Primarul Gabriel Boriga a invitat jurnaliştii sportivi la o discuţie deschisă privind necesitatea reînfiinţării unei echipe de baschet feminin la Târgovişte. Doar pe cei „cu caracter”, l-am citat pe edilul urbei, printre care m-am numărat şi eu, cu toate că printre absenţi sunt jurnali şti pentru care am un mare respect profesional şi mai ales uman, cum la unii dintre cei invitaţi numai „caracter” nu am descoperit. De fapt, se doreşte apariţia unei echipe noi de baschet fete, pe bani publici, direcţionaţi către CSM Târgovişte, cu jucătoare românce, care să lupte pentru trofeele interne, nu şi pe plan continental. E criză.
Ce au spus jurnaliştii sportivi locali cu „caracter”? Unii au leşinat de bucurie, alţii i-au ridicat statuie primarului, alţii au cerut şi cupe europene, dar au fost şi dintre cei care au solicitat explicaţii privind desfiinţarea MCM-ului. Până la urmă, cu toţii au votat ideea, la fel ca într-o şedinţă de consiliu, că tot am fost găzduiţi în noua sală de conferinţe a Primăriei.
Eu am avut două voturi. Unul împotrivă, ca cetăţean, şi altul de abţinere, ca jurnalist. Să mă explic. Ca om nu pot să mai ofer susţinere unor personaje care nu au fost capabile să păstreze vie o echipă campioană, desfiinţată ruşinos şi dubios. Tot ca un individ de rând, nu am garanţia că proiectul va fi de durată, semănând mai degrabă cu unul politic, riscând să se prăbuşească la fel de repede cum s-ar putea naşte, în cazul în care Boriga nu va mai ieşi primar. Până la urmă, mai puţin contează ce cred eu sau ziariştii cu sau fără caracter, consilierii sunt cei care hotărăsc, iar oamenii simplii, cei care ar trebui întrebaţi. Dar nu printr-un sondaj comandat, mai degrabă printr-un referendum.
De ce mă abţin ca jurnalist? Pentru că, în mod normal, ar trebui să încurajez apariţia oricărei forme sportive ce poate performa. Sunt de acord şi cu asta. Însă, înainte de toate, vreau să fie făcute publice motivele reale care au dus la dispariţia MCM-ului. Mai vreau să existe o transparenţă totală la nivelul cheltuirii banului public, pe care m-am săturat să-l văd cum ajunge pe mâna unor indivizi de partid sau de protocol precum Ciprian Iugulescu sau Attila Broşovszki. Să nu mai spun că nu pricep cum echipa poate juca direct în prima ligă, cum pot fi câştigate campionatul şi cupa doar cu jucătoare din ţară, cum vor fi plătite salariile sportivelor (sau poate vor juca tot din prietenie pentru primar).
Iată cum iarăşi vor mişuna pe lângă echipă aceiaşi prieteni ai nu ştiu cui, care au început deja să scoată capul la lumină după ruşinea desfiinţării, sau cum iarăşi vom da peste sponsori pe care nu i-am mai văzut după retragerea lui Boriga. În plus, mă îndoiesc sincer că Monika va reveni la Târgovişte, de vreme ce la Arad se bucură de un alt respect public, având orgoliul să arate că întotdeauna a trăit pe picioarele ei. Şi mai am atâtea argumente să mă abţin, încât mă limitez doar la a spune că mai bine ne-am concentra pe proiectul fotbalistic şi le-am asigura un salariu minim pe economie campionilor de la box, atletism sau alte sporturi, să nu mai plece de aici.
Faceţi, oameni buni, iarăşi baschet! Pe CSM, din bani publici, cu Iugulescu, Attila şi Mozilla. Am şi eu o rugăminte. Să îl numiţi organizator de competiţii pe Armand Mihălăchioiu, „tipul de la cimitire”, pentru că nea Titi e posibil să rămână la fotbal, la Chindia. Cu toate că ar face faţă pe ambele fronturi.
P.S. Îi mulţumesc primarului Gabriel Boriga pentru că m-a catalogat drept un ziarist cu „caracter” şi sper că relaţia noastră de prietenie, care se consumă de ani buni, nu va fi afectată de aceste rânduri. Îl sfătuiesc să se gândească mai bine la acest nou proiect, care îi poate aduce voturi, dar care îi şi poate „fura” din ele. Subiectul este aşa de alunecos, încât va atrage multe reacţii. Nu ştiu ce performanţă poate face noua echipă, e posibil să reuşească, dar ştiu sigur că nu va avea niciodată linişte. Pentru că, oricine ar veni în locul lui Iugulescu, Ciugulescu ori mai ştiu eu cine, tot primarul şi prietenii lui vor face legea. Oricum părerea mea a fost înecată de a celorlalţi jurnalişti, care poate că au dreptate. Oraşul are nevoie disperată de baschet feminin, altfel suntem distruşi, scrie Costin Mihai, în ediția de azi a Jurnal de Dâmbovița.
