Iubiții mei fii sufletești,
slujitori ai altarelor și dreptmăritori creștini,
Vestea, plină de speranță și de bucurie a Nașterii lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Întrupat – Mântuitorului lumii, „la plinirea vremii” (Galateni 4, 4), răzbate, cu vigoare și forță, prin secole, sfâșiind întunericul lumii, alungând deznădejdea și dăruind fiecăruia dintre noi încredere statornică și credință tare în iubirea atotmilostivă și atotcuprinzătoare a Bunului Dumnezeu.
Prin Întrupare, Fiul lui Dumnezeu „ne-a întors către primăvara bucuriei, după ce a luat asupra Sa chipul nostru și l-a înnoit prin luarea Trupului Său” (Sfântul Ioan Damaschin).
Evenimentul minunat al Nașterii Domnului s-a petrecut în Betleemul Iudeii, un mic oraș de la capătul Imperiului Roman, într-o iesle săracă de la marginea cetății, ceea ce ne arată faptul că înaintea lui Dumnezeu nimic și nimeni nu este mic sau neînsemnat, ci toate au sens și importanță, iar iubirea Lui învăluie totul. Acolo, într-o noapte întunecoasă și rece, Domnul a ales să Se nască pentru mântuirea noastră, luminând veacurile, lumea și întreaga istorie umană.
Primii care au aflat de Nașterea Mântuitorului lumii și s-au bucurat de această nespusă veste au fost păstorii ce se aflau cu turmele lor pe câmpurile dimprejurul Betleemului și care, cuprinși de strălucirea luminii dumnezeiești, au primit de la înger această Veste Bună, nemaiauzită în întreaga istorie a mântuirii: „Nu vă temeți. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Căci, vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David ” (Luca 2, 10-11).
Încredințați de acesta, păstorii au mers în ieslea din Betleem și au văzut pe Fiul Întrupat, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, L-au simțit și L-au adorat, lăsându-se cuprinși de această mare bucurie a faptului că Dumnezeu străbate, cu statornicie, toate drumurile vieții noastre, se alătură nouă pe întreg parcursul vieții, ca Cel mai bun și mai apropiat prieten.
Această unică veste și mare bucurie au împărtășit-o, apoi, și altora, devenind misionari ai bucuriei și ai milostivirii dumnezeiești, căci nu o puteau ține numai pentru ei, deoarece „lumina luminează în întuneric” (Ioan 1, 5), iar bucuria autentică nu poate fi trăită în singurătate, ci numai în comuniune și iubire.
După aceea, înțelepții veniți din adâncul lumii Orientului, vestiții magi ce emanau bogăție, putere și știință, îndrumați de lumina unei stele, simbol al înțelepciunii dumnezeiești, au venit și ei, căutători vașnici ai înțelepciunii, să I se închine Celui ce numai Unul singur poate da sens vieții omului și care reprezintă singura înțelepciune adevărată și comoară a omului.
Deși au adus cu ei aur, smirnă și tămâie (Matei 2, 11), celebrele și prisositoarele simboluri ale vieții, îndeletnicirii și respectului lor, au descoperit, înaintea Celui ce a făcut cerul și pământul, cu toate cele ce sunt într-însele, că adevărata bogăție este constituită de aflarea și urmarea lui Dumnezeu: singura bogăție care nu se strică, nu piere, nu poate fi furată, o putem lua cu noi oriunde și ne descoperă sensul adevărat al existenței.
Iubiți fii sufletești,
Domnul și Creatorul lumii „coboară”, în Chip de rob, la noi, pentru a mărturisi, cu viața Sa, că omul este cea mai importantă făptură a Sa, pentru a cărui mântuire, El, Cel tare și puternic, nu pregetă a face totul, arătându-ne adevăratul drum de urmat în viață, dezvăluindu-ne sensul existenței noastre și calea care ne conduce în Împărăția Sa.
Nădejdea milenară a omenirii, ceea ce au crezut și au sperat înțelepții, păgânii și profeții Vechiului Testament, s-a împlinit acum, împărtășindu-ne certitudinea că Dumnezeu ne-a creat pentru a ne bucura de viață deplină, în comuniunea de iubire cu El, trăind „cu înțelepciune, cu dreptate și cu evlavie” (Tit 2, 12).
Dumnezeu S-a întrupat, adică a venit la noi, în mod concret, căci îmbrăcând haina materiei, devenind fragil, Unul dintre noi, la fel ca noi și mereu alături de noi, ne-a dat posibilitatea de a fi cunoscut în mod concret, oferindu-ne o relație directă, puternică și dinamică cu El.
În Pruncul din Ieslea Betleemului, poți să-L atingi, să-L vezi și să-I vorbești Lui Dumnezeu Însuși, care, prin venirea Sa în lume, ne-a dat suprema pildă de smerenie, generozitate și bunătate, îndemnându-ne să mergem și noi pe acest drum deschis de El, pentru că în smerenie se dezvăluie întreaga Sa măreție, strălucire și putere. Pentru aceasta, „Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut mărirea Lui, mărire ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan 1, 14).
Această bucurie a venirii Sale printre noi, cu adevărat singurul lucru nou sub soare și singura revoluție autentică din istoria omenirii, ne susține credința, ne animă speranța și ne însuflețește iubirea de a ne implica în lumea în care trăim, pentru a o schimba și a o transforma, după nemuritoarele principii ale Evangheliei lui Hristos Domnul.
Întreaga Creștinătate celebrează Nașterea Domnului cu acea mare bucurie și veste că Dumnezeu nu contenește să intre pururea în viața noastră, să fie alături de noi, se ne însoțească în mod nevăzut, să ne protejeze, să ne ajute și să ne iubească neîncetat, cu o iubire infinită, ca pe fiii și fiicele Sale, fără nicio discriminare.
Această slăvită sărbătoare vine în viețile noastre, renăscându-ne în suflete acea delicată gingășie a copilăriei noastre, vegheați de iubirea generoasă a părinților, în acel paradis al căminului familial, imagine ce o purtăm în inimile noastre ca pe un dar de mare preț.
Iubiți frați și surori în Domnul,
Sărbătoarea Nașterii Domnului este un îndemn la iubire, la pace și la viață autentică, la a împărtăși aproapelui nostru, cu generozitate și bunăvoință, credința și hotărârea noastră de a fi alături de el în momente de încercare, necaz și suferință, de a-l ajuta pentru a depăși, cu demnitate, provocările vieții, pentru a ne înfățișa înaintea lui Dumnezeu în solidară comuniune de iubire.
Pentru aceasta, avem datoria de a ne apleca asupra nevoilor concrete ale celor de lângă noi, din comunitatea și lumea noastră, pentru a fi cei care, cu strășnicie, reflectăm iubirea milostivă a Bunului Dumnezeu și contribuim la clădirea societății creștine, pline de iubire.
Prin mărturia bucuriei, a speranței și a iubirii noastre solidare, vom reuși să îndepărtăm ura, dezbinarea, cearta, răutatea și tot întunericul care ne împiedică să trăim în mod deplin autentica viață în Hristos, în comuniune frățească cu semenii noștri. Căci, așa cum spune Sfânta Scriptură, trebuie „să vă dezbrăcați de omul cel vechi și să vă îmbrăcați în omul cel nou, cel după Dumnezeu” (Efeseni 4, 22-24).
Nașterea Domnului este o sărbătoare tradițională și românească, când toți membrii familiei se regăsesc împreună, la rugăciune, comuniune bisericească și masă de sărbătoare, pentru a se bucura de marele dar făcut de Dumnezeu, nouă, tuturor – Întruparea Fiului Său Cel iubit – eveniment „prin care omul își recapătă demnitatea originară” (Sfântul Ioan Gură de Aur).
Acest luminos praznic trebuie să ne găsească cu inimile curate și bune, încărcate de bunăvoință, generozitate și iubire, pentru ca Mântuitorul Hristos să-Și poată face sălaș în ele, să Se nască în sufletele noastre, să „ia chip” în noi (Filipeni 2, 7), pentru a ne putea bucura, cu adevărat, de spiritul sărbătorii, pentru a deveni mai buni.
Și în acest an, Arhiepiscopia Târgoviștei s-a implicat cu hotărâre în sprijinirea și promovarea familiei tradiționale, ca valoare creștină și românească fundamentală, ce susține identitatea noastră națională și religioasă, fapt pentru care vă îndemnăm să contribuiți la afirmarea acesteia, alături de celelalte principii ale vieții creștine, în Duhul Sfintei noastre Biserici străbune.
Iubiții mei fii duhovnicești,
Prin bunăvoința Tatălui ceresc, ne aflăm la finalul anului 2017, an proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii noastre Ortodoxe drept „Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și al pictorilor bisericești și Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului, în Patriarhia Română”, recunoscători pentru aprofundarea rodnică a rolului pastoral-misionar al sfintelor icoane în cultul nostru ortodox, precum și lămuriți asupra importanței pe care vrednicul de pomenire Patriarh Justinian, dimpreună cu ceilalți apărători ai credinței noastre, l-au avut în vremuri de cumpănă pentru neamul și Biserica noastră.
Pentru a celebra gloria primului centru tipografic românesc de la Târgoviște, dar și pentru a sprijini misiunea educațională și culturală a Bisericii din Eparhia noastră, am tipărit volumele: 1) „Diaconul Coresi – ctitor de limbă română, misionar al credinței străbune și slujitor devotat al neamului românesc”; 2) „Catedrala Mitropolitană din Târgoviște – simbol al efervescenței misionare, spirituale și culturale muntene – 500 de ani de la începutul ridicării ei”; 3) „Adevărul și frumusețea credinței creștine – îndrumător pentru tinerii de azi”; 4) „Ieromonahul Macarie și excelența tipografică de la Târgoviște în secolele XVI-XVIII”; 5) volumul Simpozionului Internațional „Artă și civilizație în spațiile monahale românești”, cu titlul „Icoana fresca mozaicul”; 6) broșura „Mânăstirea Stelea”, precum și broșurile misionare destinate tinerilor și intitulate: 7) „Tinerii în comunitatea parohială”; 8) „Cultul bisericesc” și 9) „Arta – expresie a frumuseții dumnezeiești”. Ele au fost prezentate, în mod oficial, cu ocazia sărbătorii Sfântului Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului și Mitropolitul Țării Românești, în ziua de 11 august, în prezența miilor de pelerini și închinători care au fost prezenți, dar și la 10 septembrie, cu prilejul sfințirii bisericii Mânăstirii Stelea din Târgoviște.
Iubiți fii sufletești,
Mulțumitori lui Dumnezeu, „Cel de la care vine tot lucrul cel bun și desăvârșit”, Îi invocăm binecuvântarea și ajutorul și în anul 2018, an ce a fost proclamat de Sfântul Sinod al Bisericii noastre drept: „Anul omagial al unității de credință și de neam” și „Anul comemorativ al făuritorilor Marii Uniri din 1918”, teme ce vor fi aprofundate, cât mai bine, în cadrul evenimentelor spirituale din Eparhia noastră, în anul ce vine.
Acum, în prag de inaugurare a sărbătorilor, naționale și bisericești, dedicate Centenarului Marii Unirii de la 1918, trebuie ca noi toți, fii și fiice ale neamului românesc, să ne manifestăm cu credință și iubire unii față de alții, în solidaritate și bună conlucrare, pentru a celebra jertfa tuturor înaintașilor neamului nostru care au făcut posibilă Unirea cea Mare. Biserica noastră strămoșească va oferi neamului nostru, ca dar de centenar, Catedrala Națională Ortodoxă din București, care va fi sfințită în ziua de 30 noiembrie 2018, cu ocazia sărbătorii Sfântului Apostol Andrei – Ocrotitorul neamului românesc.
Împărtășindu-vă, din inimă, aceste gânduri, vă îmbrățișez, pe toți, preoți și credincioși, tineri și vârstnici, dorindu-vă să petreceți sărbătorile Nașterii Domnului, Anului Nou și Botezului Domnului, în pace, sănătate și iubire!
La anul și la mulți ani!
Al vostru arhipăstor, către Hristos Domnul rugător,
pentru binele și bucuria voastră, a tuturor,
† N I F O N
Arhiepiscop și Mitropolit
