Ziua Unirii Principatelor reprezintă unul din evenimentele cele mai importante ale istoriei noastre naționale, un moment de unitate, solidaritate și glorie românească, precum și o etapă necesară către realizarea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918.
Cu 159 de ani în urmă, cu deosebit curaj și hotărâre, Adunările elective din Muntenia și Moldova au ales să aibă același domnitor, pe Alexandru Ioan Cuza, aprofundând într-un mod ireversibil unirea celor două Principate.
Această unire, ca de altfel și Marea Unire de mai târziu, a fost pregătită, cu înțelepciune, destoinicie și rigurozitate, de activitatea tipografică a Diaconului Coresi, a lui Matei Voievod Basarab, ori a Sf. Ier. Martir Antim Ivireanul care, de aici de la Târgoviște, prin intermediul cărților tipărite și a limbii române promovate cu ajutorul lor, au aprofundat sentimentul unității religioase și culturale a neamului nostru, oferind suportul spiritual pe care s-a clădit unitatea națională a românilor.
Prin intermediul limbii române, a tiparului și a întregii sale misiunii pastorale, dar și a numeroaselor personalități ecleziale, Ortodoxia românească a contribuit decisiv la dezvoltarea și aprofundarea unității naționale a românilor.
Mihai Voievod Viteazul a realizat cea dintâi unire a românilor într-un singur stat, cu acea conștiință religioasă și națională a solidarității de neam și a unității de țară, care a inspirat pe corifeii Micii Unirii din anul 1859 și, apoi, pe cei ai Marii Unirii din anul 1918.
În acest an al Centenarului Marii Uniri, ne amintim cu mare evlavie de toți aceia care au contribuit la zidirea unității noastre naționale, adesea, jertfindu-și chiar viața pentru acest nobil ideal, precum și de faptul că avem datoria de a contribui și noi, cei de astăzi, cu toată disponibilitatea, la aprofundarea unității noastre naționale, la progresul și dezvoltarea durabilă și înțeleaptă a țării noastre.
La mulți ani, România!
† NIFON
Arhiepiscop şi Mitropolit
