Canonizat ca sfânt naţional de Biserica Ortodoxă Română în anul 1956, ca făcător de minuni, cu sfintele moaşte păstrate în Catedrala ortodoxă din Timişoara, „Sf. Iosif cel Nou de la Partoş” este înscris în calendarul Creştin Ortodox la data de 15 ale lunii septembrie, fiind legat de instituţia pompierilor prin minunile şi faptele sale, între care şi salvarea Timişoarei de la distrugerea prin incendiu, în timpul păstoririi sale ca mitropolit al Banatului.
Se spune că, în toamna anului 1653, cetatea Timişoarei a fost supusă unui lung jaf şi distrugeri din partea turcilor care nu au fost mulţumiţi până nu au dat foc oraşului. Partea de apus a Timişoarei a fost cuprinsă de un foc groaznic, ce mistuia casele oamenilor şi ameninţa să se întindă în tot oraşul. În acel moment, episcopul Iosif, deşi bătrân (avea pe atunci peste 80 de ani), nu a fugit ca un fricos, ci a stat ca un viteaz, ieşind în faţa bisericii cu Sfintele Taine în mână şi, rugându-se cu lacrimi, a fost ascultat de Dumnezeu, care a trimis o ploaie puternică ce a stins focul, scăpând astfel oamenii şi aşezarea de acel mare pericol.
Sfantul Iosif cel Nou de la Partoş s-a nascut in 1568, în oraşul Raguza din Dalmaţia. După moartea tatălui său, s-a mutat împreună cu mama sa în Ohrida, la sud de Dunăre. Când a împlinit vârsta de 15 ani, a intrat în Mânăstirea Maicii Domnului din Ohrida. După cinci ani de vieţuire în această mânăstire, ajunge la Muntele Athos, la Mânăstirea Pantocrator. Aici s-a călugarit şi a primit numele de Iosif.
La cererea Patriarhului de Constantinopol este trimis egumen pentru marea lavră a Sfântului Ştefan din Adrianopol, iar dupa şase ani este pus egumen în marea lavră românească Cutlumus.
Este trimis de Patriarhia din Constantinopol ca Mitropolit al Timişoarei. Aşezarea în scaun a fost săvârşită pe 20 iulie 1650.
În anul 1653 s-a retras la Mânăstirea Partoş, aproape de Timişoara. Aici a mai vieţuit trei ani şi apoi şi-a dat sufletul în mâinile Domnului.
Potrivit tradiţiei, în momentul trecerii sale la cele veşnice, clopotele mânăstirii au început să bată singure. A fost înmormântat în naosul bisericii mânăstireşti.
Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş a fost trecut în rândul sfinţilor de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, pe 28 februarie 1950.
În anul 1956 moaştele sale au fost strămutate în Catedrala mitropolitană din Timişoara.
La solicitarea conducerii Corpului Pompierilor Militari şi ţinând seama de minunile şi faptele sale, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi-a dat binecuvântarea ca Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş să fie desemnat patron spiritual al pompierilor români „pentru a aduce spor duhovnicesc şi revărsare a darurilor binefăcătoare şi ocrotitoare ale bunului Dumnezeu peste pompierii români şi lucrarea acestora în folosul binelui obştesc şi românesc”.
COMPARTIMENT INFORMARE ȘI RELAȚII PUBLICE
AL I.S.U. „BASARAB I” DÂMBOVIŢA
20