UN NOU VÂRF CUCERIT ÎN CADRUL TOP 28
În condițiile unei ierni relativ capricioase în zonele montane românești (viscol, straturi noi de zăpadă peste cea veche, risc de avalanșă etc.), montaniarzii dâmbovițeni grupați în jurul Asociației Chindia Jurasic Park au continuat antrenamentele, de data aceasta pe creste europene, în masivul Krkonoše din munții Sudeți, aflați la granița Cehiei cu Polonia.
Echipa “de România” (Nicu Posta, Ionel Glodeanu, Ileana Bocanciu, George Stan, Ioana Sanda) a plecat în data de 10 ianuarie 2018, pe traseul București – Târgoviște – Brașov – Sibiu – Arad – Budapesta, iar prima oprire a fost la Bratislava, capitala Slovaciei.
Ziua a doua a fost alocată sosirii la Praga și întâlnirii cu cel de-al șaselea membru al expediției, Alex Coroliu, venit din Irlanda special pentru această ascensiune. După un tur de seară în “Orașul de Aur”, planul pentru zilele următoare a fost făcut în jurul unei halbe de bere, băutură tradițională în Cehia.
Vineri, după un drum de vreo 200 de kilometri, am intrat în zona montană, în localitatea Pec pod Sněžkou unde am avut și cazarea premergătoare ascensiunii. După o trezire matinală, la ora 9 am intrat în traseu, de la altitudinea de 769 m, pe o vreme relativ închisă şi rece. După altitudinea de 1300 de metri poteca a ieșit în golul alpin acolo unde vântul fie împrăștia norii, pentru a ne permite splendide tururi de orizont, fie ne biciuia obrajii cu rafalele sale pline de ace de gheaţă. După aproximativ 3 ore de urcare pe o potecă bine conturată, pe un strat nou de vreo 15-20 de centimetri de zăpadă, am ajuns pe vârful Sněžka (1603 m), cel mai înalt vârf al Cehiei, un nou reper atins în cadrul TOP 28 – Topul cuceririi celei mai înalte cote din fiecare țară a Uniunii Europene.
Prima escaladare documentată a acestui vârf este din anul 1456 atunci când un neguțător venețian a sosit aici pentru a căuta pietre prețioase. În afara unei moderne stații meteorologice, pe vârf se află și o capelă dedicată Sfântului Laurențiu, capelă clădită în stil baroc, între anii 1665–1681 de baronul Schaffgotsch (familie nobiliară prusacă). După consumarea unor energizante și achiziționarea de simboluri montane la cabana de pe vârf, am făcutfotografiile de protocol pe un viscol tot mai puternic, cu degetele înghețate de gerul tot mai accentuat.
Coborârea a fost rapidă, iar în traseul de revenire am întâlnit sute de persoane care urcau la cabana de pe vârf, fie ca simpli turiști (uneori chiar și cu copii foarte mici, duşi în marsupiu), fie ca participanți la Sněžka Sherpa Cup, un interesant concurs prin intermediul căruia adevărații montaniarzi, probabil și ghizi-călăuze locale, cărau alimente pentru cabană.
După o “așteptare” de mai bine de un an (o altă tentativă de urcare a acestui vârf a mai avut loc la 1 decembrie 2016), beneficiind de o logistică mai bună (cazare în zonă) și de o echipă mai omogenă și mai experimentată, “dinozaurii” dâmbovițeni au dus simbolurile României, ale Consiliului județean Dâmbovița și ale Primăriei Târgoviște pe noi creste europene. A urmat revenirea la Praga și pregătirea bagajelor pentru întoarcerea în țară.
Fiindcă în această perioadă a fost și Ziua Culturii Naționale, periplul praghez nu se putea încheia fără o vizită pe strada Lipova nr. 6, acolo unde Mihail Eminescu, în drum spre Viena (unde va face studii universitare), a stat împreună cu fratele său Șerban, aflat la Facultatea de Medicină de la Praga. La parterul clădirii este o librărie, dar nu este nicio plăcuță sau alt simbol care să amintească despre trecerea și șederea poetului în acea casă.
În drumul spre ţară am mai făcut un popas și la Budapesta vizitând, la ceas de seară, o parte din podurile frumoasei capitale a Ungariei. De asemenea, pe urmele lui Eminescu, am ajuns și la Capela Ortodoxă Română acolo unde există, din anul 2016, o placă omagială dezvelită cu ocazia aniversării a 150 de ani de la debutul Marelui Poet în revista Familia, a lui Iosif Vulcan. Capela se află în clădirea Fundației Gojdu, unul din locurile unde simbolurile românești încă mai sunt „la ele acasă”. În contrast cu ceea ce se întâmpla la sediul unor instituții românești de la Budapesta, gestul nostru de a ne fotografia cu tricolorul românesc nu a stârnit comentarii sau proteste.
Nicolae Posta
Președinte Asociația Chindia Jurasic Park
