât mai multor concetățeni de-ai noștri. Și uite așa am să trăiesc și eu să văd cum gașca asta portocalie, cu nașul și toți finii lui, va ieși din istorie și va intra acolo unde trebuie.
Un coleg de-al meu, care-i tot timpul „parfumat”, m-a întrebat șugubăț ce-o să fac eu cu gazeta când o fi Uniunea la putere. M-am râs de m-am stricat, fiindcă, nu-i așa, ce-i mai frumos pe lumea asta decât să critici? Cum oi face-o, rămâne să văd. Numai că, într-un climat politic civilizat, poți face cu eleganță presă de opoziție, fără repercusiuni.
Acum eu, colegii mei, familia mea, trustul de presă Artpress, suntem agresați în toate felurile de această haită hămesită de la putere, care nu va înțelege până nu va fi alungată definitiv, că lupta cu presa și cu independența ei nu poate fi câștigată decât în dictatură. O da Dumnezeu să vă povestesc cu actele pe masă cum a fost jefuit județul ăsta și, mai ales, cât de bine au trăit din bani publici acoliții politici pe lângă nașul și finii lui. Și uite așa, dintr-un pamflet, v-am spus o poveste care vă sugerează o realitate”, scrie Teodor Vasiliu în editorialul său din cotidianul Jurnal de Dâmboviţa.
