Iubiți creștini și slujitori ai altarelor noastre străbune,
Din an în an, în această sfântă zi de 25 decembrie, sărbătorim cel mai mare eveniment ce s-a petrecut vreodată pe pământ: Naşterea după trup a Domnului nostru Iisus Hristos.
Potrivit făgăduinţei făcute strămoşilor noştri, la „plinirea vremii” (Galateni 4, 4), Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat „de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria” în oraşul Betleem din Ţara Sfântă.
În colindele străbune – aceste nestemate cântece de Crăciun în versuri şi melodii de mare frumuseţe – se cântă: „Astăzi S-a născut, Cel făr`de-nceput”, adică Cel veşnic, „Cel de o fiinţă cu Tatăl”, „Fiul cel din vecie”. În mărturisirea de credinţă cuprinsă în colinde se afirmă că pe acest Fiu din vecie, „Tatăl mi L-a trimis mie”. A fost trimis, deci, pentru fiecare din noi, să ne ridice la mântuire, să ne înveţe despre Tatăl, despre Sine ca Fiu şi despre Duhul Sfânt, să ne înveţe ce şi cum să credem, cum trebuie să trăim ca să fim fericiţi în viaţa aceasta şi cum să dobândim Împărăţia cerurilor. Fiind trimis de Tatăl, ştim că învăţătura Lui este adevărată. „Tu ai cuvintele vieţii celei veşnice” (Ioan 6, 68) au recunoscut apostolii şi El Însuşi Şi-a descoperit adevărata identitate atunci când a spus: „Eu şi Tatăl Meu una suntem” Ioan 10, 30).
De aceea, încredinţarea pe care trebuie să ne-o reînnoim cu prilejul acestei mari sărbători este că Cel născut în Betleem a fost cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. Întărindu-ne şi reînnoindu- ne această credinţă, ne vom putea bucura deplin de darurile Naşterii Domnului, pentru o viaţă plină de credinţă, iubire, lumină şi speranţă.
Iubiții mei fii sufletești,
Prin Naşterea Domnului ni s-a descoperit Fiul lui Dumnezeu – izvorul vieţii noastre. El ne-a dat un îndrumar pentru a trăi, cuprins în Sfânta Scriptură a Noului Testament. Tot ce ne-a învăţat Mântuitorul vine de la Dumnezeu- Tatăl, precum Însuşi mărturiseşte (Ioan 10, 30), pentru că El şi Tatăl una sunt. De aceea, sunt pe calea greşită cei care zic: „eu cred în Dumnezeu, cred într-o forţă superioară, cred la modul general, abstract”. Astfel de gânduri confuze au mulţi din semenii noştri năuciţi de epoca actuală a secularizării şi valorilor relative nemântuitoare. Acestora, Iisus le dă avertismentul sever şi categoric: „cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” (Ioan 3, 36). Sfântul Apostol Petru ne previne şi el: „Şi întru nimeni altul nu este mântuirea, căci nu este sub cer nici un alt nume, dat între oameni, în care trebuie să ne mântuim noi” (Faptele Apostolilor 4, 12). Fără Domnul Hristos nu putem găsi drumul vieţii şi adevărului spre cele ce nu se pot afla prin puterea minţii omeneşti, spre tainele vieţii şi ale morţii. Sfântul Apostol Pavel, marele învăţat şi filosof, şi-a format propria concepţie despre viaţă numai după întâlnirea cu Mântuitorul şi pe aceasta a propovăduit-o în epistolele şi călătoriile sale misionare. De aceea, acest mare apostol şi extraordinar gânditor face din Domnul Hristos premiza oricărei orientări în problemele sufletului, ale vieţii şi ale destinului spiritual al oamenilor: „Nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă, care este Iisus Hristos”(I Corinteni 3, 11).
Să ne reamintim, de asemenea, la acest mare praznic al Crăciunului, că Fiul a venit să ni-L descopere şi pe Duhul Sfânt, pe care El Îl numeşte „Mângâietorul” şi „Duhul Adevărului” (Ioan 15, 26), Acela care ne luminează mintea spre toată înţelegerea, spre gândirea şi simţirea cea dreaptă. El este „Domnul de viaţă făcătorul”. Despre El, Mântuitorul spune: „Duhul este cel ce dă viaţă” (Ioan 6, 63). Dumnezeu este „Izvorul vieţii” (Psalmul 35, 9). Desigur că şi Mântuitorul spune că a venit în lume pentru ca lumea „viaţă să aibă şi din belşug să aibă” (Ioan 10, 10).
Aşadar, viaţa vine de la Dumnezeu şi, de aceea, avem îndatorirea să promovăm acest adevăr prin cinstirea şi apărarea vieţii ca pe darul cel mai de preţ al lui Dumnezeu. Nimeni nu are vreun drept asupra vieţii, nici măcar asupra vieţii sale, căci nu el şi-a dat-o. Cu atât mai mult, nimeni nu are vreun drept asupra vieţii altora, afară de Dumnezeu care a dat-o.
Dreptmăritori creștini,
Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, cunoscut şi ca apostolul iubirii, ne descrie, aşa de frumos, strălucirea acestui praznic al Naşterii: „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (Ioan 1, 14). Aşadar, Cuvântul lui Dumnezeu, Cel veşnic şi necuprins de marginile lumii, Se naşte într-o iesle modestă, ca să dea sens vieţii noastre pământeşti şi să ne facă vrednici de viaţa cea veşnică. Fiul lui Dumnezeu a venit în lume ca să ni se arate prin El iubirea lui Dumnezeu şi, ca prin El, prin puterea şi învăţătura Lui, să avem viaţă plină de iubire şi sens autentic şi deplin. Despre aceasta ne încredinţează Sfântul Evanghelist Ioan, care spune că Dumnezeu a trimis în lume pe Fiul Său Cel Unul-Născut, „ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16); şi, în alt loc, Mântuitorul zice: „Adevărat, adevărat zic vouă: Cel ce crede în Mine are viaţă veşnică” (Ioan 6, 47).
Venirea Fiului lui Dumnezeu în lume s-a săvârşit în chip senin şi uman, în chip de Prunc nevinovat. Dumnezeu S-a arătat şi a petrecut ca oamenii, fiind ca şi noi, în afară de păcat, ca noi să-L cunoaştem pe Dumnezeu şi să fim, prin har, întru asemănare cu El. Privind, mai ales în aceste zile, icoana care ne înfăţişează Naşterea Pruncului Sfânt, preamărim pe Dumnezeu-Tatăl, Care, din nesfârşita iubire de oameni, a trimis în lume pe Fiul Său; ne închinăm împreună cu păstorii, cu magii şi cu tot neamul creştinesc Pruncului dumnezeiesc, Mântuitorului nostru, Care a venit să ne arate calea vieţii adevărate. Lăudăm pe Preacurata Maică, pentru curăţenia vieţii ei şi o cinstim mai presus decât pe heruvimi şi serafimi, pentru că a născut pe Mântuitorul sufletelor noastre. Avem, astfel, în această icoană chipul Preacuratei Fecioare Maria, al Pruncului dumnezeiesc, al Tatălui ceresc, precum şi chipul dreptului Iosif, ocrotitorul Pruncului Sfânt de mânia lui Irod. Contemplând icoana Naşterii, deci, Crăciunul este, mai mult decât alte sărbători, sărbătoarea familiei creştine, sărbătoare de la care se revarsă atâta lumină şi căldură pentru familie şi atâtea învăţături preţioase pentru membrii ei. Dar sărbătoarea Crăciunului este o sărbătoare a familiei şi pentru că ea este ziua în care s-a arătat iubirea lui Dumnezeu, e sărbătoarea vieţii creştine. „Întru aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu către noi, că pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a trimis în lume, ca prin El viaţă să avem” (I Ioan 4, 9). După învăţătura creştină, familia este aşezământ rânduit şi binecuvântat de Dumnezeu, ca iubirea dintre oameni să aibă un sălaş ocrotit de harul lui Dumnezeu şi să protejeze viaţa. Familia, deci, este cea mai de seamă instituţie care stă la temelia vieţii. Ieslea din Betleem, în care S-a născut ca Prunc Fiul lui Dumnezeu, şi Crucea de pe Golgota, pe care a fost răstignit, sunt ca două îndrumătoare ale iubirii familiale: iubirea din care izvorăşte viaţa şi iubirea care se împlineşte prin jertfă. Căci adevărata familie creştină se întemeiază pe iubire şi se întreţine prin iubire jertfelnică.
Cât de însemnată este familia după învăţătura creştină, vedem şi din faptul că Domnul Hristos a săvârşit cea dintâi minune la actul de întemeiere a unei familii, la nunta din Caana Galileii (Ioan 2, 1-11).
A rânduit Dumnezeu familia ca să apere pe om de confuzie, de distrugere şi de moarte şi să-l asocieze în lucrarea de continuă creaţie a vieţii prin împlinirea statornică a iubirii. Fără familie se tulbură şi se pierd fluviul şi sensul vieţii.
De la praznicul Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos putem învăţa care este rostul familiei creştine şi care sunt îndatoririle membrilor săi. Chipul Preacuratei Maici este modelul desăvârşit al mamei creştine. La ea, mamele creştine află pildă de iubire a pruncilor, de fidelitate şi dăruire pentru creşterea lor cu trupul, cu înţelepciunea şi cu harul lui Dumnezeu. Ea este nedespărţită de harul dumnezeiesc de la Peştera Betleemului până la Jertfa de pe Cruce. Însăşi întruparea Fiului lui Dumnezeu în chip de prunc vine să ne arate că menirea familiei este de a fi creatoare de viaţă. De aceea, Biserica noastră doreşte ca familiile neamului nostru să fie nişte izvoare de viaţă şi de creştere în înţelepciune a copiilor. Pruncii şi tinerii nu trebuie lăsaţi pradă tulburărilor vieţii în societate datorită înţelegerii greşite a libertăţii privită fără responsabilitate în punerea în practică a principiilor de educaţie religiosspirituală şi morală.
Sfânta noastră Biserică Ortodoxă Română, prin Sfântul Sinod, a luat hotărârea binecuvântată ca anul viitor să fie dedicat studiului şi aprofundării învăţăturii despre Sfântul Botez şi Sfânta Taină a Cununiei – care binecuvintează viaţa şi familia prin pruncii care vin pe lume, prin milostivirea şi darul lui Dumnezeu. Familia, această instituţie sacră a umanităţii, trebuie apărată de manifestări, concepţii şi comportamente care-i ameninţă stabilitatea şi menirea ei sfântă de perpetuare a vieţii. Programul „Hristos împărtăşit copiilor”, iniţiat şi promovat de Patriarhia Română pe plan naţional, este o activitate educaţional-creştină menită să contribuie la consolidarea familiei, prin transmiterea valorilor creştine, tinerilor noştri.
Iubiți fii duhovnicești,
Cuprinşi de bucuria sărbătorii de Crăciun şi a colindelor străbune, vă îndemn pe toţi să priviţi, cu speranţă sfântă, viaţa, ca dar al lui Dumnezeu; să vă reînnoiţi prin iubire sufletele în raport cu familia şi cu semenii pentru a dobândi harul regenerării noastre spirituale. Sfânta noastră Biserică reprezintă un tezaur de valori spirituale, culturale şi naţionale, care contribuie la creşterea duhovnicească a societăţii, dar şi la depăşirea crizei morale a lumii în care trăim. Manifestările de răutate şi violenţă sunt generate de egoismul şi mentalităţile nepurificate de sfânta învăţătură a Mântuitorului, propovăduită de Biserică. Să mulţumim lui Dumnezeu pentru toate binefacerile revărsate, în anul care se încheie, asupra noastră a tuturor, preoţi şi credincioşi din Sfânta noastră Arhiepiscopie, şi să-L rugăm să ne ocrotească şi în anul ce vine pentru a ne bucura de roade materiale şi spirituale bineplăcute Mântuitorului, Cel ce S-a născut pentru noi şi pentru mântuirea noastră. Fie ca armoniile colindelor strămoşeşti să vă înnobileze sufletele şi inimile pentru a primi pe Pruncul Iisus cu Evanghelia şi dragostea Sa, pentru binecuvântarea familiilor şi a celor dragi.
Vă îmbrăţişez pe toţi, iubiţi preoţi şi credincio şi, tineri şi vârstnici, şi să petreceţi sfintele sărbători ale Naşterii Domnului, Anului Nou şi Bobotezei, în sănătate, pace şi bucurii.
Al vostru Arhipăstor şi către Dumnezeu rugător,
pentru binele vostru sufletesc şi trupesc,
† NIFON Arhiepiscop şi Mitropolit
