Aceeaşi Moni. Amabilă, discretă şi modestă. „Ce mult mă bucur să te văd! Eşti bine?”. Mă abordează cu o bucurie sinceră, imediat ce primeşte acordul antrenorului de la Arad să părăsească şedinţa de pregătire pentru a oferi un scurt interviu. Un gest de deschidere pe care nu l-am întâlnit la nici o mare echipă de prin Târgovişte. Curios, dar o simt pe Moni puţin emoţionată, lucru pe care nu l-am remarcat la ea nici la marile meciuri. Până la urmă, e de înţeles, Târgoviştea îi trezeşte sentimente amestecate, trăiri puternice…
– Bine ai revenit la Târgovişte, acasă!
– Într-adevăr aici este casa mea, familia mea, cum şi la Arad mă simt la fel. Ştii cum e, în viaţă nu poţi să le ai pe toate. Am ales să mai joc baschet, să nu renunţ uşor la ceva care îmi place foarte mult şi pot să spun că mă simt foarte bine la Arad. Avem o echipă bună şi sperăm să câştigăm toate cele trei trofee puse în joc. Din păcate, am pierdut la Satu-Mare, dar o meritam, chiar am jucat rău. Bine că ne-am revenit repede şi am câştigat la Sfântu-Gheorghe.
– Din păcate, la Târgovişte nu mai este echipă. Din campioni, ne-am desfiinţat.
– Este dureros, dar am speranţa că baschetul nu va muri la Târgovişte. Oraşul merită o echipă de baschet, poate nu va fi la fel de valoroasă ca cea din anii trecuţi, dar aici baschetul a avut mereu tradiţie.
„În viață nu poți să le ai pe toate!”
– Totuşi, te simt uşor tristă.
– Tristă, pentru ce? Ai dreptate, într-adevăr, sala asta îmi trezeşte emoţii mari, trăiri intense. A fost atât de frumos aici! Cum ţi-am mai spus, în viaţă nu poţi să le ai pe toate.
– Dacă la Târgovişte vom avea din nou echipă, vei mai juca aici?
– De ce nu? Eu am două case, una la Târgovişte şi una la Arad, oriunde aş juca aş fi acasă. Oricum, după ce mă voi lăsa de baschet voi reveni aici, alături de Gabi şi de Alex. Acum ne este foarte greu, soţul meu vine aproape săptămânal la noi, la Arad, face eforturi mari. Din păcate, eu ajung mai rar la Târgovişte, sunt prinsă cu meciuri şi antrenamente, dar vom trece şi peste asta.
– Tu ce crezi, vom mai avea echipă de baschet într-un viitor apropiat?
– Eu cred şi sper că da. Mare păcat că Târgoviştea nu a continuat cel puţin în campionat, dar poate că va reveni, oraşul merită o echipă de baschet.
– Alex e bine?
– Mulţumesc pentru întrebare. Se simte bine la Arad, creşte, învaţă de la mama şi limba germană, e un copil bun. Suntem mândri de el!
Costin MIHAI
