DECLARAŢIE POLITICĂ Demisia politrucului din fruntea MAE Vă mărturisesc sincer că-mi doresc măcar o săptămână în care liderii PD-L să tacă din gură. O săptămână în care să se abţină de la orice declaraţii. Pur şi simplu, să tacă din gură. Unora vi s-ar părea poate uşor inutil, dar eu resimt acut o pauză sănătoasă de la poluarea constantă pe care acest partid, prin „guriştii” săi, o revarsă aproape zilnic în toate direcţiile. S-a ajuns la un nivel atât de degradant încât fiecare luare de poziţie devine o jignire la adresa unei categorii sociale, o înjurătură la adresa alteia sau exprimarea senină a dispreţului pe care îl poartă acestui popor. Alegeţi un pedelist şi ascultaţi-l atent. La întâmplare: Băsescu, Boc, Udrea, Anasatase, Igaş, Baconschi – toţi par făcuţi din acelaşi aluat putred: cinism şi tupeu nedisimulat. Ultimul personaj portocaliu care şi-a dat în petec este ministrul de Externe al PD-L (căci al României cu greu poate fi numit) – Teodor Baconschi. Omul care face eforturi monumentale să nu cadă sub farmecul Elenei Udrea a găsit potrivit să mai scuipe o mizerie în capul românilor, pe care-i împarte convins în: muncitori şi cerşetori: „Este extrem de important pentru victoria noastră la anul (…) să ne poziţionăm pe eşicherul politic ca principal partid de centru dreapta, partid popular în ambele sensuri ale cuvântului, doctrinar şi, în acelaşi timp, susţinut de România care lucrează, nu de România care cerşeşte”, a declarat, fără să clipească de jenă, Teodor Baconschi săptămâna trecută la Piteşti. Trecem peste partea amuzantă referitoare la poziţia doctrinară a PD-L. Un partid fără identitate şi fără istorie, un partid cu ideologie inventată, un partid care azi era în Internaţionala Socialistă şi mâine s-a trezit „de dreapta” – acest partid are pretenţia stupidă să fie ascultat atunci când vorbeşte de „poziţionarea pe eşicherul politic”. De râs! Probabil, domnul Baconschi a vrut să spună populist în loc de popular. Aşa mai venea de-acasă. Dincolo însă de această ghiduşie, rămâne revoltătoarea ofensă pe care un reprezentant al Guvernului României o aduce românilor. Să împarţi ţara în muncitori şi cerşetori, clamând că PD-l va fi susţinut de prima categorie, este, în egală măsură, o erupţie de tupeu, iresponsabilitate şi nemernicie. Când PD-L mai are 15-20% susţinere domnul Baconschi zice că restul sunt cerşetori. Vi se pare declaraţia unui om sănătos la cap? Mai departe, cine sunt „cerşetorii” din capul ministrului? Pensionarii, pe care PD-L îi consideră asistaţi social? Bugetarii, pe care PD-L i-ar prefera şomeri? Şomerii, pe care PD-L i-ar prefera plecaţi din ţară? Asta e doctrina populară cu care se laudă domnul Baconschi? Şi cine sunt cei „care lucrează”? Firmele de clientelă care lucrează pentru a alimenta campania electorală a PD-L? Şefii de deconcentrate care lucrează făcând propagandă în instituţiile pe care le conduc? Prefecţii care lucrează defilând alături de candidaţii PD-L? Televiziunile „cuminţi”, care lucrează producând o imagine falsă a acestor indivizi? Stimaţi colegi, acestea nu sunt vorbe la întâmplare, nu sunt accidente. Fiecare astfel de episod reprezintă întruchiparea fidelă a unui mod de a face politică: josnic, degradant, mârşav. De altfel, domnul Baconschi nu se află la prima „nefăcută”. El este acelaşi personaj care a făcut jonglerii cu urnele şi buletinele de vot la Paris în 2009, performanţă graţie căreia a ajuns ministru. El este acelaşi personaj care a ameninţat nesăbuit Uniunea Europeană că va bloca aderarea Croaţiei. Sau că România va rupe unilateral monitorizarea MCV. Este acelaşi personaj care a promis PD-L că-i va procura (nu se ştie cum) 1 milion de voturi din străinătate dacă e ales prim-vicepreşedinte. În sfârşit, este acelaşi personaj care a pretins felicitări pentru că a ratat cel mai important obiectiv al politicii externe – aderarea la spaţiul Schengen. Cu astfel de personaje şi apucături avem a ne lupta. Puteţi să vă imaginaţi o clipă seria asta incredibilă de gafe în dreptul unor înaintaşi ai domnului Baconschi? De la Apostol Arsache, primul ministru al Afacerilor Străine în 1862, continuând cu Lascăr Catargiu, Kogălniceanu, Dimitrie A. Sturdza, Alexandru Marghiloman, Ion I. C. Brătianu şi până la Adrian Năstase, Teodor Meleşcanu sau Mircea Geoană – puteţi să vă imaginaţi că vreunul din ei (şi mai sunt atâţia alţii) ar fi fost capabil de a mia parte din gafele lui Baconschi? Întrebarea e cât se poate de retorică. Pentru toate acestea, pentru că a politizat agresiv un minister în care politica nu are ce căuta, pentru că a promovat politic ambasadori şi consuli, pentru epurările din corpul diplomatic şi tehnico-administrativ a celor care au avut ”neşansa” unei pregătiri temeinice, dar n-au avut carnet de partid, pentru că a pus întotdeauna interesul de partid în faţa celui naţional, pentru seria incredibilă de prostii pe care le-a comis, pentru că este cel mai politruc personaj care a condus Ministerul Afacerilor Externe – îi solicit domnului Baconschi o demisie firească! Vă mulţumesc! Senator PSD Lector univ.dr. ADRIAN ŢUŢUIANU
20